Continuăm studiul în salmii treptelor. Plecat din locul conflictului cu lumea rea din psalmul 120, pășind sub paza Domnului din psalmul 121 și conștient de măreția Celui care conduce lumea din psalmul 122, ajungem cu acest psalm la declarația de dependență totală de Dumnezeu. Călătorul care urcă nu a ajuns încă la desăvârșirea din cel de al cincisprezecelea psalm (134), ci se află încă însoțit de disprețul și batjocurile celor trufași și îngâmfați.
Ce trebuie să facă? Ce trebuie să învețe?
Într-un cuvânt: dependența totală de Dumnezeu.
“La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuiești în ceruri“ (Psalm 123:1)
Cântăriți forța metaforei din Psalmul 123:2.
Robul nu privește fața stăpânului, ci mâna lui. Nu caută un zâmbet, o expresie binevoitoare sau o conversație. Nu se uită la ochii stăpânului, ci la mâna lui. El stă la distanță, discret, atent la cea mai mică mișcare a mâinii stăpânului, gata să împlinească o poruncă fără să întrerupă discuția acestuia cu musafirii.
Psalmistul construiește două imagini paralele:
- Robul privește mâna stăpânului său.
- Roaba privește mâna stăpânei sale.
Amândoi sunt caracterizați prin aceeași atitudine: atenție, supunere, disponibilitate și așteptare. Există însă și o semnificație mai profundă. Mâna stăpânului nu este numai mâna care poruncește, ci și mâna de care depinde soarta slujitorului. De aceea, comparația culminează cu expresia: „până va avea milă de noi”.
Acum câțiva ani am găzduit un seminar pentru lideri. Apoi am văzut că o fac și alții. Am văzut și că apar tot felul de cărți de management creștin …
Fratele Petru Popovici, care era mentorul meu din Los Angeles, m-a luat atuci deoparte și mi-a zis:
„Tu faci ce vrei, dar eu cred că nu e bine. Eu nu mi-am permis niciodată în biserică să fiue „lider“, să fac planuri pe cinci sau zece ani și să dau direcții amănunțite fiecăruia. Eu am fost mereu doar un „rob“, nu un lider. Un rob nu are putere de decizie. El trebuie doar să fie atent la ce spune stăpânul și să se grăbească să asculte, împlinind voia lui. Uită-te și tu în Noul Testament și vei vedea că Pavel a fost „un rob“, așa cum Domnul lui, Isus Chirstos, a luat chip de rob. Frații trupești ai lui Isus Christos s-au declarat bucuroși drept „robii“ ai Lui. Așa se prezintă Iuda și Iacov la începutul epistolelor lor. Treaba asta cu „lideri“ în adunare va duce la îngâmfare și independență. Nu cred că este bine. Vei avea dintre „cei cu cursuri“ și cei „fără cursuri“, iar asta nu va fi bine.“
Cred că trebuie să fim foarte atenți cu psalmul 123. Este simplu „ca 1, 2, 3“. Poziția noastră nu trebuie să fie „competența“, ci „dependența totală“ față de Stăpânul nostru. Societatea contemporană nu mai are robi și nu mai există (oare?) relația aceasta între oameni. Totuși, în lumea relațiilor noastre cu Dumnezeu, psalmul 123 rămâne întotdeauna valabil.
Este bine și folositor să învățăm toată viața, dar competența în slujire vine întotdeauna din ascultarea față de Domnul.
Am văzut o poză imaginară în care Isus Christos li se adresează ucenicilor Lui și le spune: „Îmi pare rău băieți, dar nu vă pot folosi pentru că nu aveți studii.“
Categories: Pentru lucrători, Studiu biblic
Leave a Reply