Studiu biblic asupra capitolului Iosua 2

Text principal: Iosua 2:1–24
Verset-cheie: Iosua 2:11

„Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ.”

1. INTRODUCERE — DUMNEZEU VEDE CREDINȚA ACOLO UNDE OAMENII VĂD TRECUTUL

Iosua 2 ne prezintă una dintre cele mai neașteptate persoane din Biblie: Rahav.

Ea locuia în Ierihon, o cetate fortificată care se afla chiar în calea intrării lui Israel în Canaan. Era canaanită și ocupa un loc marginal în societatea vremii.

Și totuși, Dumnezeu a văzut în Rahav ceva ce ceilalți nu vedeau.

Înainte ca Ierihonul să cadă, credința lui Rahav s-a ridicat.

Povestea lui Rahav nu este, în primul rând, despre o femeie care ascunde niște iscoade.

Este despre o femeie care a auzit despre Dumnezeul lui Israel, a crezut ceea ce a auzit, a acționat pe baza acelei credințe și și-a încredințat viitorul Lui.

Iosua 2 ne învață un adevăr extraordinar:

Harul lui Dumnezeu nu este limitat de trecutul nostru, de naționalitatea noastră, de poziția noastră socială sau de reputația pe care ne-au dat-o alții.

2. CONTEXTUL — DOUĂ ISCOADE ȘI O CETATE FORTIFICATĂ

Iosua 2:1

Iosua trimite în secret două iscoade de la Șitim pentru a cerceta Ierihonul.

Israel se pregătește să intre în Țara Promisă. Ierihonul nu era doar un alt oraș. Era primul obstacol major în calea moștenirii pe care Dumnezeu o promisese poporului Său.

Iscoadele intră în Ierihon și ajung la casa lui Rahav.

Împăratul află că iscoadele israelite au intrat în cetate și îi poruncește lui Rahav să le predea.

Rahav însă le ascunde.

Prima lecție:

Credința devine adesea vizibilă atunci când ascultarea devine costisitoare.

Ar fi fost ușor pentru Rahav să se protejeze predându-i pe cei doi oameni.

În schimb, ea alege să se identifice cu Dumnezeul lui Israel.

Credința ei cere o decizie.

3. RAHAV AUZISE — CREDINȚA ÎNCEPE PRIN AUZIRE

Iosua 2:8–10

Rahav le spune iscoadelor:

„Am auzit cum Domnul a secat înaintea voastră apele Mării Roșii…”

Observați acest lucru.

Rahav auzise despre ceea ce făcuse Dumnezeu.

Israel trecuse Marea Roșie cu ani înainte, însă vestea ajunsese până la Ierihon.

Ea auzise și despre victoriile lui Israel asupra lui Sihon și Og.

Este fascinant.

Rahav nu văzuse personal Marea Roșie.

Nu fusese martoră la minunile din Egipt.

Nu călătorise prin pustiu împreună cu Israel.

Ea auzise.

Și ceea ce auzise a produs credință.

Acest lucru ne amintește de Romani 10:17:

„Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”

Credința lui Rahav a început atunci când a auzit ce făcuse Dumnezeu.

Aplicare

Uneori gândim:

„Aș crede dacă aș putea vedea o minune.”

Rahav ne învață că credința nu începe neapărat prin vedere.

Credința începe prin a lua în serios ceea ce Dumnezeu a descoperit.

4. RAHAV A RECUNOSCUT CINE ESTE CU ADEVĂRAT DUMNEZEU

Iosua 2:11

Acesta este, probabil, punctul culminant teologic al capitolului 2.

Rahav spune:

„Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ.”

Observați progresul.

Ea auzise despre faptele lui Dumnezeu.

Acum recunoaște cine este Dumnezeu.

Trece de la:

„Am auzit ce a făcut El”

la:

„Cred cine este El.”

Aceasta este mai mult decât admirație față de Dumnezeul lui Israel.

Rahav recunoaște suveranitatea Lui.

El nu este doar Dumnezeul unui trib sau numai Dumnezeul lui Israel.

El este:

Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ.

Femeia care locuia în Ierihon a ajuns la o concluzie pe care chiar mulți israeliți au avut probleme să o țină minte:

Domnul este Dumnezeu.

5. FRICA ȘI CREDINȚA POT EXISTĂ ÎMPREUNĂ

Rahav spune:

„Ni s-a tăiat inima și tuturor ni s-a pierdut nădejdea…”

Locuitorii Ierihonului erau îngroziți.

Dar răspunsul lui Rahav la puterea lui Dumnezeu a fost diferit.

Toți au simțit frică.

Numai Rahav a răspuns prin credință.

Este important să înțelegem:

Credința nu înseamnă că nu vom simți niciodată frică.

Credința înseamnă că frica nu determină decizia noastră finală.

Rahav se temea de ceea ce urma să facă Dumnezeu.

Dar, în loc să fugă de Dumnezeu, ea a alergat spre El.

6. RAHAV A LUAT O DECIZIE

Iosua 2:12–13

Rahav le cere iscoadelor să încheie un legământ cu ea.

Ea cere ca viața ei și viețile familiei ei să fie cruțate.

Credința ei devine practică.

Ea nu spune doar:

„Cred că Dumnezeul vostru este puternic.”

Ea acționează pe baza acestei credințe.

Acesta este principiul pe care Iacov îl exprimă mai târziu:

„Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși.”
— Iacov 2:17

Iacov o folosește în mod special pe Rahav ca exemplu.

Credința spune:

„Îl cred pe Dumnezeu.”

Credința vie spune:

„Pentru că Îl cred, voi acționa.”

7. RAHAV ȘI-A PUS VIAȚA ÎN PERICOL

Rahav știa ce s-ar fi putut întâmpla dacă împăratul descoperea ceea ce făcuse.

Putea fi omorâtă.

Ea îi proteja pe niște oameni pe care propria ei cetate îi considera dușmani.

Credința ei implica, așadar, risc.

Aceasta ne pune o întrebare importantă:

Cât ne costă credința noastră?

Este ușor să spunem:

„Cred.”

Mai greu este să spunem:

„Pentru că eu cred, voi asculta chiar și atunci când ascultarea mă costă ceva.”

Credința lui Rahav nu era teoretică.

Ea îi punea în joc reputația, siguranța și viitorul.

8. FUNIA STACOJIE

Iosua 2:15–21

Iscoadele îi spun lui Rahav să lege la fereastră o funie stacojie.

Când Israel va ataca Ierihonul, toți cei aflați în casa lui Rahav urmau să fie cruțați.

Funia stacojie devine semnul vizibil care identifica acea casă.

Există aici o conexiune teologică importantă.

Textul însuși nu spune în mod explicit că funia stacojie reprezintă sângele lui Hristos. De aceea trebuie să fim atenți să nu transformăm simbolul într-un lucru pe care pasajul nu îl afirmă direct.

Totuși, în cadrul întregii revelații biblice, creștinii au văzut în mod firesc o imagine frumoasă:

Salvarea lui Rahav era asociată cu o casă marcată și cu izbăvirea de judecată.

Mai târziu, Noul Testament o include pe Rahav în istoria lui Hristos.

9. MÂNTUIREA LUI RAHAV A FOST MAI MARE DECÂT EA ÎNSĂȘI

Rahav nu cere doar:

„Salvați-mă pe mine.”

Ea spune:

„Cruțați viața tatălui meu, a mamei mele, a fraților mei și a surorilor mele…”

Credința ei îi afectează familia.

Aceasta nu înseamnă că credința unei persoane îi mântuiește automat spiritual pe toți membrii familiei.

Înseamnă că, prin credința lui Rahav, familia ei a avut parte de protecție fizică.

Există aici un principiu puternic:

Când Dumnezeu schimbă viața unei persoane, efectele pot ajunge mult mai departe decât la acea persoană.

Rahav devine un canal al milei pentru familia ei.

10. RAHAV ȘI CĂDEREA IERIHONULUI

Iosua 6:22–25

Când Ierihonul cade, Iosua își amintește promisiunea făcută lui Rahav.

Iscoadele intră în casa ei.

Rahav și familia ei sunt scoși în siguranță.

Apoi citim:

„Ea a locuit în mijlocul lui Israel până în ziua de azi.”

Rahav, care fusese o străină, locuiește acum împreună cu poporul lui Dumnezeu.

Aceasta este una dintre marile teme ale Scripturii:

Dumnezeu îi aduce pe cei din afară înăuntru.

Străina devine parte din popor.

Cea care era în afara comunității devine parte din familie.

11. CEA MAI MARE SURPRIZĂ — RAHAV INTRĂ ÎN LINIA MESIANICĂ

Povestea lui Rahav nu se termină în Iosua.

Matei 1 ne prezintă genealogia lui Isus.

Și Matei scrie:

„Salmon a născut pe Boaz, din Rahav.”

Rahav devine mama lui Boaz.

Boaz devine tatăl lui Obed.

Obed devine tatăl lui Isai.

Isai devine tatăl lui David.

Și, în cele din urmă, vine Isus Hristos.

Gândiți-vă la semnificația acestui lucru.

Trecutul lui Rahav nu a împiedicat planul lui Dumnezeu pentru viitorul ei.

Femeia din Ierihon ajunge să facă parte din genealogia lui Mesia.

Aceasta este har.

12. RAHAV ÎN EVREI 11 — CREDINȚĂ CARE ESTE ȚINUTĂ MINTE

Evrei 11 este adesea numit „Capitolul credinței”.

Sunt menționați oameni precum Abel, Noe, Avraam, Sara, Moise și David.

Și apoi o găsim pe Rahav.

Evrei 11:31

„Prin credință n-a pierit curva Rahav împreună cu cei neascultători, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoință.”

Observați motivul:

„Prin credință.”

Nu:

„Pentru că avusese un trecut perfect.”

Nu:

„Pentru că provenea din familia potrivită.”

Nu:

„Pentru că era israelită.”

Prin credință.

Caracteristica prin care este definită în Evrei nu este trecutul ei.

Este credința ei.

13. RAHAV ÎN IACOV — CREDINȚĂ CARE LUCREAZĂ

Iacov își amintește și el de Rahav.

Iacov 2:25

Rahav i-a primit pe mesageri și i-a trimis pe alt drum.

Iacov o folosește ca exemplu pentru relația dintre credință și faptă.

Rahav demonstrează:

Credința crede.
Credința decide.
Credința acționează.

Faptele ei nu au cumpărat harul lui Dumnezeu.

Faptele ei au demonstrat că credința ei era reală.

14. TREI LUCRURI PE CARE LE-A ȘTIUT RAHAV

Iosua 2 ne arată că Rahav a înțeles trei lucruri.

1. A ȘTIUT CĂ DUMNEZEU ESTE PUTERNIC

Auzise despre Marea Roșie.

2. A ȘTIUT CĂ DUMNEZEU ESTE SUVERAN

A mărturisit că El este Dumnezeu „sus în ceruri și jos pe pământ”.

3. A ȘTIUT CĂ ARE NEVOIE DE MILĂ

A cerut protecție.

Este o imagine frumoasă a mântuirii:

Dumnezeu este puternic.
Dumnezeu este suveran.
Noi avem nevoie de mila Lui.

15. TREI CONTRASTE ÎN IOSUA 2

IERIHONUL vs. RAHAV

Ierihonul avea ziduri.

Rahav avea credință.

Zidurile nu au putut salva Ierihonul.

Credința a adus-o pe Rahav în sfera milei lui Dumnezeu.

ÎMPĂRATUL vs. RAHAV

Împăratul avea autoritate asupra cetății.

Rahav a recunoscut o autoritate mai înaltă.

Împăratul a spus:

„Dați-mi iscoadele.”

Rahav a răspuns, în esență:

„Eu voi asculta de Dumnezeu, nu de tine.”

ISRAEL vs. RAHAV

Israel era poporul legământului lui Dumnezeu.

Rahav era o străină canaanită.

Și totuși, Rahav a intrat în comunitatea poporului lui Dumnezeu prin credință.

Aceasta indică spre un adevăr biblic mai larg:

Harul lui Dumnezeu trece dincolo de granițele omenești.

16. POVESTEA LUI RAHAV ESTE O POVESTE DESPRE TRANSFORMARE

Priviți progresul:

Rahav, străina
↓
Rahav, cea care aude
↓
Rahav, cea care crede
↓
Rahav, cea care acționează
↓
Rahav, cea care este salvată
↓
Rahav, cea care intră în poporul lui Dumnezeu
↓
Rahav, cea care devine parte din istoria lui Israel
↓
Rahav, cea care devine parte din genealogia lui Isus
↓
Rahav, cea amintită printre oamenii credinței

Ce transformare!

Trecutul ei a fost real.

Dar trecutul ei nu a fost sfârșitul poveștii ei.

17. CE NE ÎNVAȚĂ RAHAV DESPRE BISERICA LOCALĂ?

A. Biserica nu trebuie să definească oamenii doar prin trecutul lor.

Trecutul lui Rahav a fost real.

Dar Dumnezeu făcea ceva nou.

Biserica trebuie să fie un loc în care oamenii transformați sunt primiți în familia lui Dumnezeu.

B. Dumnezeu poate lucra prin oameni neașteptați.

Rahav nu era persoana pe care Israel ar fi ales-o în mod natural pentru a deveni parte din istoria lui.

Și totuși, Dumnezeu a ales-o.

De aceea, biserica trebuie să fie atentă să nu decidă prea repede cine este sau nu este „folositor” lui Dumnezeu.

C. Credința trebuie să producă acțiune.

Rahav nu doar că a fost de acord cu anumite adevăruri despre Dumnezeu.

Ea a acționat.

O biserică poate avea o doctrină corectă și totuși o credință pasivă.

Iosua 2 ne provoacă:

Ce facem cu ceea ce spunem că credem?

D. Credința noastră poate influența familia noastră.

Rahav a căutat protecție pentru tatăl, mama, frații și surorile ei.

Credința ei i-a afectat pe cei mai apropiați de ea.

Aceasta ridică o întrebare pentru fiecare familie creștină:

Ce învață copiii și nepoții noștri despre Dumnezeu uitându-se la viața noastră?

18. ÎNTREBĂRI PENTRU REFLECȚIE PERSONALĂ

1.

Ce auzise Rahav despre Dumnezeu înainte de a crede?

2.

Ce dovezi găsim în Iosua 2 că credința lui Rahav era autentică?

3.

Ce a riscat Rahav din cauza credinței ei?

4.

Care este diferența dintre a crede informații despre Dumnezeu și a te încrede în Dumnezeu?

5.

De ce este atât de importantă mărturisirea lui Rahav din Iosua 2:11?

6.

Ce ne învață Rahav despre harul lui Dumnezeu?

7.

De ce credeți că Evrei 11 o amintește pe Rahav?

8.

Cum o folosește Iacov 2 pe Rahav ca exemplu?

9.

Ce ne învață includerea lui Rahav în Matei 1 despre capacitatea lui Dumnezeu de a răscumpăra povestea unei persoane?

10.

Există vreun domeniu în care știi ce spune Dumnezeu, dar încă nu ai acționat pe baza acelui adevăr?

19. MESAJUL CENTRAL AL STUDIULUI

Povestea lui Rahav poate fi rezumată într-o singură propoziție:

Dumnezeu poate lua o persoană al cărei trecut pare să o descalifice și, prin credință, să o aducă în poporul Său, în planurile Sale și chiar în istoria Sa de răscumpărare.

Rahav nu știa totul.

Nu citise Legea așa cum o cunoștea Israel.

Nu traversase pustia.

Nu știa tot ceea ce Dumnezeu urma să facă.

Dar știa suficient pentru a lua o decizie:

Dumnezeul lui Israel este adevăratul Dumnezeu.

Și a acționat pe baza a ceea ce știa.

20. CONCLUZIE CENTRATĂ PE HRISTOS

În cele din urmă, Rahav ne conduce dincolo de propria ei persoană.

Povestea ei ajunge în genealogia lui Isus.

Aceasta înseamnă că Iosua 2 nu este doar o poveste despre spionaj, Ierihon sau o femeie care ascunde două iscoade.

Este parte din marea poveste a răscumpărării.

Dumnezeul care a salvat-o pe Rahav din Ierihon avea să ofere, în cele din urmă, mântuirea oamenilor din toate neamurile, prin Isus Hristos.

Rahav a fost cândva o străină.

În Hristos, cei din afară devin poporul lui Dumnezeu.

Rahav a avut un trecut.

Dumnezeu i-a dat un viitor.

Rahav locuia într-o cetate aflată sub judecată.

Dumnezeu a oferit o cale de scăpare.

Rahav a crezut ceea ce a auzit.

A acționat pe baza acelei credințe.

Și numele ei a fost ținut minte.

Întrebarea finală nu este:

„Ce fusese Rahav?”

Întrebarea mai importantă este:

„Ce a crezut Rahav că poate face Dumnezeu?”

Iar răspunsul este:

Ea a crezut că Domnul este Dumnezeu.

Și a acționat în consecință.

Aceasta este credința.

Categories: Studiu biblic