(din seria de întrebări și răspunsuri)

În Vechiul Testament, diferența dintre „nevastă” și „țiitoare” era în primul rând una de statut juridic și social, nu simpla deosebire dintre o relație legitimă și adulter.

„Nevasta” — ebraică ’ișșah — era femeia recunoscută oficial ca soție, adusă în familie prin căsătorie. Ea beneficia de un statut familial deplin, de anumite drepturi materiale și de protecția legământului conjugal. Fiii ei aveau, în mod obișnuit, drepturi clare la moștenire.

„Țiitoarea” — ebraică pilegeș — era ceea ce numim mai exact o concubină: o femeie legată în mod stabil și recunoscut de un bărbat, dar fără statutul deplin al unei soții principale. Relația nu era considerată prostituție sau adulter, însă femeia avea:

• o poziție socială inferioară;
• mai puțină protecție juridică;
• o autoritate mai redusă în gospodărie;
• drepturi materiale și succesorale mai puțin sigure.

De aceea, cuvântul românesc „țiitoare” poate induce în eroare. Astăzi el sugerează mai curând o amantă întreținută în afara căsătoriei. Concubina biblică făcea însă parte în mod recunoscut din casa bărbatului, deși avea un rang inferior soției.

Exemple cunoscute sunt:

• Agar, roaba Sarei, dată lui Avraam pentru a-i naște un copil;
• Bilha și Zilpa, roabele care au născut fii lui Iacov;
• concubinele lui David;
• concubina levitului din Judecători 19.

Copiii concubinei nu erau neapărat considerați nelegitimi. Ismael a fost recunoscut ca fiul lui Avraam, iar fiii Bilhei și ai Zilpei au devenit strămoși ai unor seminții ale lui Israel. Totuși, statutul lor succesoral putea fi inferior sau putea genera conflicte. Avraam, de exemplu, a dat daruri fiilor concubinelor și i-a trimis departe, în timp ce Isaac a primit moștenirea principală (Geneza 25:5–6).

Este importantă și perspectiva teologică: Vechiul Testament relatează și reglementează existența poligamiei și a concubinajului, dar aceasta nu înseamnă că le prezintă drept idealul lui Dumnezeu. Idealul creației rămâne:

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.”
— Geneza 2:24

Aproape de fiecare dată când Scriptura descrie o familie cu mai multe soții sau concubine, apar rivalitate, gelozie, nedreptate și lupte între urmași. Legea lui Moise nu instituie această practică, ci limitează abuzurile produse într-o societate în care ea exista deja.

Pe scurt: nevasta avea statut conjugal deplin; concubina era o parteneră recunoscută, dar de rang secundar. Amândouă se aflau într-o relație familială acceptată social în lumea Vechiului Testament, însă numai prima reprezenta în mod deplin statutul de soție. Iar existența concubinajului în relatarea biblică nu trebuie confundată cu aprobarea lui ca ideal moral.

Categories: Studiu biblic