În finalul anului 2025, o gripă rea m-a ținut acasă. N-am putut evada decât călătorind pe Internet în foarte multe biserici și participând la părtășia și bucuria lor.
Am observat însă ceva ce nu-mi sărise în ochi până atunci. Dacă oprești sonorul, majoritatea bisericilor din Bucovina și Moldova, mai ales cele penticostale, seamănă ca două picături de apă cu cele din Ucraina și … Rusia. Portul, manierismele, până și seriozitatea solemnă impusă sunt aceleași. Cele din Ardeal și Banat sau bisericile noi „de oraș“ sunt din ce în ce mai „occidentale“.
Iată deci că și la noi „cultul“ este o expresia a „culturii“ locale. Dacă mă gândesc bine, când am călătorit prin bisericile românești ale diasporei din Franța, Grecia și Austria, am observat că cei de acolo luaseră deja ceva din „culoarea“ culturală locală. Este normal. Mă mir însă de mine, că n-am observat lucrul acesta de mai multă vreme. Probabil că și noi, cei ajunși de câteva generații în America, arătăm schimbați celor care ne vizitează din România, în ciuda eforturilor unor păstori de a ne ține ca într-un fel de „muzeu al satului“ român …
Categories: Amintiri, Maxime si cugetari, Pentru lucrători, Teologice
Barzilaiendan 
Pace si multă sănătate de la Domnul nostru Isus.
Un mare adevar spuneți, cel mai rău e ca cu îmbrățișarea occidentală de închinare se copie si problemele …( uni pastori si membri se compromit cu păcatele lumi acestea).
Ne rugăm ca Domnul să mai țină astfel de frați ca dumneavoastră sănătoși in trup și la minte.
Fiți binecuvântați !
Roman