Luca 19

https://www.youtube.com/watch?v=bkd-QFD7vMA

Când Cristofor Columb și-a făcut călătoria spre vest în 1492, a ținut două jurnale de bord, dintre care unul conținea informații falsificate. I-a făcut pe oamenii săi să creadă că se aflau mai aproape de uscat decât erau în realitate. Se pare că Columb a considerat că moralul echipajului era mai important decât integritatea căpitanului.

În timp ce Isus călătorea spre Ierusalim, El le-a spus ucenicilor Săi ce se va întâmpla acolo, dar ei nu puteau înțelege ce spunea Domnul lor (Luca 18:31-34).

Unii dintre oamenii din mulțime au crezut că El merge la Ierusalim pentru a elibera Israelul din robia romană și pentru a introduce Împărăția lui Dumnezeu. Alții Îl urmau doar pentru a vedea următoarea minune pe care o va face.În acest capitol, doctorul Luca se concentrează pe cine este Isus cu adevărat, pe măsură ce Îl prezintă într-o slujbă triplă.

Mântuitorul care îi caută pe cei pierduți (19:1-10)
The Master Who Rewards the Faithful (19:11–27)
The King Who Offers Peace (19:28–48)

Numele Zacheu înseamnă “cel drept,,cel neprihănit”, dar acest supraveghetor al vameșilor n-a trăit la înălțimea speranțelor părinților care i-au dat acest nume. Cu siguranță comunitatea religioasă evreiască din Ierihon nu l-ar fi considerat neprihănit, pentru că nu numai că percepea taxe de la propriul popor, dar lucra și pentru neamurile necurate! Iar vameșii erau cunoscuți pentru faptul că colectau mai multe taxe decât era necesar; cu cât colectau mai mulți bani, cu atât se bucurau de mai multe venituri (Luca 3:12-13). Deși Zacheu era un renegat în ochii iudeilor, el era un prețios păcătos pierdut în ochii lui Isus.Este interesant să vedem schimbările pe care le-a trăit Zacheu în acea zi, toate pentru că Isus a vizitat Ierihonul.

I. Un om în toată firea a redevenit copil (v. 2-4).

În Orient, este neobișnuit ca un bărbat să alerge, mai ales un funcționar guvernamental bogat, însă Zaheu a alergat pe stradă ca un băiețel care urmărea o paradă. Și chiar s-a cățărat într-un copac! Curiozitatea este cu siguranță caracteristică celor mai mulți copii, iar Zacheu a fost motivat de curiozitate în acea zi.”

John Calvin a scris: “Curiozitatea și simplitatea sunt ca un fel de pregătire pentru credință”. Acesta este adesea cazul, și cu siguranță a fost adevărat în cazul lui Zacheu. De ce atâta mulțime?

Cine este acest Isus din Nazaret pe care îl urmează? Ce îmi scapă?

Isus a spus: “Oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra nicidecum în ea” (Luca 18:17). Poate că, mai mult decât orice altceva, mândria este cea care îi împiedică pe mulți oameni “de succes” să se încreadă în Isus Hristos.Un om care căuta a fost găsit (v. 5).

Zaheu credea că Îl caută pe Isus (Luca 19:3), dar Isus îl căuta pe el (Luca 19:10)! Prin natura sa, păcătosul pierdut nu-L caută pe Mântuitorul (Rom. 3:11). Când primii noștri părinți au păcătuit, ei s-au ascuns de Dumnezeu, dar Dumnezeu a venit și i-a căutat (Gen. 3:1-10). Când Isus a slujit pe pământ, El i-a căutat pe cei pierduți; și astăzi Duhul Sfânt, prin biserică, îi caută pe păcătoșii pierduți.

Nu știm cum a lucrat Dumnezeu în inima lui Zacheu pentru a-l pregăti pentru această întâlnire cu Isus.

Era Levi, fostul vameș (Luca 5:27-39), unul dintre prietenii lui? Îi spusese el lui Zaheu despre Isus? Se ruga pentru Zaheu? Se plictisise Zaheu de bogăție și începuse să tânjească după ceva mai bun? Nu putem răspunde la aceste întrebări, dar ne putem bucura că un Mântuitor căutat va găsi întotdeauna un păcătos care caută un nou început.

Un om mic a devenit mare (v. 7-8).

Nu era vina lui Zaheu că era “mic de statură” și nu putea vedea peste mulțime. El a făcut tot ce a putut pentru a-și depăși handicapul, lăsându-și deoparte demnitatea și urcându-se într-un copac. Într-un sens spiritual, toți suntem “mici de statură”, pentru că “toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu” (Rom. 3:23). Nimeni nu se ridică la înălțimea standardelor înalte ale lui Dumnezeu; toți suntem “prea mici” pentru a intra în ceruri.

Tragedia este că mulți păcătoși pierduți cred că sunt “mari”. Ei se măsoară după standardele omului – bani, poziție, autoritate, popularitate – lucruri care sunt o “urâciune înaintea lui Dumnezeu” (Luca 16:15). Ei cred că au totul, când de fapt nu au nimic (Apoc. 3:17).

Zaheu a crezut în Isus Hristos și a devenit un adevărat “fiu al lui Avraam”, ceea ce înseamnă, desigur, un copil al credinței (Rom. 4:12; Gal. 3:7). Asta este cât se poate de mare!

Un om sărac a devenit bogat (v. 9-10).

Oamenii credeau că Zacheu era un om bogat, dar de fapt el era doar un păcătos falit care avea nevoie să primească darul lui Dumnezeu, viața veșnică, cel mai scump dar din lume.Acesta este singurul caz din cele patru evanghelii în care Isus se invită în casa cuiva și ilustrează cuvintele din Apocalipsa 3:20.

Zaheu nu a fost mântuit pentru că a promis să facă fapte bune. A fost mântuit pentru că a răspuns prin credință la cuvântul plin de har al lui Hristos. După ce s-a încrezut în Mântuitorul, el a dat apoi dovadă de credința sa promițând să le restituie celor pe care îi nedreptățise. Credința mântuitoare este mai mult decât cuvinte pioase și sentimente evlavioase. Ea creează o unire vie cu Hristoscare are ca rezultat o viață schimbată (Iacov 2:14-26).

Conform legii mozaice, dacă un hoț își mărturisea de bunăvoie crima, trebuia să restituie ceea ce luase, să adauge o cincime și să aducă Domnului o jertfă pentru fărădelege (Lev. 6:1-7). Dacă fura ceva ce nu putea să restaureze, trebuia să restituie de patru ori (Ex. 22:1), iar dacă era prins cu bunurile, trebuia să restituie dublu (Ex.22:4). Zacheu nu a chibzuit asupra termenilor legii; el s-a oferit să plătească prețul cel mai mare pentru că inima lui fusese cu adevărat schimbată.

Copilul lui Dumnezeu se naște bogat, pentru că are parte de “orice binecuvântare spirituală” în Isus Hristos (Ef.1:3). Avem bogăția milei și a harului lui Dumnezeu (Ef. 1:7; 2:4), precum și bogăția gloriei (Fil. 4:19) și a înțelepciunii Sale (Rom. 11:33). Acestea sunt “bogății de nepătruns” care nu pot fi niciodată pe deplin înțelese sau complet epuizate (Ef. 3:8).

Gazda a devenit oaspete (v. 6).

Isus S-a invitat pe Sine Însuși în casa lui Zaheu, iar Zaheu L-a primit cu bucurie. Bucuria este una dintre temele-cheie ale Evangheliei după Luca, iar cuvântul se găsește de peste douăzeci de ori într-o formă sau alta. Experiența mântuirii cu siguranță trebuia să producă bucurie în inima credinciosului.

Zacheu a devenit musafir în propria casă, căci Isus era acum Stăpânul său. El era gata să asculte de Domnul și să facă tot ce era necesar pentru a stabili o mărturie autentică în fața oamenilor. Cu siguranță, oamenii L-au criticat pe Isus pentru că a fost în vizită în casa unui vameș(Luca 5:27-32), dar Domnul nu a dat atenție cuvintelor lor. Criticii aveau și ei nevoie să fie mântuiți, dar nu există nicio dovadă că au crezut în Isus.

Când începe o zi, nu știi niciodată cum se va termina. Pentru Zaheu, acea zi s-a încheiat într-o părtășie plină de bucurie cu Fiul lui Dumnezeu, pentru că acum era un om schimbat, cu o viață nouă. Isus încă îi caută pe cei pierduți și tânjește să-i salveze. Te-a găsit El și pe tine?

Categories: Studiu biblic