Spre surprinderea tuturor, ploile trimise de Dumnezeu anul acesta au anulat toți anii de secetă precedenți. Nu merităm. Statul acesta liberal și lipsit de moralitate este latrina hollywoodiană din care se răspândesc pretutindeni otrava drogurilor.

M-am dus sub ploaia rece să iau medicamente de la o farmacie. În fața mașinii mele se clătina un vagabond fără orientare care-și prăjise probabil creierii într-o tinerețe zvăpăiată și mult prea optimistă. Am pus piciorul pe frână și am așteptat. Omul era foarte murdar, cu părul răvășit și cu pielea acoperită de tatuaje. “Unde a crezut că merge și iată unde a ajuns”, mi-am spus. “Ce frumos era și ce urât a ajuns. Se credea mai deștept ca toți și acum nici nu mai gândește. Adolescentul care s-a crezut stăpânul lumii a ajuns acum un om al străzii. Cel care a ales să plece neascultător din casa părinților nu mai are acum nici o casă. Cel ce era altădată în pas cu ultima modă a ajuns ambalat doar în niște zdrențe”.

Așa gândeam eu și credeam bineînțeles că am dreptate. Numai că din sens contrar, dintr-o mașină ca a mea, un alt om a lăsat geamul mașinii jos și i-a dat golanului jacheta lui de ploaie, o jachetă frumoasă, elegantă, scumpă. Omul a luat-o și s-a întors să îngâime ceva, dar nu a mai avut cui. Fratele meu din cealaltă mașină rostise doar un “May God bless you” și apăsase pe accelerator mai departe.

M-am uitat la omul ploii care își îmbrăca zgribulit cadoul și mi-a fost dintr-o dată o mare rușine. Eu eram în continuare cu piciorul pe frână. Celălalt șofer accelerase. El semăna mult mai mult cu Cel ce făcuse să se umple de ploaie toate rezervoarele Californiei …

Categories: Amintiri

Tags: Daniel Branzai