Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.

Fapte 7.55

Ștefan era plin de Duhul Sfânt. Nu se spune despre orice credincios că este așa, deși toți cei credincioși au Duhul Sfânt. Efectul privirii la Hristos în glorie este că suntem schimbați în același chip, din glorie în glorie. Cel care este în glorie este Cel care a purtat păcatele mele. Acum pot privi acea glorie, pot medita la ea, pot vorbi despre ea; El „m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”, iar inima mea își găsește plăcerea să privească la El. Efectul este că sunt schimbat în același chip cu al Lui, iar inima mea este plină de Hristos. Ștefan, într-un anumit sens, a devenit perfect asemănător cu Hristos. El spune: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta”; Domnul Isus a spus: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac”. Ștefan spune: „Doamne Isuse, primește duhul meu”; Domnul Isus a spus: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul”.

Atunci când sufletul Îl vede cu adevărat pe Hristos și Îl cunoaște, prin credință, ca fiind Cel care ne-a mântuit, devine ca El, deși, bineînțeles, trebuie să fim în gardă împotriva ispitelor în fiecare zi. Ceea ce este foarte dificil pentru noi în această lume este să fim cu totul superiori împrejurărilor. Mulțimea scrâșnea din dinți împotriva lui Ștefan, iar după ce l-au târât afară din cetate, el a îngenuncheat și s-a rugat pentru ei, în timp ce pietrele îl loveau. Ștefan, prin harul Domnului, a fost cu totul superior împrejurărilor, avându-și permanent inima în cer.

Știu că așa ceva este dificil și necesită comuniune cu Domnul și sârguință a inimii în a-L căuta cu rugăciune. Să presupunem că lumea ne-ar omorî; atunci am merge direct la Hristos în cer, așa cum a făcut Ștefan, fiind martori pentru Hristos aici și tovarăși ai Lui acolo sus, unde Ștefan s-a dus cu inima plină de bucurie.

J. N. Darby

Categories: Studiu biblic