Cine mă ajută cu completări să rotunjim acest articol despre „revelația apostolică“ ?

++++++++

În epistola către Efeseni apare o declarație foarte interesantă a apostolului Pavel:

„Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta, despre care vă scrisei în puţine cuvinte. Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul“ (Efeseni 3:3-5).

Aplicată la contextul imediat, această revelație suplimentară, extra Vechi Testamentală, este despre includerea Neamurilor în harul alegerii pentru mântuire.

„Că adică neamurile sunt împreună-moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea, al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui“ (Efeseni 3:6-7)

Există însă și o revelație apostolică mult mai largă, cu informații și cunoștințe despre realități cosmice și spirituale din lumile lui Dumnezeu pe care nu le întâlnim aproape de loc în Vechiul Testament.

Și Pavel și Petru și Ioan scriu despre „lumea de dincolo“ în care au pătruns fie prin informații date direct de Isus Christos, fie prin revelații primite prin Duhul Sfânt.

Astfel …

Apostolul Pavel vorbește despre decizii luate de Dumnezeu înainte de facerea lumii, înainte de ceea ce citim în primul capitol al Genezei:

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. “

“În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos“ (Efeseni 1:3-12).

În același capitol, apostolul Pavel vorbește despre ierarhii ale ființelor din sferele cerești, neamintite nicăieri în Vechiul Testament, și despre o succesiune a veacurilor. Sunt revelații de dincolo de spațiu și timp:

„ … Și L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. (Efeseni 1:20-21).

El mai vorbește poziția noastră actuală în administrația divină și despre destinul nostru viitor în lumea cerurilor veșnice:

„El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.“ (Efeseni 2:6-7).

Citim dar nu înțelegem, pentru că nu avem nici o idee despre ce poate însemna pentru noi să fim în același timp acum și pe pământ și așezați în locurile cerești împreună cu Christos, iar imaginația noastră nu poate pătrunde dincolo de timp ce pot însemna aceste „veacurile viitoare“ (la plural). Singura imagine care ne-ar putea ajuta este părerea oamenilor de știință de azi care sunt convinși că nu trăim într-un „uni-vers“, ci într-un „multi-vers“ de lumi paralele.

Traiectorie lucrării lui Christos ne este prezentată într-un astfel de context:

„De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor”. Şi acest: „S-a suit”, ce înseamnă decât că înainte Se pogorâse în părţile mai de jos ale pământului? Cel ce S-a pogorât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile“ (Efeseni 4:8-10). 

„De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ“ (Filipeni 2:9-10).

Pavel prezintă un Christos cosmic, suveran al tuturor lucrurilor:

„El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El“ (Coloseni 1:13-16).

Apostolul Pavel pomenește despre existența unor alte făpturi în sferele cerurilor care privesc acum spre lumea noastră și învață:

„Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile, pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, …

„Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ“ (Efeseni 3:8-10, 14).

Pavel enumeră patru dimensiuni care depășesc pe cele trei cu care suntem familiarizați pe pământ, aplicându-le la o realitate de deasupra lumii noastre materiale, numită de oamenii de știință „hiperspațiu“:

„… aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea …“ (Efeseni 3:17-18).

Spre deosebire de evrei care aveau de dus războaie pe pământ cu dușmani în carne și oase, lupta la care sunt chemați creștinii nu mai este prezentată ca o înfruntare cu oamenii de pe pământ, ci ca o încleștare cosmică cu ființe ostile de rang superior, împărțite și ele la rândul lor într-o ierarhie a răului:

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti“ (Efeseni 6:12).

Apostolul Pavel dă dovada de cunoștințe imposibil de acumulat din literatura vremii, explicabile doar printr-o revelație specială apostolică. El vorbește deespre diferențele de ADN care există între speciile de animale ale pământului și despre diferența de strălucire a corpurilor cerești, care a putut fi observată și analizată numai după ce oamenii au pus bazele spectrografiei:

„Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?” Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie dacă nu moare mai întâi. Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă. Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte, şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei. Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor. Tot aşa sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti, dar alta este strălucirea trupurilor cereşti şi alta a trupurilor pământeşti. Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.“ (1 Corinteni 15:35-41).

Există chiar și o apocalipsă a apostolului Pavel în care vorbește despre învierea din morți și despre încoronarea lui Isus Christos ca împărat absolut al pământului:

„Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Și după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos, dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este Cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere. Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea. Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi“ (1 Corinteni 15:19-28).

Fraza „atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi“ reprezintă cel mai îndepărtat orizont profetic din toată revelația Scripturilor!

+++

În cel privește pe apostolul Petru, el ne-a făcut conștienți de responsabilitatea pe care o avem față de această revelație suplimentară, superiorară celei lăsate omenirii în Vechiul Testament:

„Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ţinta cercetărilor şi căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer şi în care chiar îngerii doresc să privească. De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul, care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos“ (1 Petru 1:10-13).

Și apostolul Petru ne dă informații despre lucruri petrecute înainte de întemeierea lumii, dinainte de cartea Genezei:

„ … căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ¹⁹ ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. ²⁰ El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi, … “ (1 Petru 1:18-20).

Apostolul Petru ne-a lăsat o revelație suplimentară a evenimentelor petrecute la potop și a soartei eterne a duhurilor răutății care au produs contaminarea întregii omeniri de atunci:

„Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt“ (1 Petru 3:18-20).

„Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată; dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi; …“ (2 Petru 2:4-5).

 Biruința lui Christos la cruce este prezentată în toată importanța și splendoarea ei cosmică:

„… prin învierea lui Isus Hristos, care stă la dreapta lui Dumnezeu după ce S-a înălţat la cer şi Şi-a supus îngerii, stăpânirile şi puterile“ (1 Petru 3:21-22).

Apostolul Petru ne-a lăsat și el o Apocalipsă a vremurilor viitoare:

„Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea“ (2 Petru 3:10-13).

La aceste revelații adăugăm și pe cele venite sre noi prin Iuda, fratele Domnului Isus.

Împreună cu dorutuilisoi spunem și noi: „De unde a avut Iuda aceste informații nu știm, dar știm că sunt adevărate, inspirate de Duhul Sfânt“. Una confirmă ceea ce ne-a spus și apostolul Petru:

„El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.” (Iuda 1:6).

O alta completează informațiile din Vechiul Testament despre moartea lui Moise:

„Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit^** să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” (Iuda 1:9).

Iar alta descoperă ceva din aspectul judecății de la urmă:

„Şi pentru ei a prorocit Enoh, al^* şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit^** Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele^* nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi” (Iuda 1:14).

+++

Despre revelația apostolică îmbogățită prin Ioan ne-ar trebui prea mult spațiu în acest scurt studiu. Este suficient să vă trimit să citiți Apocalipsa, această extraordinară cronică alternativă în care evenimentele viitoare de pe pământ sunt prezentate alternativ cu informații rezonante din sferele cerurilor.

Categories: Studiu biblic, Teologice