“El nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi tot ce va fi auzit.” – IOAN 16:13
Despre Duhul Sfînt, a treia Persoană a Dumnezeirii, Atotputernică şi Atotştiutoare se spune totuşi că “El nu “va vorbi de la Sine.” El reprezintă pe Fiul şi este trimis în Numele Tatălui. Misiunea Lui era să împlinească ce I-a dat Tatăl să facă şi să descopere pe Fiul Său. De aceea, tot ceea ce nu slăveşte pe Fiul nu este lucrarea Duhului Sfînt chiar dacă ar avea aspectul cel mai frumos şi mai evlavios.
“El va vorbi tot ce va fi auzit.”
Un văl a fost ridicat, şi noi contemplăm o revelaţie deosebit de sacră: în sfînta părtăşie a Tatălui cu Fiul Său, acolo Duhul Sfînt a primit tot ce avea să spună ucenicilor.
“El va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.”
Da, El este Acela care ne comunică voia lui Dumnezeu şi ne dă puterea ca s-o facem; El lucrează în fiecare zi ca să ne transforme în chipul Domnului Isus.
Ce nădejde şi perspectivă glorioasă de a fi îmbrăcaţi în Domnul Hristos! Dar pentru ca Duhul să poată face o deplină lucrare în noi, trebuie să ne lăsăm în totul în mîinile Lui şi să fim gata să-L ascultăm.
Tatăl a trimis pe Duhul Sfînt în lume ca să slăvească pe Fiul înaintea oamenilor care L-au răstignit. Şi acest Duh dumnezeiesc locuieşte în inimile noastre, noi sîntem templul Său prin care slava Domnului Isus trebuie să fie manifestată lumii. Viaţa noastră, rugăciunile şi slujirea noastră, slăvesc ele cu adevărat pe preaiubitul nostru Mîntuitor?
După cum Fiul unic care este în sînul Tatălui găsea timpul de a Se înfăţişa Tatălui înainte de orice lucrare în mijlocul unui dute-vino care-L înconjura mereu, tot aşa şi cu noi: nu putem avea o părtăşie deplină şi roditoare cu Tatăl şi cu Fiul, dacă nu ne consacram timpul necesar ca să-L ascultăm şi să contemplăm slava Sa. Dar cum putem noi să ascultăm ce are să ne spună, cînd noi sîntem totdeauna grăbiţi, luaţi de curentul agitat al vieţii şi trecem mereu de la un lucru la altul, chiar în domeniul lucrării pentru Dumnezeu?
Sînt aşa de rari credincioşii care nu se pleacă sub presiunea vieţii de acum! Şi tot atît de rari sînt aceia care şi-au impus discilipina de a da părtăşiei cu Dumnezeu prima parte din timpul lor. Să lucreze Tatăl nostru ca să ne menţină în inimi dorinţa de a ne lăsa conduşi în orice situaţie şi în orice vreme de Mîngîietorul. pentru ca viaţa noastră să poarte amprenta părtăşiei cu Tatăl şi cu Fiul.
“Pentru ca să ne putem bucura de părtăşia cu Dumnezeu, trebuie ca puterea Duhului Sfînt să aplice moartea Domnului Hristos pe conştiinţa şi inima noastră. Atunci nici un obstacol nu va rezista între noi şi Dumnezeu. Astfel este starea normală a celui credincios. Secretul puterii se află în realitatea relaţiilor noastre cu Dumnezeu.”
J.N.D.
Categories: Studiu biblic
Leave a Reply