1CORINTENI 1:2
“…Către cei care au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi sfinţi, împreună cu toţi cei care cheamă în vreun loc Numele Domnului nostru Isus Hristos”

Cînd Dumnezeu Se adresează credincioşilor ca “sfinţi”, adică puşi
deoparte sau “cei sfinţi”, El vorbeşte de poziţia lor în Hristos.

Cînd îi îndeamnă să fie “sfinţi”, după cum El este sfînt, El Se referă la starea sufletelor lor, aşa cum se manifestă în afară.

Poate că noi gîndim că nimeni nu poate fi numit sfînt pînă devine sfînt în mod desăvîrşit în experienţa vieţii. Dar nu este acesta felul lui Dumnezeu de a considera lucrurile. El ne socoteşte sfinţi din prima clipă a credinţei noastre în Domnul Hristos şi apoi ne porunceşte să trăim ca sfinţi.

El întîi ne numeşte copii şi apoi ne îndeamnă să fim copii ascultători.

El întîi ne sfinţeşte prin sîngele Fiului Său şi apoi ne spală prin Cuvînt ca să putem fi sfinţi în mod practic.

El întîi ne iartă toate păcatele şi ne justifică înaintea Lui, încă de la început de cînd ne-am încrezut în lucrarea Domnului Isus de la cruce. Şi astfel sîntem iertaţi pentru veşnicie.

Aceasta este poziţia noastră în Domnul Hristos. Totuşi, cum starea noastră ca credincioşi este adeseori slabă, avem nevoie de iertare în fiecare zi: adică, iertarea Tatălui, aşa cum tratează El cu starea familiei Lui.

Din momentul în care ne-am încrezut în Domnul Isus, răspunderea noastră ca păcătoşi avînd de a face cu Dumnezeul care judecă, s-a încheiat pentru totdeauna. Din clipa aceea, poziţia noastră a fost desăvîrşită. Dar chiar din acel moment a început răspunderea noastră ca şi copii avînd de a face cu Tatăl nostru în ceea ce priveşte de acum înainte relaţia Tată-copil. Dacă noi sîntem deficienţi în această privinţă, dacă starea noastră sufletească este scăzută şi Tatăl nostru este dezonorat, atunci nu ne putem baza pe adevărul poziţiei noastre în Hristos spunînd: “n-am păcate de mărturisit.” Trebuie imediat să mergem la Tatăl nostru plin de iubire, să ne recunoaştem starea sau căderea, să ne judecăm singuri şi să cerem harul Său ca să ne ridice la o stare mai înaltă şi mai bună a sufletului nostru în care El să fie slăvit.

Ţinta noastră să fie totdeauna de a avea o stare care să corespundă cu poziţia noastră în Hristos pentru ca Harul să fie mărit în toate căile noastre.

H. A. Ironside.

“Cînd în slaba noastră măsură, am învăţat să consideram păcatul cum îl consideră Dumnezeu, sîntem umpluţi de uimire în faţa acestui har al lui Dumnezeu care poate să şteargă păcatul în întregime; acest har L-a făcut pe Dumnezeu să dea pe propriul Său Fiu şi să-L dea la moarte pentru ca să îndepărteze păcatele noastre.”

J.N.Darby

Categories: Studiu biblic