De ce te privește pe tine o profeție făcută lui Zabulon și Neftali?

O profeție pentru Zabulon și Neftali?

Unul din textele tradiționale pe care le citim la sărbătoarea Nașterii Domnului este un pasaj din Isaia:

“Totuși întunericul nu va împărăţi veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon și ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.
Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină“ (Isaia 9:1-2).

Îl citim în fugă, fără să-i acordăm prea multă atenție pentru că de fapt urmărim să ajungem la versetele noastre preferate:

“Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăţiei lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci. Iată ce va face râvna Domnului oștirilor” (Isaia 9:6).

Citim Isaia 9:1-2 din obișnuință, dar se referă oare ele la Nașterea Domnului? Anunțul “Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină” sună asemănător cu anunțul făcut în vechime de profetul Balaam și pare împlinit de venirea magilor să se închine înaintea Pruncului:

“Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov, Un toiag de cârmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului Și prăpădește pe toţi copiii lui Set” (Numeri 24:17).

“După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit niște magi din Răsărit la Ierusalim și au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2:1).

Am însă o problemă cu această interpretare. De ce ni se spune în Isaia 9 că cei care vor beneficia de lumina lui Mesia vor fi, dintre toate semințiile lui Israel, tocmai Zabulon și Neftalii. “Steaua” lui Balaam este pentru toți urmașii lui Iacov, iar magii au fost conduși de stea în Iuda, la Ierusalim și în Betleemul din Iudeea …

De ce vorbește Isaia de Zabulon și Neftali, tocmai de Zabulon și Neftali, numai de Zabulon și Neftali ? Nimic despre seminția lui Iuda sau despre Efraim, cealaltă seminție cu pretenții monarhice.

Ca poziție geografică Zabulon și Neftali se află in partea de Nord a țării, în jurul Mării Galileii și aproape de orașele fenicieni Tir și Sidon.

Ca poziție spirituală, prin Zabulon și Neftali s-au scurs în Israel influențele idolatriei. Izabela a adus din Tir și Sidon închinarea demonică la Baal și Astarteia.

Dumnezeu a trebuit să-și disciplineze poporul și i-a dus mai întâi în robia asiriană (722), iar apoi în robia babiloniană (585).

După cei 70 de ani petrecuți acolo, sub decretul dat de Cir persanul, o minoritate de iudei (seminția dinastică deci) s-a întors și s-a reașezat în vatra strămoșească.

Ținutul ocupat mai înainte de Zabulon și Neftali era deja ocupat de alte popoare. Puținii care s-au întors acolo s-au amestecat social și religios astfel că, pe vremea Domnului Isus, teritoriul țării era împărțit în Iudeea în sud, Samaria la mijloc și Galileia Neamurilor în partea de nord. Dacă iudeii mai păstraseră măcar forma închinării adevărate, samaritenii se închinau pe muntele Garizim într-un cult amestecat cu păgânism, iar Galileia era așa de decăzută și înstrăinată de închinarea adevărată încât n-a mai fost numită „Galileia evreilor“, ci batjocorită cu numele de „Galileia Neamurilor“. Evreii renunțaseră formal la ea.

Înainte de nașterea lui Isus Christos, grecii au cucerit sub Alexandru Macedon toate ținuturile până în Egipt. Evrei s-au răsculat și, sub conducerea Macabeilor, și-au redobândit vremelnic independența. Grecii au rămas în urma procesului de grecizare forțată a țări, astfel că la nord est de Marea Galileii existau zece cetăți elene. Regiunea ocupată de ele s-a numit „decapolis“ (zece cetăți).

Realitatea aceasta ne este relatată indirect în vindecarea îndrăciților din ținutul gadarenilor. Unul din ei era locuit de „o legiune de demoni“, ceea ce arată câte forțe demonice erau masate de Diavol ca să împiedice planul lui Dumnezeu.

Nu este de mirare deci că prin profetul Isaia pune un diagnostic drastic și tragic pentru locuitorii din zona lui Zabulon și Neftali:

„După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon și ţara lui Neftali,“ … „Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină“. Ignoranța duce la orbire, iar necredința cufundă în moarte.

O profeție pentru cei lepădați!

Pe vremea Domnului Isus, nimeni n-avea o părere bună despre cei ce locuiau în acele ținuturi:

Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?”  (Ioan 1:46).

„Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul”. Şi alţii ziceau: „Cum, din Galileea are să vină Hristosul? (Ioan 7:41).

„Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galileea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc” (Ioan 7:52).

Ultima observație, făcută lui Gamaliel, subliniază faptul că, în convingerea iudeilor, până și Dumnezeu renunțase la Galileia … Este clar că ei uitaseră de profeția lui Dumnezeu din Isaia 9 și mai ales uitaseră că lui Dumnezeu nu-i pare rău de alegerea făcută.

O profeție împlinită la … Capernaum (?!)

După ce am văzut poziția geografică și poziția spirituală, trebuie să aruncăm o privire peste poziția profetică a ținutului lui Zabulon și Neftali este o proclamație de har! Oh, cât de nepătrunse sunt lucrările harului divin!

Ceea ce scrie despre Zabulon și Neftali în Isaia 9 se citește la Nașterea Domnului, dar oare despre asta vorbește Dumnezeu acolo?

Anul acesta (2021), în preajma Crăciunului m-am dus să împărtășesc durerea unor frați și prieteni care-și pierduseră copilul la 30 de ani. O înmormântare de Crăciun? Le-a stricat sărbătoarea? M-am dus la Domnul în rugăciune și L-am rugat să-mi dea ceva să le spun celor din jurul mormântului.

Am primit repede răspuns. Acum 2000 de ani, Nașterea Domnului n-a fost nici bucurie și nici cadouri … N-a fost cu cozonaci și nici cu brad împodobit … Există însă două texte care se citesc în adunările creștine și ambele vorbesc despre moarte și durere.

„Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice:

„Un ţipăt s-a auzit în Rama,
plângere şi bocet mult:
Rahela îşi jelea copiii
şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau” (Matei 2:17-18).

Al doilea text este cel din Isaia 9:1-2:

„Totuși întunericul nu va împărăţi veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon și ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.
Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină“

Oare ce să spun la înmormântarea aceasta din aceste două texte?

M-am uitat la hărți, am căutat ce au scris și alții și am descoperit că adevărata împlinire a profeției n-a fost la nașterea din Betleem din Luca 2, ci la debutul lucrării publice a Domnului Isus descrisă în Matei 4:

„Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:

„Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali,
înspre mare, dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor,
Norodul acesta, care zăcea în întuneric,
a văzut o mare lumină;
şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii,
a răsărit lumina.”

De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape” (Matei 4:12-17).

Una din lucrările neînțelese ale harului a fost locuirea lui Iosif și a Mariei la Nazaret. Ce au căutat acești doi iudei evlavioși în zona cea mai decăzută a Israelului? Decretul dat de Cezar August a părut o vreme că a corectat această situație:

„În vremea aceea, a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată“ (Luca 2:1-5). 

Au rămas la Ierusalim cam un an de zile și se părea că acolo le era locul. N-a fost însă să fie așa. Dumnezeu lucrează pe căi neînțelese. Au stat acolo pentru că acolo i-a condus pe magii steaua din Răsărit și pentru că acolo i-a plasat profeția străveche:

„După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.”
Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. 
„În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul:  ‘Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel’.”
Atunci, Irod a chemat în ascuns pe magi şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem şi le-a zis: „Duceţi-vă de cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui”.
După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Şi iată că steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.  (Matei 2:1-10). 

Nou născutul nu se mai găsea atunci într-un staul, cum greșit îl arată ilustrațiile religioase, ci într-o casă:

„Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. În urmă, au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis să nu mai dea pe la Irod şi s-au întors în ţara lor pe un alt drum“ (Matei 2:11-12).

Când s-au petrecut cele de mai sus? Aflând data la care li s-a arătat steaua „în Răsărit“, Irod a făcut imediat un calcul și, ca să fie sigur că nu-i scapă din mâna ucigașă „împăratul de curând născut al Iudeilor“ i-a omorât pe toți pruncii de până la doi ani din regiune. Au pierit astfel aproximativ 20-30 de copii, dar nici atunci nu s-a împlinit profeția din Isaia 9:1-2.

Au trebuit să mai treacă alți 28 de ani aproximativ. Între timp, părinții au luat pruncul și s-au refugiat pentru o vreme în Egipt. Ăsta este motivul pentru care numele mamei este dat în original ca „Miriam“, derivat din evreiescul Maria. S-au întors acolo unde le era locul, în Iudeea, dar lucrarea harului i-a vrut în altă parte:

„După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt, 20 şi-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi du-te în ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului”. Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în ţara lui Israel. Dar, când a auzit că în Iudeea împărăţeşte Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; şi, fiind înştiinţat de Dumnezeu în vis, a plecat în părţile Galileii. A venit acolo, şi a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proroci: că El va fi chemat Nazarinean“ (Matei 2:19-23).

Neînțelese sunt lucrările harului! Oare de ce i-a vrut Dumnezeu în Nazaret, nu în Betleem sau în Ierusalim?

Răspunsul este clar și simplu: Pentru că acolo se aflau cei mai decăzuți și declasați oameni din Israel. Așa ne spune profetul Isaia. Poporul de acolo „umbla în întunerec“ (sau cum spune evanghelistul Matei „zăcea în întunerec“ (Matei 4:16), „zăceau în ținutul morții și erau în umbra morții“ (Matei 416).

Pruncul a stat smerit în casa părintească până „I S-a împlinit vremea“ și la 30 de ani și-a început misiunea publică:

„Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:

„Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali,
înspre mare, dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor,
Norodul acesta, care zăcea în întuneric,
a văzut o mare lumină;
şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii,
a răsărit lumina.”

De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape” (Matei 4:12-17)..

„Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult, pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru“ (Matei 5:20-21).

Noi citim textul din Isaia 9 în zilele Nașterii Domnului, dar ele n-au fost rostite pentru atunci. Nu-i nimic. În dimensiunile perspectivei profetice timpul nu are nici o importanță. Profeția s-a împlinit după ce Domnul Isus a fost botezat de Ioan în Iordan, după ce Domnul a fost ispitit în pustie și după ce verișorul Ioan botezătorul, înainte mergătorul mesianic, și-a sfârșit misiunea.

La intrarea trimfală în Ierusalim, Isus este identificat iar cu Nazaretul:

„Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare şi fiecare zicea: „Cine este acesta?”
„Este Isus, Prorocul, din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele“ (Matei 21:10-11).

Războiul despre care a profețit s-a săvârșit în „săptămâna Mare“.

Iudeii din Iudea și Ierusalim renunțaseră la cei din regiunea lui Zabulon și Neftali, dar Dumnezeu n-a renunțat. El s-a dus în locul cel mai de jos, a luat națiunea pe umeri și le-a ispășit păcatele la Cruce. Probabil că acesta este și motivul pentru care providența a vrut ca deasupra Crucii, spre nemulțumirea iudeilor, să fie scris în limbile de mare circulație:

„Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor”. Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte“ (Ioan 19:19-20).

O profeție pentru noi?

Cum să aducem acest subiect al harului în contextul vieții noastre? Am primit de la „Izvoare în deșert“, o culegere de meditații zilnice un text foarte bun pentru aceasta:

„Cu câţiva ani în urmă s-a publicat o felicitare de Crăciun remarcabilă cu titlul „Dacă Hristos n-ar fi venit“. Se baza pe cuvintele Mântuitorului nostru din Ioan 15:22: „Dacă n-aş fi venit“. Felicitarea arăta un slujitor al lui Dumnezeu care a adormit în timpul studiului său în dimineaţa de Crăciun şi apoi a visat o lume în care Domnul Isus nu venise niciodată.

„În visul lui, s-a văzut plimbându-se prin casa lui, dar pe când se uita, n-a văzut nici un ciorap atârnat de şemineu, nici un pom de Crăciun, nici un colac sfânt şi nici un Hristos care să mângâie şi să bucure inimile sau care să ne mântuiască. Apoi s-a plimbat afară pe stradă, dar nu era nici o biserică cu turnul ei îndreptat spre cer. Şi când s-a întors şi a stat jos în biblioteca lui, şi-a dat seama că toate cărţile despre Mântuitorul nostru dispăruseră.

„Slujitorul a visat că a sunat clopoţelul de la uşă şi că un mesager l-a rugat să viziteze pe mama unui prieten care era pe moarte. El a ajuns la casa ei, şi în timp ce prietenul lui stătea şi plângea, el a spus: „Am ceva aici care te va  mângâia“.  Şi-a deschis Biblia ca să caute o promisiune familiară, dar Biblia se termina cu Maleahi. Nu era nici o evanghelie şi nici o promisiune a speranţei şi a mântuirii, şi tot ce a putut face a fost să-şi plece capul şi să plângă împreună cu prietenul lui şi cu mama lui într-o disperare amară.

„Două zile mai târziu stătea lângă coşciugul ei şi conducea serviciul ei funerar, dar nu era nici un mesaj de mângâiere, nici cuvintele despre o înviere glorioasă, şi nici un gând despre o locuinţă care s-o aştepte în ceruri. Era doar „ţărână în ţărână, şi cenuşă în cenuşă“, şi un lung, etern adio. În sfârşit şi-a dat seama că Hristos nu venise, şi a izbucnit în lacrimi, plângând cu amar în visul lui chinuitor.

„Apoi s-a trezit deodată cu o tresărire, şi un strigăt tare de bucurie şi de laudă a ţâşnit de pe buzele lui când a auzit corul lui cântând aceste cuvinte în biserica lui din apropiere:

Veniţi cu credinţă, plini de bucurie,
Veniţi, o veniţi astăzi la Betleem!
Veniţi la iesle, S-a născut Mesia!

R: /:Veniţi să ne-nchinăm Lui :/

Cântaţi, cor de îngeri, cânt de închinare,
Cântaţi oşti măreţe din cerul de sus!
Slavă şi cinste, cânt de adorare!

3. Sub stelele-n cântec, cântul vostru sune
Şi-n inimi smerite un tron aşezaţi.
Din cer Mesia a venit în lume.

„Să ne veselim şi să ne bucurăm astăzi, căci El a venit. Şi să ne amintim de proclamaţia îngerului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul“ (Luca 2:10-11).

„Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui! Şi în adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? (Romani 11:32-34).

Și ca să terminăm acest studiu tot cu un îndemn din cartea profetului Isaia, iată o chemare foarte potrivită pentru aceste zile:

„Veniţi, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!” (Isaia 2:5).



Categories: Studiu biblic

Tags:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: