Cât de smerit ești tu?

By barzilaiendan on September 11, 2021 • ( 1 )

Există diferite grade de smerenie. Există chiar și oameni care sunt „mândrii de smerenia lor“ …

Lăsându-i pe aceltia la o parte, studiul de duminica aceasta mi-a aminit încă o dată de ce a fost David „un om după inima lui Dumnezeu“. Una din caracteristicile acestui fel de oameni este smerenia. Lucrul acesta este așa de important că este repetat de trei ori pe paginile Scripturii:

Proverbele 3:34 „Când are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har“.
Iacob 4:6 „Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi”.
1 Petru 5:5. „Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi în legăturile voastre să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har”.

Poți fi smerit în ochii lui Dumnezeu, smerit în ochii oamenilor, dar treapta cea mai înaltă este o caracteristică a lepădării de sine, și înseamnă să fii smerit în proprii tăi ochi.

Cu ocazia aducerii chivotului la Ierusalim, „David juca din răsputeri înaintea Domnului şi era încins cu efodul de in subţire. Astfel au suit David şi toată casa lui Israel chivotul Domnului în strigăte de bucurie şi în sunet de trâmbiţe“. (2 Samuel 6:14-15).

O singură persoană n-a împărtășit entuziasmul împăratului, Mical, nevasta tinereții lui:

„Pe când chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră şi, văzând pe împăratul David sărind şi jucând înaintea Domnului, l-a dispreţuit în inima ei“ (2 Samuel 6:16)

„David s-a întors să-şi binecuvânteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a ieşit înainte şi a zis: „Cu câtă cinste s-a purtat azi împăratul lui Israel descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic!” (2 Samuel 6:20).

Observați că textul o prezintă pe Mical ca „fata lui Saul“, nu ca pe „nevasta lui David. Asta este foarte semnificativ.

Contrastul dintre David și Mical poate și trebuie văzut ca o înfruntare între aroganța regală artificială a fetei lui Saul și smerenia popularului cioban pus de Dumnezeu în fruntea turmei poporului Său. David s-a uitat „în sus“ și L-a lăudat pe Dumnezeu cu toată ființa lui, Mical s-a uitat pe fereastră „în jos“ la scena dansului și s-a scârbit de dispreț. I s-a părut că David a necinstit oficiul împărătesc dansând cu oamenii de rând și fiind mult prea familiar cu „slujnicele supușulor lui“.

Biblia ne spune că în ocazia dansului țopăit prilejuit de aducerea chivotului la Ierusalim, femeia aceasta l-a disprețuit în inima ei. Mical n-a învățat nimic din istoria tatălui ei, așa că David a trebuit să îi spună cuvinte dure, cuvinte cu referire directă la trecutul vinovat al casei tatălui ei:

„David a răspuns Micalei: „Înaintea Domnului, care m-a ales mai presus de tatăl tău şi de toată casa lui, ca să mă pună căpetenie peste poporul Domnului, peste Israel, înaintea Domnului am jucat. Vreau să mă arăt şi mai de nimic decât de data asta şi să mă înjosesc în ochii mei, totuşi voi fi în cinste la slujnicele de care vorbeşti.”

Uitați-vă cu băgare de seamă la ce spune David: „Vreau să mă arăt şi mai de nimic decât de data asta şi să mă înjosesc în ochii mei“. Aceasta este cea mai smerită dintre toate smerenile. Mulți din cei ce se smeresc înaintea oamenilor au în ascuns încă o părere foarte bună despre ei înșiși. Doar cei care se leapădă de ei și își dau seama câte parale fac sunt au ajuns cu adevărat la smerenie. David a știut cât să se prețuiască atunci când i-a spus lui Saul: