Iov 33.1-22

În două rânduri, Iov ceruse intervenţia unui mediator (9.33; 16.21), iar acum dorinţa îi este îndeplinită: Elihu urmează să fie pentru el interpretul gândurilor lui Dumnezeu.

Iov mai în­ţelesese că această misiune nu putea fi îndeplinită decât de un om asemenea lui (9.32), iar acum poate auzi din gura lui Elihu tocmai această trăsătură: „iată, înaintea lui Dumnezeu eu sunt ca tine: şi eu sunt frământat din lut” (v. 6).

Ridicând realitatea aceasta la planul general al omenirii, Scriptura ne învaţă că este „un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos…” (1 Timotei 2.5).

Este marea taină a Domnului Isus – umanitatea Sa – fără de care El nu S-ar fi putut face purtătorul de cuvânt al omului înaintea lui Dumnezeu!

„Dumnezeu vorbeşte o dată, şi de două ori…” (v. 14).

După ce a vorbit prin profeţi, Dumnezeu a vorbit în Fiul. Câtă aten­ţie ar fi trebuit să acorde lumea acestui limbaj! (Evrei 1.1,2; 2.1). Şi totuşi în Iov 33.14 trebuie să se facă această tristă remarcă:

„(omul) nu ia seama”.

Ce mari sunt indiferenţa şi împietrirea inimii omului! Din acest motiv, aceeaşi epistolă avertizează solemn:

„Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care… vorbeşte din ceruri” (Evrei 12.25).

Printr-un verdict concis, Elihu pune deoparte toate raţio­namentele: „Dumnezeu este mai mare decât omul” (v. 12) şi nu este obligat să „dea socoteală” oamenilor (v. 13).

Cu toate acestea, cel ce are ochi vede lucrarea lui Dumnezeu pretutindeni și grija lui providențială în toate lucrurile care se petrec pe pământ.

Pentru surzi și orbi, Dumnezeu însuși a coborât pe pământ printre noi, asemenea noastră, vorbindu-ne și demonstrându-ne dragostea lui Dumnezeu. Chiar și acum, așezat la dreapta lui Dumnezeu, Fiul este „omul“ Isus Christos, reprezentându-ne pe mine și pe tine.

Glorie numelui Său! Fără El nu L-am cunoaște pe Dumnezeu și nici Dumnezeu nu ne-ar recunoaște pe noi. În Isus Christos, comunicarea și comuniunea sunt posibile.

Interesant, întâlnirea reală cu Dumnezeu produce și astăzi în om aceeași reacție a pocăinței ca și în patriarhul Iov:

„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine,
dar acum ochiul meu Te-a văzut.
De aceea mi-e scârbă de mine
şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă” (Iov 42:5-6)

Categories: Studiu biblic