Înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului. Romani 2.11

Karl al IX-lea (1550-1574) a devenit în anul 1562 împăratul Franței. În același an l-a numit pe Ambroise Paré ca primul său chirurg. Împăratul i-a spus chirurgului: „Mă bazez pe faptul că îl veți trata pe împărat mai bine decât pe cei săraci!“. Medicul însă a răspuns: „Imposibil, maiestate!“. — „De ce?“ — „Pentru că eu tratez întotdeauna și pe pacienții săraci ca pe împărați!“

Dumnezeu îi califică fără prejudecăți pe oameni, fără să aibă în vedere „fața omului“ (Coloseni 3.25). Harul lui Dumnezeu este oferit în Hristos tuturor oamenilor.

Cuvântul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe cei credincioși să îi întâmpine pe semenii lor cu atenție și cu iubire, indiferent de starea lor socială (Iacov 2.1-10). Ca și om credincios, Ambroise Paré cunoștea aceste gânduri și astfel dorea să-și exercite meseria la fel de bine atât față de cei săraci, cât și față de împărat.

Dumnezeu permite „să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți“ (Matei 5.45). El este „puternic, dar nu disprețuiește pe nimeni“ (Iov 36.5). Și „dorește ca toți oamenii să fie mântuiți“ (1 Timotei 2.4). Dumnezeu nu Se uită la persoană: „În orice popor, cine se teme de El și practică dreptatea este primit de El“ (Fapte 10.34,35). Chiar dacă oamenii se deosebesc unii de alții în funcție de naționalitate, de cultură sau de mediu social, toți sunt la fel înaintea lui Dumnezeu. Fiecare om trebuie să recunoască faptul că este pierdut înaintea lui Dumnezeu, fiecare trebuie să fie salvat de la moartea veșnică și, de asemenea, fiecare trebuie să știe că prin credința în Isus Hristos poate fi salvat!

Citirea Bibliei: Numeri 24.14-25 · Matei 14.1-13

Categories: Articole de interes general