Noi am rămas…

Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului. – Evrei 10:39

Noi am rămas pe baricade,
Sub ploaia deasă de săgeți…
N-am dat `napoi, căci nu se cade,
Chiar de dușmanu-a vrut să prade
Nevinovatele vieți.

Noi am rămas în catacombe,
Sub fum și licăr de făclii…
N-am dat `napoi, chiar mii de bombe
De-ar fi căzut de sus, în trombe,
Înmormântându-ne de vii.

Noi am rămas, urcând pe-altare
Ca niște miei nevinovați…
N-am dat `napoi, când, crude fiare
Ne apucau, flămânde, -n gheare,
Ci-am stat pe loc neînfricați.

Noi am rămas, răbdând anchete,
Și schingiuiri, și închisori…
N-am dat `napoi, când baionete
Ne-nconjurau… chiar arși de sete
Și foame, sufeream orori…

… Dar voi, creștini de vreme bună
(Și nici așa mai plini de zel),
De ce-ați cedat, cântând în strună
Dușmanului, să vă supună
Cu gând să îl slujiți pe el?!

Treziți-vă! E ceasul mare:
Stăpânul slavei e pe drum!
El numai o Mireasă are:
Ieșiți-I în întâmpinare,
Nu pierdeți clipa nicidecum!

Categories: Poezii