V. V. MOISESCU – UN DESTIN FRÂNT ? (IV)

BIOGRAFIE ŞI OPERĂ

Partea I

(IV)

(Puternicii comuniști care se temeau până și de umbra lor, au strivit ce a fost mai prețios în populație și un militat să stingă lumina puținilor luminați din elitele țării. n.a.)

Parcurgând materialele redactate în cadrul numeroaselor interogatorii, de cele mai multe ori de către anchetatorii înşişi, se poate vedea gradul de instrucţie şi cultură al acestora, nişte agramaţi, care au devenit, ulterior, colonei şi generali de Miliţie şi Securitate.

De remarcat că toate procesele-verbale ale interogatoriilor redactate de agramaţi sunt semnate cu mână tremurândă de acuzaţi, fapt evidenţiat prin compararea cu semnăturile uzuale ale acestora.

Obsesia ungară (n.a.)

Fiind considerat evenimentul cel mai important, primul care pune sub semnul întrebării legitimitatea şi slăbiciunile orânduirii comuniste, Revoluţia din Ungaria este o temă care revine obsesiv în interogatoriile luate celorlalţi arestaţi din lotul Moisescu.

„În timpul evenimentelor contrarevoluţionare din R.P.U., inculpatul Vasile Moisescu a preamărit acţiunile contrarevoluţionarilor arătînd că astfel de evenimente se vor extinde şi la noi şi vom fi «eliberaţi».”

Pe aceeaşi temă, se reţine în contul învinuiţilor participarea la „o adunare secretă…, cu care prilej toţi şi-au manifestat simpatia faţă de acţiunile contrarevoluţiei din Ungaria şi au fost împotriva faptului că trupele sovietice au intervenit pentru lichidarea contrarevoluţiei”, Vasile V. Moisescu admiţând că „am manifestat indignarea spunând că armata sovietică se amestecă în treburile interne ale acestei ţări.”

Dintr-o depoziţie aflată între materialele anchetei aflăm că „Moisescu Vasile a arătat că îşi exprimă admiraţia faţă de unguri, în sensul că un popor atît de mic a îndrăznit să se revolte împotriva comunismului şi împotriva regimului din ţara lor…

Acesta va rămîne un eveniment neşters în istoria poporului ungar… În continuarea acestor discuţii, Moisescu a arătat că, cu tot eroismul lor, ungurii n-au reuşit să readucă în Ungaria veche orânduire burgheză, pentru că ticăloşii din Apus care le-au promis ajutor, nu s-au ţinut de cuvânt.”

Martor al acuzării, numitul Căpitan Nicolae, îşi aminteşte că, în discuţiile purtate la birou cu învinuitul Ban Traian, acesta s-ar fi exprimat:

„În Ungaria, şapte persoane care erau adolescenţi de-ai lui Imre Nagy, erau patrioţi adevăraţi, revoluţionari şi nu contrarevoluţionari.”

Numita Gartner Victoria, martor al acuzării, asistând la discuţiile cu caracter politic care s-au purtat între învinuiţii Ban Traian şi Harap Dumitru, pretinde că Ban Traian a afirmat:

„În urma acestui lucru şi în R.P.R. va fi o situaţie asemănătoare, pentru că şi aici poporul este nemulţumit”, iar Harap Dumitru şi-a exprimat speranţa că şi „ţara noastră va fi eliberată”.

Acuzat în lotul Moisescu, Simion Moţ povesteşte o secvenţă în care s-a discutat despre evenimentele din Ungaria:

„În perioada evenimentelor petrecute în R.P.Ungară, într-una din zile, nu-mi amintesc data, subsemnatul, împreună cu Moisescu Vasile, Iovin Mihai, Mladin Gheorghe şi Băbuţ Teodor, am comentat evenimentele petrecute în Ungaria din 1956. Astfel, înainte de începerea unei şedinţe religioase din localul din str. Oituz nr.27 din Arad, ne-am adunat toţi cei de mai sus şi am purtat discuţii referitor la aceste evenimente, după cum urmează: Iovin Mihai avea aparat de radio şi ne-a informat despre mersul evenimentelor din Ungaria, deschizând discuţia  pe tema emisiunilor postului de radio din Ungaria, care se afla atunci în mâna revoluţionarilor. Astfel cu toţii ne-am manifestat nemulţumirea în legătură cu faptul că trupele sovietice au intervenit şi au înăbuşit revoluţia. Moisescu Vasile a continuat apoi discuţia, afirmând că în urma acestor evenimente petrecute în Ungaria, s-ar putea întâmpla la fel şi în R.P.R., ca urmare a situaţiei încordate din interiorul ţării.”

Legat de evenimentele din Ungaria, dar „şi în legătură cu unele evenimente petrecute în ţară, cărora le-a dat o interpretare în spiritul ideilor potrivnice şi antipopulare, de care erau stăpîniţi”, rechizitoriul evidenţiază vina cea mare a inculpaţilor, aceştia „sperînd în schimbarea regimului democrat popular din R.P.R.”.

Într-o altă depoziţie, se afirmă că „Moisescu Vasile a mai avut manifestări duşmănoase… a mai afirmat că regimul care este astăzi în ţara noastră are puterea satanei, pentru că este ateist şi nu crede în Dumnezeu şi că acesta nu va permite acest lucru şi-l va nimici.”

Părerile învinuiţilor legate de politica externă este o altă constantă a interesului anchetatorilor. Întrebat, la ancheta din ziua de 26 ianuarie 1959, despre motivele care îl determină să solicite Ambasadei S.U.A. redobândirea cetăţeniei, acuzatul „Jingă” (Ioan Ginga n.n.) îşi aminteşte că le-a spus celorlalţi acuzaţi că „nu sunt mulţumit cu situaţia materială ce o am în R.P.R. şi că în America veniturile sunt mai mari faţă de munca ce o depun. Le spuneam prietenilor mei că acolo se trăieşte mai bine.”

Era evident că cei arestaţi aveau cunoştinţă despre Convenţia de la Geneva, din 1955, care amnistia delictele politice, cel puţin aşa reiese din interogatoriile luate celor din lotul Moisescu.

Deşi, într-un prim interogatoriu, Secheli Ioan declară categoric că nu s-au purtat discuţii cu caracter politic în prezenţa sa, sub constrângere va menţiona faptul că „în cadrul predicilor sale, Vasile Moisescu preamărea Statele Unite ale Americii, afirmând că de aceea este bogată deoarece strămoşii actualei populaţii sunt foştii refugiaţi religioşi ai Europei. De asemeni îmi amintesc că în cadrul acestor predici Moisescu Vasile vorbind de existenţa bombei atomice a afirmat că datorită faptului că poporul american ar fi mai credincios, Dumnezeu le-ar fi dat acestora bomba atomică şi că dacă populaţia din U.R.S.S. ar fi fost mai credincioasă, Dumnezeu le-ar fi dat-o lor.”

Iovin Nicolae, pornind de la „Armonia Universală”, arată caracterul profetic al lucrării, capacitatea ei premonitorie în domeniul evoluţiilor politice:

„Autorul arată unele date calendaristice prin prisma cărora face unele preziceri la unele evenimente ce se vor petrece pe plan mondial.

Astfel, am reţinut că în anul 1953, luna august (Armistiţiul din Coreea n.n.) autorul, respectiv Vasile Moisescu, prezicea că se vor petrece evenimente radicale pe tărâm politic mondial în defavoarea lagărului socialist, care va fi distrus.”

Despre aceleaşi predicţii vorbeşte şi învinuitul Băbuţ, care menţionează:

„Ştiu că în aceeaşi lucrare, anume «Armonia universală», Moisescu Vasile mai preconizează schimbări politice asemănătoare la data de 27 Decembrie 1959 şi 4 Decembrie 1978.”

Un semn al împlinirii profeţiilor este plecarea evreilor din ţară. Mladin Gheorghe îşi aminteşte că Moisescu ar fi afirmat că „plecarea acestora în ţara lor este o prorocire a Scripturii, care prevesteşte sfârşitul acestei epoci”.

Atât martorii, cât şi acuzaţii, admit că s-au purtat „discuţii duşmănoase” despre realităţile din ţară.

Martorul Căpitan Nicolae declară că învinuitul Ban Traian ar fi afirmat:

„În România se construiesc spitale, mai bine ar face conducătorii pâine albă pentru că se îmbolnăveşte întreaga ţară de pâinea care se face la noi…în America se face atâta grâu încât îl aruncă în mare. Suntem conduşi de nişte analfabeţi.”

În ceea ce-l priveşte pe învinuitul Ginga Ioan, anchetatorul penal consemnează că acesta …

„a avut manifestări antipopulare şi antisovietice susţinînd că România ar fi condusă de către sovietici, că toate bunurile produse în ţară s-ar duce în U.R.S.S., că în R.P.R. nu s-ar acorda libertate deplină cultelor, că muncitorii în R.P.R. ar duce-o rău din cauza regimului actual şi că totul ce se scrie în presă sînt minciuni. Mai mult de atît, acesta ar fi declarat că în America muncitorii o duc mult mai bine.”

O altă nemulţumire a lui Vasile V. Moisescu, una personală însă, ar fi aceea că nu este apreciat ca om de ştiinţă. Simion Moţ declară la interogatoriu:

„Nu este apreciat, deşi este un om de ştiinţă. Aşteaptă schimbarea regimului democrat popular pentru că numai atunci îşi va putea tipări cărţile sale ştiinţifice referitoare la descoperirile făcute de el în domeniul piramidologiei, ştiinţă care, afirmă el, este mult apreciată de puterile occidentale, dar nu şi de statul nostru.”.

De remarcat este şi faptul că anchetele şi interogatoriile au continuat chiar şi în ajunul Crăciunului anului 1958.

Deşi fusese „învinuit” deja prin Ordonanţa de reţinere, la data de 29 ianuarie 1959, anchetatorul penal prim lt. maj. de securitate Mihăilescu Mircea, emite Ordonanţa de punere sub învinuire, cu următorul conţinut:

„Eu, Lt. Maj. Mihăilescu Mircea, anchetator penal prim de securitate din Serv. de anchete penale al Dir. Reg. M.A.I. Timişoara, analizînd materialele dosarului de anchetă nr.1165/958, privind activitatea infracţională a numitului Moisescu Vasile născut la 15 mai 1905, în com. Domneşti, rai. Curtea de Argeş, reg. Piteşti, de naţionalitate română, cetăţean al R.P.R.,

C O N S T A T :

Moisescu Vasile, element cu concepţii mistico-religioase, pînă la fanatism, în decursul anilor a activat în cadrul mai multor grupări sectante din care este exclus pe rînd. În anul 1949 după ce este exclus din rîndurile sectei baptiste, datorită concepţiilor sale mistico-religioase pe care şi le formase şi care contraziceau pe cele ale sectei baptiste, trece la formarea unui grup dezident în care iniţial au intrat numiţii: Iovin Mihai, Mladin Gheorghe, Băbuţ Teodor, deasemeni şi aceştia fiind excluşi din cadrul sectei baptiste pentru că susţineau ideile lui Moisescu Vasile.

Ulterior au mai fost atraşi în această grupare şi alte elemente ca: Ginga Ioan, Moţ Simion din Arad, Harap Dumitru şi Ban Traian din Gurahonţ, Vesel Alexandru, Gadaleanu Vicenţiu, Secheli Ioan din Timişoara, Todor Nicolae din Caransebeş, precum şi alte elemente care erau excluse din diferite grupări religioase.

Situîndu-se în fruntea acestei grupări constituite ilegal, fără a avea autorizaţie de funcţionare din partea forurilor competente, Moisescu Vasile a desfăşurat o intensă activitate mistico-raligioasă, prin organizarea şi ţinerea mai multor adunări în mod clandestin, în Arad, Timişoara, Caransebeş, Gurahonţ şi în alte localităţi. Cu aceste ocazii, Moisescu Vasile a răspîndit în rîndul membrilor grupării sale constituite ilegal, lucrările sale proprii ca «Armonia Universală», «Taina Sărbătorilor Mozaice», «Triumful Hristic» şi altele, prin care a propovăduit schimbarea regimului democrat popular din ţara noastră, a făcut unele previziuni prin care susţinînd că, după calculele sale piramidologice, în 1953, 1959 şi 1978 se vor petrece schimbări politice în favoarea lagărului imperialist şi că pînă la data respectivă lagărul socialist se va destrăma.

Aceste lucrări au fost răspîndite de către Moisescu Vasile la membrii din cadrul grupului său subversiv pentru a le studia.

Tot în cadrul acestor adunări ilegale, Moisescu Vasile a mai purtat şi alte discuţii duşmănoase regimului, manifestîndu-şi nemulţumirea faţă de acest regim şi dorinţa de a se schimba cît mai repede.

În perioada evenimentelor contrarevoluţionare din Ungaria, Moisescu Vasile şi ceilalţi membrii ai grupării sale au simpatizat cu acţiunile elementelor contrarevoluţionare şi au sperat că asemenea evenimente se vor petrece şi în România.

Aflînd despre arestarea coînvinuiţilor Harap Dumitru şi Ban Traian, numitul Moisescu Vasile cunoscînd conţinutul duşmănos al scrierilor sale răspîndite la diferiţi aderenţi şi membrii ai grupării subversive, a dat misiunea coînvinuitului Iovin Mihai de a se deplasa la toate aceste persoane spre a le preveni că au fost arestaţi cei doi şi de a distruge filele din lucrările respective ce aveau conţinut duşmănos.

De asemenea tot în scopul de a nu fi găsite la domiciliul său cu ocazia unei eventuale percheziţii, Moisescu Vasile a făcut o bibliotecă secretă cu materialele concepute şi scrise de el personal, la coînvinuitul Ban Traian din Gurahonţ, raionul Arad. Aceste lucrări au un caracter antipopular şi anticomunist. Sunt menţionate: «Masa Domnului», «Taina Sărbătorilor Mozaice», «Triumful Hristic», «Tineri credincioşi în Societate», «Fiul risipitor», «Cîntările Betaniei», «Poezii», «Biblia», «Poţi pierde viaţa veşnică», «Invitaţii la fericire», «Templul şi Fluviul său».

Avînd în vedere dispoziţiunile art.248/1, 248/6, 248/7 şi 248/8 din C.Pr.P. al R.P.R.,

D I S P U N :

Punerea sub învinuire a numitului Moisescu Vasile pentru

săvîrşirea infracţiunii de «uneltire contra ordinei sociale», fapt prev. şi ped. de art.209 pct.1 din C.P. al R.P.R. şi art.325 ptr. răspîndire de scrieri interzise.

Conţinutul prezentei ordonanţe se va aduce la cunoştinţa numitului Moisescu Vasile, sub semnătură”.

Copia prezentei ordonanţe se va înainta Procurorului Militar care supraveghea ancheta, în termen de 24 ore de la întocmirea ei.

După două zile, la 31 ianuarie 1959, este emisă Ordonanţa privind ataşarea probelor materiale, prin care anchetatorul penal prim de Securitate din serviciul de anchete penale, Lt. Maj. Mihăilescu Mircea, „analizînd dosarul nr.1165/958, privind pe numitul Moisescu Vasile, învinuit de săvîrşirea infracţiunii de «uneltire contra ordinii sociale»”, constată:

„În timpul percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa arestatului Moisescu Vasile, au fost găsite şi ridicate următoarele: două cărţi intitulate «Armonia Universală», al cărei autor este el însuşi; un manuscris intitulat «Triumful Hristic»; un manuscris intitulat «Masa Domnului»; publicaţia interzisă intitulată «The Great Pyramid. Its Divine Message» scrisă în limba engleză; una maşină de scris marca Kappel şi o altă maşină de scris marca Adler, precum şi mai multe scheme care se referă la unele din lucrările proprii ale numitului Moisescu Vasile.

De asemeni la domiciliul susnumitului s-au mai găsit cinci fiţuici scrise cu creionul, care au un conţinut duşmănos, autorul acestora fiind Moisescu Vasile.

Avînd în vedere că materialele menţionate mai sus au importanţă pentru cazul respectiv, în calitate de probă materială, şi în conf. cu art.179/4 şi 205 din C.P.P.,

D I S P U N :

Anexarea materialelor menţionate mai sus, ca probă materială la dosar.”

De remarcat faptul că aceste „teribile probe materiale” au fost distruse în 23 martie 1959, imediat după primul proces din februarie, înainte de recurs, denotând totalul dispreţ faţă de normele juridice.

Din materialul probator incriminator sunt extrase – în anexe – pasaje din unele lucrări, cum ar fi:

O „recenție“ involuntară făcută de anchetatori (n.a.)

Din „Armonia Universală”:

Pag.43 „(…) cu scopul să se vadă lămurit că nu prin înţelepciunea noastră se fac cele mai de seamă opere: 2Cor.4.7”

Pag.150 „(…) În toată istoria manifestărilor spiritului omenesc, întîlnim devierea de la planul armoniei: în literatură, în artă, în filosofie, în ştiinţă, dar mai ales în religia aparentă, marea iluzie a gloatelor. Civilizaţia noastră europeană a căzut în extrema materialist-maşinistă….Încă din zorile începutului ei, omenirea a deviat de la armoniosul plan trasat pentru ea de Dumnezeu…”

Pag.153 „(…) Timpul liber, prilejuit prin înlocuirea braţelor, este arhiocupat împotriva intereselor noastre veşnice. Invenţiile, desigur neutre în ceea ce priveşte moralitatea, sînt utilizate la amplificarea imoralităţii…”

Pag.153 „(…) Cei ce automat continuă să meargă de-a lungul peretelui răsăritean, pe covorul granitic, aceia vor fi împiedicaţi la înaintarea lor de peretele sudic, în 20 Aug.1953 (Armistiţiul din Coreea n.n.)  şi constrînşi să se orienteze spre dreapta, spre zidul vestic, tîrîţi la meridianul judecăţii, în 4 Nov.1978…”

Din „Triumful Hristic”:

Pag.8  „(…) sunt 33 ani (în 1953), de cînd am aprofundat studiile ce m-au pregătit pentru a dezlega enigma piramidică, iar după ce am dezlegat-o (în 1939, toamna), ani de-a rîndul i-am consacrat cercetărilor piramidologice, Providenţa hărăzindu-mi răgazul necesar, pe cînd compatrioţii mei erau la munci forţate ori la birocraţia din ce în ce mai complicată, care le storcea ultima vlagă şi nu le lăsa cîtuşi de puţin timp liber pentru a se ocupa de cele spirituale, istovindu-i în plus cu şedinţe, cu «munci voluntare» etc… Aleşii diavolului, în cele mai prielnice condiţii pentru progresarea răului, mi-au răpit timpul şi energia. Atunci, rareori, ca să-mi despovărez sufletul, încercam cele mai îndrăzneţe rezolvări, sperînd că divina compensaţie are să mă învioreze prin reuşite. Astfel, am înţeles versetul: «Tocmai de aceea simt plăcere în slăbiciuni şi necazuri», fiindcă abia atunci eram pregătit să disting între slabul meu aport faţă de incomensurabilul favor al Marelui Destăinuitor…”

Pag.10 „(…) Am depăşit stagiul extragerii aurului din nisipul furnizat de popularizatorii piramidologiei, căci (prin rezolvările capitale şi prin numerica textelor biblice) eu am dat de un filon masiv, de un fantastic tezaur…Ce-am tipărit a folosit mult compatrioţilor mei, ridicînd moralul în timpul tiraniei…”.

Pag.21 „(…) O nenorocită contrafacere a Piramidei: Turnul Babel s-a năruit, aşa cum vor fi spulberate în curînd atihristicile concepţii, «clădite» cu pămînt şi smoala iadului. Nu întîmplător s-a numit Babilon o localitate ce era dincolo de Nil, la răsărit de clădirea ce simbolizează ordinea de Sus…”

Pag.32 „(…) Trăim perioada prezisă de Daniel, în profeţia ce i-a fost dictată şi care a rămas neînţeleasă chiar de el: «Şi eu am auzit, dar n-am înţeles. Şi am zis: Doamne, care va fi sfîrşitul acestora?. El a zis: Daniele, căci aceste cuvinte sînt ascunse şi pecetluite pînă la timpul sfîrşitului. Mulţi vor fi purificaţi, albiţi şi afînaţi. Cei răi vor lucra cu răutate şi nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei înţelepţi vor pricepe… Ascunde cuvintele şi pecetluieşte cartea, pînă la vremea sfîrşitului. Atunci, mulţi vor sonda totul şi ŞTIINŢA va fi înmulţită». Acelaşi verset îl putem aplica şi la dezvăluirea secretelor Marii Piramide şi ele făcînd cu siguranţă parte din «totul» sondat. E vremea desigilării misterelor.”

Pag.33 „(…) În capitolul intitulat «Dezlegarea enigmei Marii piramide» rezervată epocii noastre…

Cerul a găsit cu cale să desvălue-n sfîrşit ceea ce 4 milenii au ţinut ascuns. Nu s-a descoperit misterul misterelor Marii Piramide decît acum «la sfîrşitul veacurilor».”

Pag.34 „(…) Numai acum reapare pe scena istoriei secretul dezintegrării materiei, concomitent cu cealaltă «bombă atomică» a dezlegării enigmei piramidice, în favoarea creştinismului pur apostolic, adică alipirea directă de Hristos, revenirea (111) la EL Însuşi, fără întreruperea (666) sistemelor…”

Pag.35 „(…) Abia anul 2002 d.H. dă suma valorii numerice a primelor 4 Nume mesianice, 4 nr.compus din 286 x 7. Este prea probabil că anul 6000 d.Ad. să fie sfîrşitul celor 6 milenii de trudă şi păcat ale omenirii.

Aşa ne asigură şi «Cartea lui Enoh»: Mileniul al 7-lea va fi întreg sabatic, odihna edenică pentru tot pămîntul, după zbuciumul năruirilor actuale.

Între 1657 d.Ad. (sfîrşitul potopului) şi 6000 d.Ad. sînt 4343, ultimele 3 cifre arătînd marele sfîrşit, căci este 7x7x7. Sensul acestui număr fiind ceva definitiv încheiat.  Anul 6000 fix e dat de verticala prin jumătatea stăvilarului de la etaj.50 (planşa). De 50 de ori cîte 120=6000… Cum însă e de presupus că zdrobirea ultimului antihrist va avea loc în 1996 d.H., ultima perioadă de 120 de ani însemnează că a început la 1876 d.H., cînd pentru prima oară s-a promulgat mesajul Marii Piramide, mesaj în adevăratul înţeles al cuvîntului…”

Pag.54 „(…) D.Diderot, genialul enciclopedist, în societatea unor filosofi, care batjocoreau Biblia, a ridicat următorul protest: «Domnilor, poate să fie această carte oricum, dar respectul pentru adevăr mă obligă să mărturisesc, fără pornire şi fără poticnire, că nu cunosc pe nimeni, nici în Franţa nici altundeva în lume, care să scrie ori să vorbească cu atît talent ca păstorii şi vameşii ce au scris această carte. Afirm că chiar nimeni din noi n-ar fi în stare să scrie o istorie aşa de simplă şi aşa de sublimă, aşa de frumoasă, de mişcătoare, de un efect aşa de puternic asupra inimii şi care să exercite o înrîurire pe care veacurile n-o pot slăbi, cum exercită fiecare şi chiar cea mai neînsemnată istorisire a patimilor şi morţii lui Iisus Hristos.»

O anchetă asupra sistemelor raţionaliste din ultimii 130 de ani duce la următoarea concluzie: Toate sistemele negative asupra lui Hristos şi Evanghelie au reuşit într-un singur punct: să-şi dea reciproc loviturile de moarte!

Lordul poet G.Byron a lăsat pe Biblia sa următoarea inscripţie: «În această prea sfîntă carte se cuprinde taina tuturor tainelor…Cei care o citesc doar ca să se îndoiască de spusele ei ori să le dispreţuiască, mai bine nu s-ar fi născut.»

Bine a remarcat un credincios că «Asupra oricărei alte cărţi pe care n-o cunoaşte, omul cult se abţine să-şi dea părerea; cînd însă e vorba de Biblie, deşi n-a citit-o, gata, îşi dă  verdictul că e aşa şi aşa. De unde atîta vrăjmăşie? Firea omenească vede aici pe Domnul, de Care se sperie, exact ca îndrăciţii care Îi strigau: Ai venit să ne chinuieşti înainte de vreme ? Lasă-ne să ne facem de cap, împlinindu-ne poftele!»”.

Din capitolul „ Substratul iniţiatic al Bibliei”:

„Biblia e cartea ce dezleagă cu vorbe simple cele mai adînci întrebări care au frămîntat omenirea, de cînd există ea, care dă răspunsuri copilului şi se joacă cu înţelepciunea înţelepţilor, o poezie şi o epopee impunătoare, care cuprinde toate în sine, atît de înaltă şi atît de profundă, cum nu-i nimic din tot ce s-a scris de către oameni”(Fr.Betex, prof.universitar de şt.naturale).

În capitolul «Unica religie» dovedesc cum cărţile zise sacre ale celorlalte religii nici nu merită să se compare cu Biblia. Vedele brahmane, Kingul confucianist, Triptica budistă, Zenda-Vesta iranică şi Coranul mahomedan cuprind o babilonie de rituri, legende şi mituri incomestibile, amestecate cu morală, dar fără simbolisme profetice, fără profeţii propriu-zise. Cel care le-a inspirat se temea, desigur, că – dînd prorocii – prin neîmplinirea lor, s-ar fi aruncat discredit asupra întregii cărţi. Biblia e unicul cod religios ale cărei sute de amănunte profetice, o treime din conţinutul ei, s-au împlinit cu o fidelitate astronomică. Cine altul decît Dirijorul istoriei ar fi putut să le afişeze, cu mii de ani mai înainte de împlinire ?

După calculul probabilităţilor compuse, există o singură şansă între 33.554.432 de neşanse ca să se realizeze cele 25 de profeţii din V.T.  referitoare  doar la sfîrşitul vieţii Mîntuitorului… ”

Pag.92 „(…) Asemănător cu războiul prefigurat mai sus, se va pune capăt războaielor. În Gen.49.1, Iacob a profeţit fiilor săi «ce li se va întîmpla la sfîrşitul zilelor». Socotind ca iniţiale literele din pasajul acesta ebraic, obţinem următoarele cuvinte: Cînd va trece cea mai mare parte din al 6-lea mileniu, va domni un împărat rău peste Imperiul german. Un violent război va însîngera ţările Europei. Roma va fi distrusă. Domnul va fi împărat. Ierusalimul va fi reclădit, Mesia va veni…

Germanii sînt indicaţi în V.T. prin numirea Gomer. La Ezec.39 (unde iarăşi se vorbeşte despre războiul final de la Armaghedon…) se amintesc şi aliaţii lor scandinavici: Thog, care citit invers, după metoda ebraică, dă Goţii, Kuş şi Put, împotrivitorii coaliţiei nordului, sînt hamiţi: Etiopia şi… Tot aici sînt pomeniţi des numiţii Gog şi Magog, căpetenia hoardelor nordice. Gog «coliterează» cu Kauk, Kaukazus însemnînd muntele Asiei Mici. Acelaşi Gog prin atebaş, devine Rur, numele prescurtat al lui Ruric, întemeietorul regatului rus. Gog este doară căpetenia Roşului, Meşecului şi Tubalului, numiri clar echivalente cu Rusia, numită în slavonă Rosia – Rusia de Nord, nume ce evocă şi roşul bolşevic. Meşecul este vechiul nume al Moscovei, Rusia de Sud. Rîul ei poartă şi azi numele, păstrat ca amintire de către tribul ce locuia altădată lîngă Caucaz. Tubal, Tobolskul de la graniţa Siberiei, poartă numele acelui nepot al ucigaşului Cain, care a inventat primele instrumente. Iată deci maşinismul readus pe scena istoriei, ca la începutul civilizaţiei necredincioase. Cele 3 numiri rezumă întreg imperialismul rusesc, ducerea la culme a blestemăţiilor cainite. Ca la început, sfîrşitul! Unul din numele Rusiei era Sclavonia şi pe drept, căci Meşecul devenise renumit prin negoţul de sclavi. E fără adîncă însemnătate faptul că Meşek era al 6-lea fiu al lui Iafet, din cei 7 cîţi avea acest strămoş al indo-europenilor? Nr.6 e şi aici în sens rău, căci «răul de la Miază-Noapte vine.»

Magog (cu valoarea numerică 46) coliterează cu Ruri (v.n. 410) după cum Gog (v.n.6) corespunde cu Rur (v.n.400). Suma acestora e 862, tocmai anul d.H. cînd Rurik a întemeiat regatul rus, nume şi dată profeţite hermetic, cu 25 veacuri mai înainte. Gog 6 şi 6, Magog 46 = 58, nr. ce e situat (pe cercul divizat septimal) exact vis-a-vis de 286, arătînd deznodămîntul crizei antihristice, precum şi noul potop al mîniei lui Dumnezeu, prin Noul Noe, a cărui vn e 58, traducîndu-se: Mîngîiere, după atîtea zbuciumări ale neamului omenesc.

Izabela, în ebraică, dă, prin atbaş: Mosy. Numirea aceasta e simbolul celor mai crunte persecuţii împotriva poporului lui Dumnezeu şi

cel pămîntesc şi cel ceresc. În Biblie, e arătată ca model de cruzime şi perversiune. Izabela Spaniei inchizitoriale, nici ea nu şi-a dezminţit numele. E sistemul bisericist împotriva Eclesiei divine… Nabot nu i-a cedat moştenirea părintească (N.Test), via hărăzită să fie transformată într-o grădină de zarzavat (tradiţia). Numele lui se traduce: profet, deci reprezentant al sistemului divin, neoficialist… Cînd autoritatea regală încălca pe cea de Sus, Dumnezeu trimitea profeţi.”

Din „Tainele sărbătorilor mozaice”:

„(…) Trebuie însă să treacă prin mari prigoane cei ce au cerut nesăbuit ca sîngele lui Iisus să cadă peste ei şi peste urmaşii lor.

Împlinirea acestui blestem, de ei cerut, cade mai ales peste a 60-a generaţie a lor, socotind homeric cîte 3 generaţii pe secol, în decurs de 2000 de ani (2000:33=60,6060…). Se presupune îndeobşte că Antihristul propriu-zis va apare în preajma anului 6000 de la Adam, aproximativ 1996, după era creştină, greşit fixată. Scara cronologică a Piramidei arată şi anul 6000 fix, ca mare sfîrşit, înconjurat de tot felul de concordanţe geometric-astronomice… Repet: să nu se confunde răpirea Eclesiei (sfîrşitul epocii prezente) cu nimicirea lui Antihrist, la finele prea scurtei epoci a 6-a.

Nu e locul să tratez decît fugitiv (aici în legătură cu sărb. a 6-a) despre 666 – pe care, fără să-şi dea seama, l-au purtat în titulatura lor marii inamici ai Domnului pe faţă sau pe ascuns… Nici unul însă din aceşti pregătitori ai ultimei bestii antihristice nu aveau propriul lor nume ale cărui litere să dea suma de 666. Abia cînd îi va fi îngăduit să se manifeste, se va şti numele lui. Duhul lui Hristos, care lucrează acum prin membrii Eclesiei, îi pune serioase piedici, contracarîndu-i planurile.

Cînd însă Eclesia va fi luată din calea lui, îşi va duce la îndeplinire încercările eşuate în atîtea rînduri, mai ales la ultima repetiţie a piesei sale: comunismul, unde caracterul satanic se poate studia ca în nici o altă înfăţişare diabolică de pînă acum. Cine vrea să cunoască pe dracul, îl vede oglindit în comuniştii convinşi. Toate eşecurile au o falsă securitate, urmată însă de o năpraznică zdrobire. Pasajele antihristice, perioadă de care în N.T. vorbesc mai pe larg:1) Luca 23.27; 2) Matei 27.25; 3) În volumele despre piramidă fac aceasta la partea profetică şi mai ales la rezolvarea enigmei piramidei, care comportă şi pe 666, în opoziţie cu 111, nr. Numelui divin… 4) socotite ca cifre, după metoda celor antici, cum ştim, de ex. că latinii puneau V în loc de 5, X în loc de 10, C=100; 5) 2Tes.26.7; 6) 1 Tes.5.3.”

Alături de aceste fragmente şi de însemnările disparate din fiţuici, acuzatorii culeg câteva pagini de jurnal. Cea datată 1 Mai 1954 deplânge ingratitudinea contemporanilor faţă de eroi, viaţa grea a credincioşilor risipiţi în gloată, istoviţi de muncă şi de griji.

Într-o altă pagină aduce un omagiu soţiei sale, ceva între „Cântarea Cântărilor” şi „Psalmul de taină”, păstrând, desigur, proporţiile.

„…Soţie! Tu care reprezinţi şi simbolizezi în mic slava şi podoaba Bisericii lui Hristos.

Nimbul drag al mângâierii, al gingăşiei, al umilinţei, al curăţeniei

şi frumuseţii, care eşti făcută să fii podoaba şi cununa bărbatului tău;

Tu care eşti ruptă şi smulsă din sânul lui şi în care trebuie să pulseze sângele lui, care trebuie să ducă ecoul răsuflării lui, a gândurilor lui mai departe;

Tu care trebuie să dai colorit rodului muncii spirituale şi materiale;

Tu care eşti făcută să fii zâna lui, să-i dai aripi în gîndirea lui, cu care să zboare departe, departe de lume în transcendent, de unde să aducă mierea dulce şi balsamul vindecător pentru călătorii de aici.”

Din „Armonia universală”, un fragment care le atrage atenţia este cel care vizează progresul tehnologic:

„Civilizaţia noastră europeană a căzut în extrema materialist-maşinistă, pe când civilizaţia indiană se complace în pasivitatea contemplaţiei.”

Spre câteva concluzii posibile (n.a.)

O dezvoltare a acestei idei o găsim în extrasul de la pagina 153, într-o mixtură spirituală care i-ar mulţumi şi pe reprezentanţii Şcolii de la Frankfurt şi pe Osho sau Maharishi Yogi.

„Dar nici ştiinţa, filosofia sau politica n-au dreptul să se erijeze în moştenitori ai acestui alt «necesar rău» social, ultima cârjă a aproape inexistenţei morale. Maşinismul nu ne-a făcut mai fericiţi decât pe năpăstuiţii noştri strămoşi. Timpul liber, prilejuit prin înlocuirea braţelor, este arhiocupat împotriva intereselor noastre veşnice. Invenţiile, desigur neutre în ceea ce priveşte moralitatea, sunt utilizate la amplificarea imoralităţii. Ne lăudăm cu viitoarele libertăţi, dar nu dorim mai întâi libertatea lăuntrică, fără de care ne vom asupri reciproc, mai rău ca oricând.”

Referitor la prima parte a acestui fragment, Vasile V. Moisescu a fost pus – în cadrul interogatoriului – să „declare despre conţinutul său duşmănos”, el declarînd astfel că „«Armonia universală» cuprinde mai multe fraze care se referă în mod duşmănos la adresa materialismului şi comunismului, însă aceste pasaje le-am formulat în fraze care au adus posibilitatea ca cititorul să înţeleagă pericolul ce-l reprezintă materialismul, comunismul, ideile religioase.”

Referitor la apariţia acestei lucrări, Vasile V. Moisescu mai declară că „în 1947, am reuşit cu sprijinul lui Ioan Botoş  din Şiria – Arad, care m-a ajutat cu bani, şi a tipografului Gheorghe Munteanu, să se tipărească în două mii de exemplare.”

Între alte învinuiri reţinute la adresa inculpatului Moisescu Vasile, se regăseşte şi faptul că „a răspîndit în rîndul membrilor sectei lucrările sale proprii care au un conţinut duşmănos şi prin răstălmăcirea acestora de către inculpat, propovăduia schimbarea regimului democrat popular la noi în ţară, susţinînd totodată că lagărul socialist se va destrăma pînă la finele anului 1978”.

(Chiar dacă nu a fost acel an, 1978, totuşi mişcările sindicale din Polonia şi alte forme de protest organizat din celelalte ţări ale fostului lagăr socialist au anticipat această destrămare care a avut loc începînd cu anul 1989. n.n.)

Cu privire la conţinutul „lucrărilor concepute de Moisescu Vasile”, dintre care se menţionează „Taina Sărbătorilor Mozaice”, „Triumful Hristic”, „Diana Efesenilor”, „Tineri creştini în societate” şi „Armonia Universală”, în rechizitoriu se arată că „majoritatea din aceste lucrări conţin o serie de alegorii subtile, cu caracter antipopular, cît şi comentarii directe anti-comuniste”, ele generînd, de asemenea, „comentarii antipopulare”.

Rechizitoriul mai reţine că „tot în cadrul adunărilor ilegale ale sectei mistico-religioasă Moisiştii, inculpatul Moisescu Vasile a purtat şi alte discuţii duşmănoase regimului, manifestîndu-şi dorinţa ca regimul actual din ţara noastră să se schimbe cît mai curînd.

În timpul evenimentelor contrarevoluţionare din R.P.U., inculpatul a preamărit acţiunile contrarevoluţionarilor arătînd că astfel de evenimente se vor extinde şi la noi şi vom fi eliberaţi”.

De asemenea, „cu ocazia plecării evreilor în Izrael, Moisescu Vasile a afirmat că plecarea acestora în ţara lor este o prorocire a scripturii, care prevesteşte sfîrşitul acestei epoci”.

O concluzie, cel puţin parţială, a rechizitoriului este că …

„scopul organizaţiei iniţiată şi condusă de Moisescu Vasile era acela de a lucra prin orice formă, împotriva regimului de democraţie populară din ţara noastră, propagînd în rîndurile membrilor grupării subversive, faptul că lagărul socialist se va destrăma, iar la conducere vor veni imperialiştii americani.”

În altă parte, se menţionează că „membrii sectei… au purtat discuţii antipopulare în legătură cu situaţia din R.P.R., şi-au manifestat nemulţumirea faţă de o serie de măsuri luate de partid şi guvern, au comentat în mod defavorabil regimului din R.P.R. ştirile audiate la posturile de radio imperialiste, de către unii dintre membrii şi au colportat zvonurile tendenţioase.”

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, rechizitoriul concluzionează:

„În drept fapta invinuitului Moisescu Vasile de a fi pus bazele grupării mistico-religioase şi de atragere în această grupare a elementelor a căror activitate a fost expusă mai sus, de a fi redactat mai multe scrieri ce au un conţinut anticomunist şi antipopular, de a fi multiplicat scrierile sale şi răspîndit în rîndul membrilor acestor grupări şi a fi făcut propagandă, pe baza acestora, de propovăduire a schimbării regimului din ţara noastră şi de destrămarea lagărului socialist, constituie infracţiunea de «uneltire contra ordinii sociale»  prev. şi ped. de art.209 pct.1 şi de «răspîndire de publicaţii şi înscrisuri cu conţinut duşmănos şi interzise», constituie infracţiunea prev.şi ped. de art. 325 pct.1 din CP. al R.P.R..”

Pornind de la cele de mai sus, ne putem da seama că Securităţii i-a fost uşor să constrângă acuzaţii la a semna declaraţii dictate de anchetatori. Probele erau deja construite, nu le mai rămânea decât să-i facă pe incriminaţi să-şi asume culpa.

Despre Vasile Moisescu şi „alţi 11 elemente”, aşa cum sunt ei numiţi în adresa Ministerului către Biroul închisorii pe data de 7 februarie 1959, adică despre lotul Moisescu, aflăm mai multe date personale în documentul „Concluzii de învinuire”.

Ca provenienţă socială, 8 sunt funcţionari, un mecanic, un strungar, un inginer constructor şi un profesor. Au domiciliul în Arad 6 acuzaţi, în Gurahonţ, raionul Arad, locuiesc 2, în Timişoara – 3, în Caransebeş – 1. Cu toţii însă „sînt elemente care au la bază o educaţie burgheză mistico-religioasă, toţi în decursul anilor fiind aderenţi sau membri ai unor grupări religioase”.

Referindu-se la inculpatul principal, putem citi următoarele:

„Moisescu Vasile, element fanatic cu concepţii mistico-religioase, pretins «desvăluitor» al unor aşa-zise taine ale piramidei «Keops», autor al mai multor scrieri cu caracter mistico-religios şi anticomunist.

Moisescu Vasile a format o grupare subversivă cu care a activat ilegal pînă la data arestării.

În cadrul acestei organizaţii, Moisescu Vasile şi-a răspîndit lucrările sale ilegale prin care propovăduia răsturnarea regimului democrat popular din ţara noastră şi a formulat unele «previziuni»  prin care susţinea că după calculele sale în anii 1953, 1959 şi 1978 se vor produce schimbări radicale cu care ocazie lagărul socialist va fi distrus.”

Moisescu se dorea un creştin universalist, preocupările lor spirituale depăşeau delimitările sectare; chiar apartenenţa religioasă a grupului era eterogenă, întrunirile având un caracter ecumenic, iar „cele ce au fost spuse la întrunire puteau fi rostite şi la Catedrală” – după afirmaţia protopopului de Timişoara. La întruniri participau creştini după Evanghelie, baptişti, penticostali şi ortodocşi, care uneori cochetau şi cu antroposofia. La întrunirile de la Timişoara veneau arhitecţi, jurişti, foşti profesori, studenţi şi chiar preoţi de la Catedrală.

Concluziile de învinuire nu se abat nici ele de la schematismul epocii, indiferent de gravitatea culpei, de gradul de implicare în activitatea grupului, toţi făcându-se vinovaţi de „uneltire contra orânduirii”.

Trebuie menţionat faptul că, deşi în toate documentele Securităţii gruparea apare ca fiind ilegală, existau acte perfect valabile – autorizaţie de funcţionare, sediul în Arad, pe strada Oituz nr.27 etc.- aspecte trecute însă cu vederea de anchetatori pentru a da impresia unei grupări ilegale şi subversive.



Categories: Moisescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: