V. V.  MOISESCU – UN DESTIN FRÂNT ? (III)

BIOGRAFIE ŞI OPERĂ

Partea I

(III)

… …

Încă de când a venit în Arad, Vasile V. Moisescu a intrat în atenţia Securităţii. Cercetările lui în domeniile cunoaşterii esoterice, influenţa pe care figura sa charismatică o avea în grupul credincioşilor intelectuali din diverse confesiuni, maniera sa non-violentă de a rezista presiunilor noului sistem, toate îl făceau suspect, demn deci de a fi supravegheat îndeaproape. Sânziana Moisescu îşi aminteşte:

„În jurul anului 1955, Securitatea a sechestrat o cameră din apartamentul chiriaşei surorii mele, plasând acolo un tânăr ofiţer de Securitate, spre a-l avea pe Vasilică sub observaţie. Vasilică, în naivitatea lui, îi arăta calcule ştiinţifice de la Piramidă cu care se ocupa.”

Datorită convingerilor sale religioase şi a credinţei sale vii, în ciuda unor aplecări social-democrate asupra suferinţei celor mulţi şi obidiţi, Vasile V. Moisescu va respinge ideologia comunistă pentru ateismul pe care aceasta îl propaga. Astfel că, atunci când s-a pus problema înregimentării mezinei sale în rândurile organizaţiei de pionieri de la şcoală, familia s-a văzut aruncată în plină dilemă morală:

„Atunci, pe la sfârşitul lui noiembrie, s-a pus problema la şcoală să fie făcută pionieră fiica noastră cea mai mică, Alciona. Cum reuşisem şi cu ceilalţi să nu fie făcuţi pionieri, deşi au fost propuşi fiecare la vremea lor, acum căutam ca şi aceasta să fie scutită. Nu am judecat nicicând pe cei ai căror copii au fost pionieri, dar eu am ţinut să nu fie, întrucât li se cerea să ia un angajament că vor sluji comunismul, altfel zis, ateismul.”

În această încercare de la finele lui noiembrie 1958, Sânziana va presimţi preludiul unor provocări mai mari pe care Dumnezeu le pune în faţa celor aleşi, pentru a le testa răbdarea, puterea de a îndura, curajul de a le depăşi, credinţa nestrămutată în perenitatea unor valori ameninţate de tăvălugul istoriei.

Prea nesigur pentru Securitatea neintelectualilor comuniști  (n.a.)

În seara zilei de 16 decembrie 1958, în urma descinderii oamenilor Securităţii şi a percheziţiei, Vasile V. Moisescu va fi arestat. Sânziana Moisescu notează:

„În Decembrie 1958, în seara de 16 a lunii, ne-am pomenit cu un grup de securişti. Nu ştiam în acele momente că un alt asemenea grup a intrat şi în apartamentul surorii mele şi cumnatului meu, Sida Dumitru, în aceeaşi casă. Tot atunci au atacat şi casele celorlalţi din grupul de întrunire, care tot atunci au fost ridicaţi pentru acelaşi lot.

După ce au cotrobăit peste tot, adunând un maldăr de scrieri şi lucrări ale lui Vasilică, cărţi şi corespondenţa de peste ani cu diversele personalităţi din ţară şi de peste hotare, spre a le confisca, l-au ridicat şi dus şi pe el, cu ei. La despărţire, fără a le cere voie, ne-am rugat, iar cuvântul dintre noi a fost: Domnul Iisus Însuşi.”

Atunci au fost confiscate nouăsprezece manuscrise gata de tipar şi vreo 20 de plicuri mari, cu nenumărate calcule de peste 12 cifre, rezultatul parţial al cercetărilor de zeci de ani, după cum va menţiona mai târziu Vasile V. Moisescu:

„Mi-au fost confiscate în afară de numeroase cărţi deosebit de valoroase, corespondenţa mea cu personalităţi din ţară şi din străinătate, nouăsprezece manuscrise gata de tipar şi vreo 20 de plicuri mari, cu nenumărate calcule de peste 12 cifre, unele chiar de 25, toate deduse din raportul pi, umplând fiecare câte o pagină de coală. Zeci de ani am tot calculat, în speranţa nedezamăgită că voi găsi corespondenţe între Biblie şi natură. Satisfacţia trecea de cea a armoniilor muzicale. Era un fel de beţie duhovnicească.”

Când Securitatea a descins la ora 23, apucându-se să răvăşească printre puţinele bunuri şi multele hârtii, nimeni n-ar fi crezut că încadrarea fusese deja dată. Vasile V. Moisescu a fost silit să semneze ordinul de arestare sub învinuirea de „uneltire contra ordinii sociale”. Deprinşi cu reflexele justiţiei democratice, oamenii încă mai sperau în „prezumţia de nevinovăţie”.

Cel care a instrumentat cazul, căpitanul Parascan Ioan, locţiitor-şef al Serviciului de Anchete Penale din Direcţia Regională M.A.I. Timişoara, în Ordonanţa de reţinere şi în Ordonanţa privind începerea procesului penal, pe care le emite la 16 decembrie 1958, le-a stabilit deja culpa: „uneltire contra ordinii sociale”.

Evident că, în buna tradiţie comunistă, nimeni nu se simte dator să aducă la cunoştinţa inculpaţilor faptele pentru care erau urmăriţi. Din documentele deţinute de C.N.S.A.S, aflăm acum că, încă din 16 decembrie, lui Vasile V. Moisescu i se aduc următoarele învinuiri:

„Situându-se la conducerea acestei grupări (Moisiştii), a organizat în mod regulat şedinţe secrete la domiciliul său sau în rotaţie, la restul membrilor. La aceste şedinţe secrete a desfăşurat activitate de educare mistică pe baza concepţiilor şi ritualului formulat de el. În cadrul şedinţelor secrete, Vasile Moisescu împreună cu grupul său, au purtat discuţii cu caracter duşmănos regimului democrat popular al R.P.R., propovăduind schimbarea orânduirii de stat. Au ascultat şi apoi au comentat în mod duşmănos ştirile emise de posturile de radio imperialiste ca Vocea Americii, Europa Liberă etc., elogiind sistemul de stat capitalist. În vederea educării membrilor grupului subversiv, Moisescu Vasile a redactat mai multe scrieri cu conţinut reacţionar, antipopular, pe care le-a difuzat în rândul aderenţilor săi. Avînd în vedere că aceste fapte sunt prevăzute şi pedepsite de art. 209 pct.1, din C.P. al R.P.R., în baza celor de mai sus şi în conformitate cu art.195, 196 şi 198 din C.Pr.P. al R.P.R.

DISPUN

Pornirea procesului penal pentru săvîrşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale. Urmărirea penală se va efectua de către un anchetator penal de securitate din Serviciul de anchete penale al Dir. Reg.M.A.I. Timişoara.”

Avem aici un text eşantion, plin de stereotipiile conspiraţionismului comunist: şedinţele sunt „secrete”, grupul e „subversiv”, „discuţiile au caracter duşmănos”, participanţii „au comentat în mod duşmănos ştirile emise de posturile de radio imperialiste”, scrierile au „conţinut reacţionar, antipopular”. Un singur cuvânt, rătăcit dintr-o altă sferă semantică, distonează cu ansamblul: „a propovădui”, ales probabil, prin asociaţie de idei, să se potrivească „activităţii de educare mistică”.

Aceleaşi idei şi aceleaşi sintagme de înfierare comunistă le întâlnim şi în ordonanţele de începere a urmăririi penale în cazul celorlalţi participanţi. Aflăm că Băbuţ Teodor frecventează regulat această „grupare subversivă”, participă la „adunările clandestine”, unde poartă „discuţii duşmănoase în legătură cu situaţia din R.P.R., şi-a manifestat nemulţumirea faţă de o serie de măsuri luate în mod defavorabil regimului din R.P.R., ştirile audiate la posturile de radio imperialiste de către unii dintre membri care au colportat unele zvonuri tendenţioase”.

La acestea se mai adaugă şi faptul că, la una dintre întâlnirile din 1956, „toţi şi-au manifestat simpatia faţă de acţiunile Contrarevoluţiei din Ungaria şi au fost împotriva faptului că trupele sovietice au intervenit pentru lichidarea ei”.

Lui Vesel Alexandru din Timişoara i se impută faptul că a fost de acord cu scrierile religioase ale lui Moisescu, scrieri care au „caracter anticomunist”. Pe lângă aceasta, se face vinovat şi că deţine, în locuinţa sa, tipărituri „cu caracter antropozofic”.

Gădăleanu Vincenţiu a participat la adunările „Eclesiei Creştine” (numele sub care era cunoscută mişcarea dizidentă a lui Vasile V. Moisescu n.n.), a citit lucrările acestuia, aflând astfel că „în urma unor aşa-zise calcule piramidologice, în legătură cu piramida Keops, prevede că în anii 1953, 1959 şi 1978 se vor produce schimbări politice în defavoarea lagărului socialist”.

Învinuit că, deşi era la curent cu activitatea anticomunistă şi antisovietică a lui Moisescu, acceptă să-şi pună casa la dispoziţie pentru întruniri mistico-religioase, Ioan Secheli „i-a acordat sprijin lui Vasile Moisescu în activitatea subversivă pe care acesta a desfăşurat-o”.

Ca şi ceilalţi învinuiţi din grup, Moţ Simion „a purtat discuţii antipopulare, ostile regimului, prin care şi-au manifestat nemulţumirea faţă de unele măsuri luate de Partid şi Guvern şi speranţa în faptul că regimul democrat-popular din România se va schimba în curând”.

Lotul avea un singur recidivist, pe Ginga Ioan, care mai fusese condamnat pentru „omisiunea denunţării unei organizaţii subversive”. Român născut în Cincinnati-ul „Femeii în roşu”, fost pilot în U.S.Army, având deci posibilitatea de a compara cele două orânduiri, Ginga era suspect (Daniel Branzai – doborât ca pilot american deasupra Ploieștiului, Ginga făcuse deja pușcărie. Mi-a povestit multe când l-am sunoscut în aria Los Angeles).

„În anul 1955, în timp ce se găsea în locuinţa lui Ban Traian (Daniel Branzai – aici apare în aceste relatări tatăl soției mele), de faţă fiind şi Harap Dumitru, cel în cauză a avut manifestări antipopulare şi antisovietice susţinând că România ar fi condusă de către sovietici, că toate bunurile produse în ţară  s-ar duce în URSS, că în România nu s-ar acorda libertate deplină cultelor, că muncitorii din R.P.R. ar duce-o rău din cauza regimului actual şi că totul ce se scrie în presă sunt minciuni.”

În Ordonanţa de reţinere a inculpatului Moisescu Vasile care începe cu „În numele legii şi a poporului, Eu, căpitan Parascan Ioan, Locţiitor şef al Serviciului de Anchete Penale, al Direcţiei Reg. M.A.I. Timişoara…” se menţionează infracţiunea „de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct.1 din C.P. al R.P.R”. Dată fiind gravitatea faptelor, acelaşi anchetator care a ordonat arestarea şi percheziţia, căpitanul Parascan, pe data de 17 decembrie 1958, îi prelungeşte arestul cu cinci zile, până pe data de 20 decembrie, considerând că are nevoie de mai mult timp pentru cercetări. Pe 17 decembrie, în timp ce era dus în arestul M.A.I Timişoara, acasă percheziţia continua şi îi erau confiscate manuscrisele, începând cu planşele scrise pe hârtie de calc şi hârtie milimetrică, pline cu calcule şi desene ale Piramidei, doi saci plini cu hârtii, cam 100 de file de calcule, 16 plicuri cu studii de piramidologie, diverse cărţi şi corespondenţa personală.

În Anexa la mandatul de percheziţie mai apar după cum urmează:

„Un manuscris dactilografiat Tainele Marii Piramide, manuscrise cu titlurile Punct de Reper, Precizări introductive, Şapte în legătură cu omul, 100 de file din Piramidologia, un număr de 100 notiţe, poezii şi scrisori, două exemplare din cărţile editate de V. V. Moisescu cu titlul Armonia universală, in număr de 15 file din Taina Tainelor, două cărţi intitulate Fiziologie filozofică, Cântările Betaniei, în două exemplare, un număr de 11 cărţi cuprinzând probleme idealiste şi religioase-mistice, un număr de 3 Biblii, din care una în limba esperanto, un manuscris de 9 pagini în limba franceză intitulat Elogiul numerelor, un manuscris de 7 pagini intitulat Armonia ansamblelor piramidice, un manuscris în limba franceză, de 5 pagini intitulat Câteva precizări introductive.”

Din apartamentul vecin, cel al cumnatului său, Sida Dumitru, au confiscat maşina de scris Kappel, precum şi 126 de pagini din lucrarea „Piramidologia”, pagini găsite în camera în care locuia cu chirie un delegat egiptean al Uzinelor „Gheorghe Dimitrov” din Arad.

Confiscarea „averilor“ (n.a.)

La percheziţia corporală, lui Moisescu i se vor confisca actele personale, buletinul şi două perechi de ochelari. I se face şi „un opis al averii”, în care sunt menţionate: „1. Un palton de culoare neagră uzat,  2. Un costum de culoare neagră în stare bună, 3. Un costum de haine maro şi gri uzat, 4. O pereche de pantofi buni şi o pereche de pantofi uzaţi, 5. Cinci cămăşi”.

Această impresionantă avere este confirmată în procesul-verbal al interogatoriul datat 23 ianuarie 1959, realizat de anchetatorul penal Lt. maj. de securitate Pop Ioan, precum şi în adeverinţa eliberată de Secţiunea financiară a Sfatului Popular al Oraşului Arad – la data de 3 februarie 1959 – care face cunoscut „că numitul nu figurează în evidenţele fiscale… cu nici o avere mobilă sau imobilă sau alte venituri impozabile”. Cu toate acestea, extrasul din Hotărârea penală nr.72 din 18 februarie 1959 face referire la „confiscarea averii lui personale în întregime”.

În cazul celorlalţi inculpaţi, situaţia materială este şi mai hilară. Harap Dumitru declară pe propria răspundere că deţine un reşou de aragaz cu butelie, trei cămăşi şi două perechi de indispensabili, două capre şi un purcel. În schimb, la efectuarea percheziţiei corporale, organele vigilente vor confisca: „suma de un leu şi optzeci şi cinci de bani, un portmoneu din piele neagră foarte uzat, o pereche de ochelari pentru scris cu ramă portocalie, un număr de 43 timbre pentru cotizaţii tip CCS, un număr de 4 timbre pentru cotizaţie tip AVSAP, una fotografie”.

La Ginga Ioan vor găsi: „Un piaptăn de os cu dinţii rupţi, un creon negru, un stilou marca Melbi transparent, cu peniţa iridium şi capacul spart”. Iovin Mihail declară că deţine „1 buc. recamier în curs de achitare şi 1 buc. aparat de radio marca Pionier”, la care ascultase emisiunile posturilor străine duşmănoase, în timp ce Moţ Simion, căruia i s-a confiscat la percheziţia corporală o fiţuică decupată din ziar cu mersul trenurilor, se poate lăuda cu o „mobilă compusă din dormitor, pat dublu, dulap cu trei uşi şi două noptiere, 1 bicicletă marca Diamant şi 2 purcei”. Biciclete au şi Băbuţ Todor şi Mladin Gheorghe.

Dacă cel mai avut pare a fi învinuitul Ban Traian, cu două paturi şi o dormeză, plus un pătuţ de copil, cel mai elegant rămâne Sekely Ioan, la domiciliul căruia au găsit, alături de cărţi religioase şi cărţi de Rudolf Steiner, plus „un costum camgarin bleumaren în stare bună, un costum alb de bouret, 2 cămăşi de pouplin, una pereche de pantofi uzaţi, un balonseider uzat, una pereche indispensabili bune, două perechi de chiloţi, două pijamale folosite”, în contrast evident cu îmbrăcămintea proletară a lui Simion Moţ – „un loden maro, confecţie Republica oraş Stalin, uzură 90%, un veston bleumaren cu dunguliţe albe, la două rânduri, uzură 60%, una pălărie tip vânătoresc uzură 80%”, bunuri confiscate la data de 6 mai 1959, pe baza sentinţei definitive, de către Executorul judecătoresc.

În ceea ce-l priveşte pe Mladin Gheorghe – acesta declară, pe lîngă bicicleta amintită mai sus, „una maşină electrică de spălat rufe, în curs de achitare, de la magazinul de stat şi un aragaz cu două ochiuri cu 1 butelie”, pe cînd Băbuţ Todor mai deţine „un pian marca Bosendorfer şi două buc. aragaz cu 2 ochiuri”.

„Ce aveți de declarat în apărarea dumneavoastră? (n.a.)

Supus presiunilor, la interogatoriul luat imediat după arestare, pe data de 20 decembrie 1958, Vasile V. Moisescu va fi silit să facă declaraţii care aveau să-l incrimineze:

„Am format o grupare religioasă-mistică în oraşul Arad, am organizat şi ţinut o serie de adunări clandestine în locuinţele atât ale membrilor, cât şi aderenţilor grupării «Eclesia Creştină», am difuzat şi am dat explicaţii asupra următoarelor lucrări: «Triumful Hristic», «Armonia Universală», «Masa Domului», «Taina tainelor», «Tainele sărbătorilor mozaice», «Cauzele îndreptăţitei separări», «Călătoria lui Pavel»  şi altele.”

Dacă în acest prim interogatoriu întrebările s-au concentrat asupra organizării şi asupra membrilor grupării religioase, următoarele anchete vor viza presupusa atitudine anticomunistă şi antistatală a discuţiilor care aveau loc cu ocazia întrunirilor religioase.

Pornind de la cele cinci fiţuici, probe de acuzare, găsite printre lucrările ştiinţifice cu prilejul percheziţiilor, Moisescu va fi silit să-şi decripteze intenţiile subversive:

„În prima fiţuică se află scris în primul rând următoarele: «Copilul şi lupii». În legătură cu aceasta am vrut să fac o fabulă în care să fac o alegorie în care lupii să fie ţările capitaliste şi ursul să fie U.R.S.S. În continuare se află scris: «Nici 5% la radio, ciudat bruiat». Despre aceasta declar că m-am referit la faptul că nu se poate auzi la posturile de radio importante nici 5 % din cauza bruiajului şi că este rău, după mine, acest fapt. În această notiţă se mai află scris: «crearea condiţiilor prielnice pentru propăşirea răului». Prin această frază am vrut să spun că în R.P.R. nu s-ar da salarii bune muncitorilor şi funcţionarilor şi din această cauză se comit furturi şi ajung mulţi la închisoare. În continuare, tot pe prima fiţuică, se mai găseşte scris: «Cunoşti pe Satan după fiii săi». Prin această frază am făcut o referire duşmănoasă la faptul că am asemuit pe comunişti cu fiii Diavolului. Tot în această fiţuică am mai scris tot în mod tendenţios faptul că în R.P.R.  nu s-ar găsi medicamente şi că muncitorii ar duce o viaţă grea din care cauză sunt şi mulţi suferinzi.

În a doua fiţuică, printre altele, am scris: «Salariile în 1955, statistica recunoştea, sunt de 15 ori sub minimul de trai, un salar nu ajunge pentru o pereche de pantofi; duminica se organizează şedinţe obligatorii pentru ca oamenii să nu meargă la biserică; ţăranii sunt obligaţi să cumpere grâu pentru a da cotele; cozi de peste 100 metri la 0,250 făină, lapte, oase, zahăr şi altele.»

Toate fragmentele din fiţuica ce mi-a fost prezentată şi pe care le-am redat mai sus, au fost scrise de mine prin anul 1955 şi ele au un conţinut ostil regimului. Unele dintre  acestea le-am scris  chiar în urma  convingerilor mele politice potrivnice regimului, iar pe altele le-am auzit în diferite împrejurări şi fiind de acord cu ele, le-am notat pe aceste fiţuici. Nu am arătat la nimeni această fiţuică, însă, cu ocazia adunărilor noastre clandestine, înainte de a începe predica, când am purtat unele discuţii politice, atunci am pus în discuţie unele dintre aceste probleme ce le-am notat în cele două fiţuici şi pe această bază au luat naştere unele discuţii.”

La data de 22 ianuarie 1959, Vasile V. Moisescu a fost pus să rescrie textele din fiţuici, încheind cu formula: „aceste probe de scris sunt date de mine în 22 ian.1959 ” şi cu semnătura sa.

Deşi Vasile V. Moisescu recunoscuse paternitatea materialelor confiscate, în Ordonanţa privind efectuarea expertizei grafice din 23 decembrie 1958 se evocă „mai multe scrieri anonime…”. Această ordonanţă, dispune, „în vederea stabilirii autorului”, efectuarea unei expertize grafice.

Expertiza grafologică trebuie completată de expertiza tehnică a maşinilor de scris confiscate şi mai ales de „efectuarea unei expertize pentru descifrarea scrierilor cifrate”, concluzionând:

„(…) În urma celor de mai sus se va cere expertului să precizeze dacă scrierile în litigiu cu caracter antidemocratic au fost scrise de către numitul Moisescu Vasile (anonimul cunoscut…n.n.), precum şi care este caracterul scrierilor cifrate.”

La data de 28 ianuarie 1959 apare Raportul de expertiză grafică, sub semnătura locotenentului de miliţie Oprea Ioan, expert grafic din cadrul Direcţiei Miliţiei Regiunii Timişoara, biroul tehnico-ştiinţific, raport din care spicuim (respectînd grafia autorului, care se pretinde a fi „expert grafic”):

„(…) s-au găsit mai multe notiţe anonime cu caracter antidemocratric, scris cu mîna pe foi volante şi pe diferite caiete…

Pentru efectuarea expertizei ni s-a pus la dispoziţie materialul găsit cu ocazia percheziţiei, din care am ales cîteva piese în care reiese în mod evident, caracterul anti-democratic al scrierilor numitului Moisescu.

În general acesta a studiat Piramidologia, ca ştiinţă fixă sub prizma mistică. Aceasta în scopul descrierii universului şi a evenimentelor ce vor urma, prin calculele piramidice. Aceste scrieri în diferite pasage au un caracter anti-democratic. De exemplu: a denumit comunismul «Satan», iar comuniştii ca fii ai acestuia.

În manuscris şi manual tipărit (Diecezana Arad) autorul foloseşte o serie întreagă de formule piramidice, cu calcule interminabile. De asemeni mai foloseşte un cifru care îi aparţine; presupun că e cifru mistico-matematic, la al cărui deslegare încă nu s-a ajuns de către acei care îl cercetează, plus de noi care studiem materialul.

Astfel, pentru efectuarea prezentului act am ales cîteva foi volante care cuprind însemnări ale delicventului, mai corect spus, sînt unele adnotări ale acestuia, cu privire la o viitoare lucrare. Exemplu: «Cunoşti pe satan şi fii lui», «Birocraţie ca nici-odată», «salariile din 1955 sînt de 15 ori sub minimul de trai» etc. („exemplu” asupra cunoştinţelor „grafice” şi gramaticale ale autorului raportului de expertiză – n.n.).

Spre comparare am luat probe de scris prin dictare. În cuprinsul prezentului raport ni se cere a răspunde la întrebarea:

Dacă scrisul de pe lucrările care tratează despre «Marea piramidă»  şi unele însemnări pe foi volante, aparţin sau nu numitului Moisescu Vasile.

Descrierea pieselor litigioase

Piesele litigioase le constituie mai multe manuscrise care tratează despre piramidologie. Astfel, voi căuta să descriu fiecare material în parte şi conţinutul acestuia :

1.     Repertoar piramidic de 100 file, format A4 în care sînt trecute de la a-z denumirile piramidice echivalente cu simbolul matematic. Ex. Astronomia=c15–62151n8, 21, n20, 38f44f45, 63–sau armoniile piramidei = 221m23f36 – 374n13par24.

2.     6 foi de caiet dictando, care tratează despre a şasea minune a lui Elisei.

3.     Mai multe foi volante cu note muzicale, conţinut melodii creştine.

4.     Manuscris despre alfabetele ebraic şi grec.

5.     5 file tratînd despre diferite capitole ce urmau a fi scrise.

6.     5 file de format A4, tratînd despre piramidologie pentru revista contemporanul.

7.     Manuscrisul tratatului «Triumful Hristic» în număr de cca.200 file.

8.     Manuscris despre «Masa Domnului», cca 150 file.

9.     Două caiete de format A3, care conţin manuscrisul manualului piramidologia.

10.           Cîteva tratate în limba franceză despre piramidologie, scrise pe 20 file volante.

11.           Două foi de hîrtie volantă de format A5, pe care numitul Moisescu a făcut diferite însemnări, cu conţinut anti-democratic. Scrisul este depus în creion negru de tăria lui HB.

Pe prima foaie adnotările sînt făcute sistem poezie, adică o aşezare a rîndurilor în versuri, scrisul este depus numai pe o pagină, iar cealaltă este albă.

A doua coală de acelaş format, adnotările sînt făcute pe zece rînduri.

Descrierea modelelor tip

Modelele tip sînt recoltate pe două coale de hîrtie, de format A5, prin dictare. Scrisul s-a depus întocmai ca în piesele litigioase, respectîndu-se forma şi tăria creionului…”

 

În ceea ce priveşte raportul tehnic, întocmit de un alt expert al Miliţiei, acesta formulează următoarele :

 

„C O N C L U Z I U N I :

Lucrările dactilografiate cu conţinut contrarevoluţionar «Triumful Hristic prin rezolvarea Misterului Marei Piramide Vol.I.», «Ce este Ştiinţa Piramidologiei», poezia «Melodia Melodiilor», «Primele Cini ale Domnului în Ierusalim», «Numirile Mîntuitorului şi ale Noastre», «Natura Cîntă», «Cina Domnului şi Botezul» şi «Memoriul adresat Academiei R.P.R.» au fost dactilografiate cu maşinile de scris marca Adller şi Kappel găsite la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa numitului V.V.Moisescu.”

De notat că, potrivit celor două note de plată întocmite de şeful Biroului tehnico-ştiinţific cu ocazia expertizelor, au fost consumate materiale în valoare de 75, respectiv 100 lei, sume ce urmau a fi înglobate în cheltuielile de judecată.

Una dintre fiţuicile expertizate conţine o poezie, care se încheie cu un fragment ce se constituie într-o mare vină a inculpatului – speranţa într-o lume şi vremuri mai bune:

„Numai sub domnia Lui
fi-va dreptul omului
la avere, libertate
care astăzi ne sunt luate.

Vai de tine, Anticrist
c-ai… ce e mai trist
aruncat vei fi în foc,
cu ai tăi cu toţi în bloc.”

Alte însemnări de pe „fiţuici” se referă la „legi nepublicate, cenzurarea scrisorilor celor de pe listă, biruri speciale, prezenţa Securităţii şi Miliţiei în întreprinderi, cadrişti, idolatrizarea sportului, ateism, falsificarea lucrărilor scrise” şi altele asemenea. De remarcat faptul că Vasile V. Moisescu, care cunoştea la perfecţie stenografia, le-ar fi putut nota (încripta) în aşa fel încât să devină nişte simple realităţi.

Că depoziţiile incriminatoare au fost luate sub presiune, nu încape nici o îndoială, după cum nu am putea exclude nici posibilitatea ca anchetatorii, pornind de la câteva date disparate, să-i impună acuzatului propria lor grilă de interpretare, să genereze şi să dezvolte o ficţiune paranoică şi o demonstraţie care pare a se susţine, dacă n-ar porni de la premise false.

Securitatea încearcă să strângă probe materiale, decupând documente, lipind fragmente de text, căutând să reconstituie, ca într-un joc de puzzle, dovada acţiunilor subversive.

În interogatoriul din 5 ianuarie 1959, acuzatul este silit să declare că, la adunările religioase, credincioşii se rugau pentru schimbarea regimului din R.P.R., vehiculând exprimări cum ar fi: „comunismul e biciul lui Dumnezeu pentru a pedepsi pe cei care s-au îmbuibat pe spinarea altuia sau ne-au prigonit pe noi”, unde apare clară intervenţia autorului anchetator, prin sintagmele clişeu a luptei de clasă: „cei care s-au îmbuibat pe spinarea altuia”. In interogatoriul din 30 ianuarie 1959, anchetatorul înaintează în elucidarea atitudinii antiguvernamentale a învinuitului Moisescu, introducând în discuţie posturile de radio duşmănoase, despre care acuzatul declară:

„Tot în aceste împrejurări am făcut comentarii antipopulare în legătură cu ştirile transmise de posturile de radio imperialiste, cum este Vocea Americii.”

(Va urma)



Categories: Moisescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: