De ce apostazia nu te face mai bun?

O interesantă observație din literatura franceză (și nu numai):

„Am auzit de un om care a încetat să mai creadă într-un Dumnezeu, bun, drept și iubitor, dar, ciudat și semnificativ totodată, această nouă convingere a lui nu l-a făcut să fie mai bun, mai drept și mai iubitor el însuși. Omul nostru nu s-a apucat să „suplinească“ el însuși absența lui Dumnezeu din univers. Dimpotrivă! A devenit mai rău, mai răpăreț, mai imoral și mai egoist ca înainte, parcă ținând cu tot dinadinsul să se depărteze de natura Dumnezeului de care s-a declarat nemulțumit.

Cum se explică aceasta? Cum se face că, fără excepție, o persoană sau o societate care se leapădă de Dumnezeu se străduiește apoi din răsputeri să devină opusul Lui, dovedindu-i „necesitatea“ de a exista tocmai prin incapacitatea lor de a fi buni, drepți și iubitori în absența Lui?“



Categories: Maxime si cugetari

Tags:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: