L-am auzit pe Cristian Barbosu cu mesajul lui pentru cei din izolarea indepărtată și unul din versetele citate de el mi-a trezit în minte amintiri scumpe. Este vorba despre sfatul pe care ni l-a dat apostolul Pavel:

„Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi“ (1 Petru 5:7).

M-am dus la nenea Richard Wurmbrand cu o problemă care mă încărcase cu îngrijorare. Ne-am rugat, dar mie nu mi-a trecut. El mi-a zis: „Ce-ai făcut acum, le-ai luat iar?“

Sunt multe lucruri „de aruncat“ de care ne-am despărțit în viață. De ce n-am face la fel și cu grijurile noastre?

Pavel folosește intenționat un verb care implică despărțire: „auncați asupra Lui“. Nu ne spune să „le punem cu grijă“ sau să le „așezăm“, ci ne îndeamnă să ne despărțim de ele: „aruncați-le asupra Lui!“

Ușor de spus, greu de făcut!

Vorba unui prieten sincer și curat: „Daniel, n-am probleme să le arunc, dar de fiecare dată, nu știu cum se face, le iau înapoi! Le dau Domnului în rugăciune, dar când mă ridic de pe genunchi mintea mea se încarcă iar cu ele. Ce-i de făcut?“

Singurul lucru pe care-l putem face este să fim sinceri până la capăt cu Domnul și să-i spunem asemenea tatălui cu copilul stăpânit de un duh rău:

„Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9:24)

Tot la Domnul, numai la Domnul este ajutorul nostru și în neputințele credinței noastre. Doamne, ajută necredinței noastre!

Categories: Amintiri