Judecați și voi! M-au sunat două persoane. Una alintată de Dumnezeu cu sănatate și bunăstare materială, mi s-a plâns de necazurile pe care le are. Alta, bolnavă, cu soțul bolnav și neputincioasă să iasă singură din impas, m-a sunat să-mi spună ce bun e Domnul și cum a luat-o El în brațe când nu vedea cine-ar putea s-o ajute.
Cum e posibil așa ceva? Paradoxal? De neînțeles? Bineînțeles. Numai că Biblia a dat de mult diagnosticul acesta:
,,Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?“ – Ieremia 17:9
De ce scriu despre aceasta? M-a deranjat situația de mai sus? Bineînțeles, dar cel mai mult m-a deranjat că am găsit adesea amândouă persoane amintite mai sus în .. mine însumi. Doamne, ai milă!
Categories: Amintiri, Maxime si cugetari
Ținutul oglinzilor întoarse înăuntru 
Doamne , ai mila [ si ] de mine , gelosul !
Și eu le-am găsit în mine însămi!
Reblogged this on 1novelty7.
Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena.
Reblogged this on „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”.