Inima-i o taină mare!

Judecați și voi! M-au sunat două persoane. Una alintată de Dumnezeu cu sănatate și bunăstare materială, mi s-a plâns de necazurile pe care le are. Alta, bolnavă, cu soțul bolnav și neputincioasă să iasă singură din impas, m-a sunat să-mi spună ce bun e Domnul și cum a luat-o El în brațe când nu vedea cine-ar putea s-o ajute.

Cum e posibil așa ceva? Paradoxal? De neînțeles? Bineînțeles. Numai că Biblia a dat de mult diagnosticul acesta:

,,Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?“ – Ieremia 17:9

De ce scriu despre aceasta? M-a deranjat situația de mai sus? Bineînțeles, dar cel mai mult m-a deranjat că am găsit adesea amândouă persoane amintite mai sus în .. mine însumi. Doamne, ai milă!



Categories: Amintiri, Maxime si cugetari

Tags:

5 replies

  1. Doamne , ai mila [ si ] de mine , gelosul !

  2. Și eu le-am găsit în mine însămi!

  3. Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena.

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.