Copiii eternității

Un creștin este un om care trăiește la intersecția dintre două lumi, el fiind, în același timp, un om muritor și unul care are viața veșnică.

Paradoxul acesta este o realitate la care ne gândim prea puțin.

Pentru noi, eternitatea a început din momentul nașterii din nou. Avem încă de pe acum posibilități pe care alți oameni nu le au. Biblia le definește ca ,,degustări ale puterilor veacului viitor“ (Evrei 6:5).

Nu ne-am mutat încă acolo, dar eternitatea a venit ea la noi prin înnoirea lucrată de Duhul Sfânt. Am fost făcuți părtași firii dumnezeiești. Creștem și ne maturizăm ,,în omul dinlăuntru“.

,,Căci, dacă este cineva în Christos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi“ (2 Cor. 5:17).

,,Căci în Christos Isus nici tăierea împrejur şi nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.“ (Gal. 6:15).

Cum se aplică aceasta practic, în viața de fiecare zi?

Iată un exemplu scos la iveală de Petru Huțuțui:

De Richard Wurmbrand

Cum să întâmpinăm ,,furtunile vieții”?

,,Întâi de toate, pășim fără îngrijorare și spaimă, pentru că în felul acesta se va întâmpla unul din două lucruri: fie te vei îneca și vei merge la Tatăl, fie vei scăpa și vei trăi pentru Tatăl.

Cum putem dobândi forța duhovnicească necesară în marile încercări ale vieții?
Unul din secretele obținerii puterii spirituale este de a trăi în afara timpului, ascuns în Christos.

Oricine retrăiește uneori amintiri din trecut, ca și cum lucrurile s-ar petrece în prezent. Dar fenomenul poate fi și invers.

Trăiește prezentul și bucură-te de acest dar. Transferă greutățile de azi în trecut, aruncându-le în uitare. În felul acesta devii capabil de a le privi cu detașare și seninătate”.

+++

Plămădit și el din aceeași înnoire și absolvent al aceleiași școli a suferinței, tatăl meu, Vasile Brânzei, obișnuia să-mi spună când simțeam că nu mai puteam:

,,Daniel! Nu te mai uita la necazuri! Uită-te peste ele. Uită-te la ce va fi după ce vor trece toate astea. Gândește-te la veșnicie.

Îți aduci aminte când te-am învățat să mergi cu bicicleta? Ți-am spus să nu te mai uiți în jos la pedale c-ai să cazi. Uită-te înainte și-ți vei păstra echilibrul. Fă la fel și acum: Uită-te înainte! Privește înainte!“

+++

Este perspectiva corectă a celui care trăiește la intersecția dintre două lumi. Exemplul suprem este Isus Christos, ..om al durerii și obișnuit cu suferința“ (Isaia 53). ,,Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu“ (Evrei 12:2).

Care a fost perspectiva la care S-a gândit Isus Christos întotdeuna, mai ales atunci când i-a fost foarte greu?

,,Înainte de Praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt“ (Ioan 13:1).

 



Categories: Studiu biblic, Teologice

Tags:

2 replies

Trackbacks

  1. Copiii eternității | 1novelty7

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: