Cântarea lui Zaharia – Profeții împlinite și neîmplinite în viața Celui născut din fecioară (V)

Christ2010_html_m77bacd9

Aș putea numi acest mic studiu ,,Doi preoți problematici“ sau ,,Două figuri aparte în preoție“. Este vorba despre preotul Zaharia și preotul Ioan, fiul său, cunoscut printre noi mai ales sub porecla de ,,Ioan Botezătorul“.

Zaharia a fost din neamul preoților. Asta îl face descendent din cei care din tată în fiu aveau dreptul și obligația de a reprezenta pe Dumnezeu înaintea poporului și de a reprezenta poporul înaintea lui Dumnezeu. Evanghelistul Luca își începe cronica vieții Domnului Isus vorbind despre Zaharia. O face pentru că omul acesta este un caz tematic care lansează mesajul întregii evanghelii. Tema este că religiozitatea nu este suficientă. Sub masca ei se pot ascunde uneori paradoxuri și probleme. Religiozitatea trebuie maturizată în credință personală, nestrămutată și întotdeauna răsplătită de Dumnezeu! Luca se pregătea să scrie unora care nu l-au avut pe Dumnezeu în experiența lor obișnuită. Destinatarii epistolei erau creștinii dintre Neamuri, poate grecii. Episodul poate fi o avertizare a celor care au religiozitate, dar n-au intimitate cu adevăratul Dumnezeu; un fel de proclamare a faptului că religiozitatea este simpatizată de Dumnezeu ca pornire pozitivă, dar ea trebuie depășită și împlinită printr-o întâlnire personală cu Dumnezeul cel viu și cu mesagerii Lui binevoitori.

Zaharia înseamnă în traducere ,,Dumnezeu și-a adus aminte.” Fie ca lecțiile învățate din acest episod al vieții lui să ne rămână în memorie pentru umblarea noastră cu Domnul.

Zaharia este un neprihănit neascultat. Se poate să fii neprihanit și totuși să rămâi cu rugăciunile neascultate? În lumea în care a trăit atunci, Zaharia era o excepție fericită. Găsim scris despre el și despre nevasta sa Elisabeta că ,,amândoi erau neprihăniți înaintea lui Dumnezeu și păzeau fără pată toate poruncile și toate rânduielile Domnului” (Luca 1:6). Versetul imediat următor ne spune că cei doi ,,n-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; și amândoi erau înaintați în vârstă.”

Priviți-i cu simpatie! Doi oameni bătrâni, ca doi pomi tomnateci cu ramurile goale. Cuibul casei lor nu cunoscuse gânguritul de copil. Dumnezeu le refuzase această bucurie. Mai ales în contextul cultural de atunci, infertilitatea semăna cu o pedeapsă divină și era motiv de rușine și ocară (Luca 1:25).

Zaharia este un preot cu o problemă. Urmașii lui Aaron erau pe atunci cu miile. Mulțimea de preoți era împărțită în cete care se succedau lunar în îndeplinirea îndatoririlor de la Templu. Din cauza numărului mare, majoritatea preoților nu aveau șansa de a intra în Templu pentru slujire. Ca să intri în locul sfânt, trebuia să ai șansa de a fi tras la sorți. Un preot avea dreptul să intre o singură dată în slujirea din interiorul Templului. În anul și luna aceea, sorțul a căzut tocmai pe Zaharia. Fără îndoiala că bucuria i-a fost mare. Cum să ai însă pretenția să fii purtătorul tuturor cererilor poporului, căci aceasta înseamna ,,tămâierea“ pe care o făcea Zaharia în Templu (Luca 1:10), când propria ta cerere n-a fost ascultată de Dumnezeu? Aceasta era o problemă de conștiință. Într-un fel, Zaharia s-a considerat un ipocrit nevrednic să facă slujba. Totusi, din înălțimea cerului Dumnezeu vede uraganul care se zbătea în inima neprihănitului preot și trimite un înger cu o veste bună:

,,Atunci, un înger al Domnului s-a arătat lui Zaharia, şi a stat în picioare la dreapta altarului pentru tămâiere. Zaharia s-a înspăimântat, când l-a văzut, şi l-a apucat frica. Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui“ (Luca 1:11-14).

Zaharia este însă un credincios necredincios, un slujitor care ezită să se pună la dispoziția lui Dumnezeu.

,,Zaharia a zis îngerului: „Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevastă-mea este înaintată în vârstă” (Luca 1:18).

Mesajul îngerului pentru Zaharia este așa de neașteptat, așa de incredibil, că acest preot care simbolizează și întruchipează credința își dovedește limitele și … nu crede. Cum să crezi ceea ce este incredibil? Îngerul tocmai îi spusese, lesne de înțeles pentru un om care cunoștea Scriptura, că fiul care i se va naște va fi … proorocul Ilie:

..Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El” (Luca 1:16-17 vezi și Maleahi 4:5-6).

Remarcați cât de ,,scandalizat” este îngerul de răspunsul lui Zaharia:

..Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună!” (Luca 1:19).

Altfel spus: ,,Eu vin la tine din fața lui Dumnezeu. La noi, Dumnezeu spune și … se face! Ordinele se execută, nu se discută! Cum de îndrăznești tu, un fir de praf al pământului să pui la îndoială cuvintele Celui Atotputernic?” Dumnezeu procedează cu îngăduință pedagogică. Unele pedepse hotărâte de El pentru copiii Lui sunt lecții pline de înțelepciune și … ironie. Dumnezeu i-a spus: ,,Ai cerut un semn, de semne vei avea parte până ce se va naște copilul!”

,,Si Zaharia a rămas mut chiar în clipa aceea: ,,Când a ieșit afară, nu putea să le vorbească … El le făcea SEMNE într-una și a rămas mut” (Luca 1:22).

Ocara aceasta avea să fie ridicată de peste Zaharia doar după nașterea copilului: ,,Și au început să facă semne tatălui său, ca să știe cum ar vrea să-i pună numele.

Zaharia este un preot problemă, un credincios necredincios, un slujitor care ezită să slujească. Dumnezeu îl pedepsește pentru nouă luni cu muțenie, dar când nevasta lui Elisabeta dă naștere unui băiat, el îi uimește pe toți cu numele pe care îl alege. A fost semn că ascultarea lui a ajuns la coacere:

,,Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu. Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. Dar mama lui a luat cuvântul, şi a zis: „Nu. Ci are să se cheme Ioan.”
Ei i-au zis: „Nimeni din rudeniile tale nu poartă numele acesta”, şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să-i pună numele. Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând: „Numele lui este Ioan”. Şi toţi s-au minunat. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvânta pe Dumnezeu.
Pe toţi vecinii i-a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.  Toţi cei ce le auzeau le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?” Şi mâna Domnului era într-adevăr cu el“ (Luca 1:57-66).

A fost ceasul împlinirii profeției primite de Zaharia în Templu! În extazul lui, preotul Zaharia a izbucnit el însuși într-o cântare profetică. Cât din conținutul ei s-a împlinit deja și cât își așteaptă încă împlinirea?

Este evident că prima parte a cântării profetice rostite de acest preot ridică probleme pentru noi (ca și pentru toți cititorii evangheliei lui Luca). Ea proclamă succesul lucrării mesianice a pruncului Mariei, ori așa ceva nu s-a întâmplat încă. Evanghelistul Luca ne pune în papucii lui Zaharia, prin care ne-a avertizat deja că Dumnezeu pedepsește necredința. Mesajul venit de la Dumnezeu TREBUIE crezut în ciuda aparențelor contrare! Dumnezeu are puterea să facă tot ceea ce ne spune, indiferent de condiția celor cu care lucrează!

„Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci, care au fost din vechime; mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc! Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt,  potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,  că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre“ (Luca 1:68-75).

Partea a doua a cântării lui Zaharia vorbește profetic despre lucrarea lui Ioan, fiul lui Zaharia, un alt preot problemă, probabil cel mai problematic dintre toți preoții care au trăit vreodată. Fiul lui Zaharia avea să ajungă un preot aparent fără preoție, un preot profet și un preot incomod, decapit pentru că a criticat abuzurile imorale ale mai marilor zilei.

Straniu pentru un preot obișnuit, pruncul preotului Zaharia n-a crescut printre ceilalți oameni, ci a luat calea pustiei:

,,Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel“ (Luca 1:80).

Anonimatul lui Ioan, preotul născut din Zaharia s-a suprapus exact peste anonimatul anilor petrecuți de Domnul Isus între naștere și ziua intrării în lucrarea lui publică. Iar momentul consacrării lui pentru lucrarea mesianică publică a fost tocmai întâlnirea lui cu preotul Ioan, devenit între timp Ioan Botezătorul!

De ce n-a crescut preotul Ioan printre cei ce slujeau la Templu? Pentru că pustia era mai prielnică în zilele acelea pentru sfințenie decât atmosfera locului pe care preoții vremii îl transformaseră într-o ,,peșteră de tâlhari“. Izolarea pustiei l-a ajutat să nu fie contaminat cu corupția celor care erau la templu! Jertfele lor nu aveau nici o valoare, așa cum nu avea valoare înaintea lui Dumnezeu toată slujirea lor de șarlatani. Dumnezeu nu era atunci în templu, ci se coborâse prin întrupare să trăiască printre oamenii din Nazaret. Ce să caute Ioan la Templu când Dumnezeu era în altă parte?

,,Ioan purta o haină de păr de cămilă şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică“ (Mat. 3:4).

De ce a preferat Ioan să îmbrace haina lui Ilie și să se hrănească cu lăcuste și miere sălbatică? Pentru că era conștient de destinul lui din cuvintele pe care i le spusese îngerul tatălui său Zaharia: ,,Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie“. Ioan și-a luat în serios chemarea, căutând să se poarte asemenea lui Ilie:

,,Ei au răspuns: „Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins cu o curea la mijloc.” Şi Ahazia a zis: „Este Ilie, Tişbitul” (2 Regi 1:8).

Existaseră și alți oameni care căutaseră să mintă poporul, dându-se drept reveniri ale lui Ilie după înălțarea sa la cer sau continuatori ai lucrării lui. Citim despre ei în avertismentul din cartea profetului Zaharia:

,,Şi, dacă va mai prooroci cineva, atunci tatăl său şi mama sa, înşişi părinţii lui, îi vor zice: ,,Tu nu vei trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului“ şi tatăl său şi mama sa, cei care l-au născut, îl vor străpunge când va prooroci. În ziua aceea, proorocii se vor ruşina, fiecare, de vedeniile lor când vor prooroci şi nu se vor mai îmbrăca într-o manta de păr ca să mintă pe oameni. Ci fiecare din ei va zice: ,,Eu nu sunt prooroc, ci sunt plugar, căci am fost cumpărat din tinereţea mea!“ (Zah. 13:3-5).

Fiul preotului Zaharia nu a fost însă o imitație, ci o împlinire profetică veritabilă. Acesta este verdictul dat de Fiul lui Dumnezeu însuși:

,,După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor.  Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un prooroc.  El este acela despre care este scris: ,,Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta“.  Vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul“ (Luca 7:24-28).

,,Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină“ (Mat. 11:14).

Ioan a stat în pustie cât a stat Domnul Isus în anonimat. Asta nu l-a făcut mai puțin preot decât ceilalți. Dimpotrivă! Când Ioan s-a întâlnit cu Fiul lui Dumnezeu la Iordan, el prezintă public marea jertfă care avea să rezolve nădejdea tuturor jertfelor aduse vreodată, ridicarea păcatului omenirii:

,, A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!“ (Ioan 1:29: Evrei 9).

Jertfele de până atunci ,,acopereau“ doar păcatul. Jertfa identificată de preotul Ioan ,,ridică“, îndepărtează păcatul lumii!

Preotul Ioan, fiul lui Zaharia, a devenit apoi propovăduitorul pocăinței și s-a transformat în Ioan Botezătorul. Aceasta este o parte împlinită din profeția lui Zaharia:

,,Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!”  (Luca 1:76-79).

Capitolul 3 al evangheliei lui Luca ne atrage atenția asupra ceasului providențial în care s-a împlinit cea de a doua parte a cântării lui Zaharia:

,,În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar – pe când Pilat din Pont era dregător în Iudeea; Irod, cârmuitor al Galileii; Filip, fratele lui, cârmuitor al Ituriei şi al Trahonitei; Lisania, cârmuitor al Abilenei; şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa –, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor, după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: ,,Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările. Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal vor fi prefăcute în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite. Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.” Ioan zicea dar noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: ,,Avem pe Avraam ca tată!“ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face roadă bună este tăiat şi aruncat în foc.” (Luca 3:1-9).

Emil Cristea observa anul acesta la bethel că darurile lui Dumnezeu nu vin așa cum le-am dori noi, ci cum le hotărăște Domnul. La unii vin parcă prea devreme, ca la fecioara Maria, la alții vin parcă prea târziu, ca la Zaharia. Asta pentru că Dumnezeu nu ne dă ce ne dorim noi, ci ceea ce ne trebuie după planul Lui. Logica grea a acestui fapt este că noi trebuie să ne aliniem cu planul Lui, pentru că El nu se va alinia niciodată la planurile noastre limitate, omenești. Este o altă variantă a temei credinței care spune: ,,Facă-se nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu, Dumnezeule“.

 

 

Advertisements


Categories: Studiu biblic, Teologice

Tags:

3 replies

  1. INCREDIBIL DE BINE SI CU EFECT PREZENTATA. O trezorie de istorie biblica care n-am citit-o la nivci-un blog al pastorilor Romani din diaspoara! Astfel de predici de mare calibru ar trebui spuse de la amvoanele Romanilor din diaspora–nu trivialitati cu Mosu Craciun. Incercarti sa va extindeti in diaspora. Este nevoie de astfel de profesori de istorie si profetii biblice. Imaginea profesionala este de neegalat. Prezentarea este chiar extraordinar de clara si continutul biblic este foarte credibil!

Trackbacks

  1. Nașterea din fecioară – Profeții împlinite și neîmplinite în viața Celui născut din fecioară (Intro) – B a r z i l a i – e n – D a n

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: