Profeții împlinite și neîmplinite în viața celui născut din fecioară (III) – Mesajul îngerului pentru Maria

Interesant, îngerul îi precizează Mariei numele noului născut, de parcă Dumnezeu a vrut să fie sigur că părinți nu se vor certa pentru acest subiect. ,,Isus“ așa cum arătat în articolul precedent, este emblematic pentru lucrarea pe care a fost trimis s-o facă: ,,El va mântui pe poporul Său de păcatele sale“ (Mat. 1:21). Și, așa cum ni se demonstrează în epistola către Evrei, Iosua-Isus a fost arhetipul conducătorului care duce poporul în odihna Canaanului promis.

,,Îngerul a intrat la ea, şi a zis: „Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei!”…

Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.  Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.  El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi

Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” …
Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.” (Luca 1:28, 30-32, 35-37).

La capitolul profeții împlinite putem trece nașterea miraculoasă a întâiului născut al Mariei și nașterea lui Ioan Botezătorul, pruncul Elisabetei, verișor cu pruncul Mariei, legat organic cu misiunea Lui mesianică.

La capitolul profeții neîmplinite încă trebuie să le enumerăm pe cele două din versetul 32 și 33:

(1) Va sta e tronul lui David

(2) Va avea o împărăție fără de sfârșit

Cum ,,nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere“ suntem legați să credem că și acestea două evenimente se vor împlini. Despre ele mai există o sumedenie de alte profeții în Vechiul Testament. Vă voi semnala doar una din Ezechiel:

Una din aparițiile insolite de pe paginile prorociilor lui Ezechiel este „voievodul“ misterios care va conduce poporul Israel în vremurile viitoare, legate de împărăția terestră a lui Israel. El apare pentru prima dată în capitolul 34, ca o alternativă viitoare la păstorii nevrednici pe care i-a avut Israelul de-a lungul istoriei (Ezec. 34:1-9):

„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Iată, am necaz pe păstori! Îmi voi lua înapoi oile din mâinile lor, nu-i voi mai lăsa să-Mi pască oile, şi nu se vor mai paşte nici pe ei înşişi; căci Îmi voi izbăvi oile din gura lor, şi nu le vor mai sluji ca hrană!“ (Ezec. 34:10).

„De aceea, aşa le vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Iată că voi judeca între oaia grasă şi oaia slabă. Pentru că aţi izbit cu coasta şi cu umărul, şi aţi împuns cu coarnele voastre toate oile slabe, până le-aţi izgonit, voi veni în ajutorul oilor Mele, ca să nu mai fie jaf, şi voi judeca între oaie şi oaie. Voi pune peste ele un singur păstor, care le va paşte, şi anume pe Robul Meu David; El le va paşte, El va fi păstorul lor. Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, şi Robul Meu David va fi voivod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!“  (Ezec. 34:20-24).

Cine este acest „voievod/păstor“ care va domni în mijlocul Israelului restaurat, regenerat, reînviat și reunit? Singurul lucru clar din acest pasaj este că va fi cineva prin care Dumnezeu însuși Își va manifesta în mod personal grija desăvârșită pentru Israel:

„Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ,,Iată, mă voi îngriji Eu însumi de oile Mele, şi le voi cerceta! Cum îşi cercetează un păstor turma când este în
mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile, şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură. 

Le voi scoate dintre popoare, le voi strânge din felurite ţări, şi le voi aduce înapoi în ţara lor; le voi paşte pe munţii lui Israel, dealungul râurilor, şi în
toate locurile locuite ale ţării. Le voi paşte pe o păşune bună, şi stâna lor va fi pe munţii cei înalţi ai lui Israel; acolo se vor odihni într-un staul plăcut, şi vor avea păşuni grase pe munţii lui Israel. Eu însumi Îmi voi paşte oile, Eu le voi duce la odihnă, zice Domnul Dumnezeu.“  

,,Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, şi voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase şi pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade“ (Ezec. 34:11-16).

„Voi încheia cu ele un legământ de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustie, şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor. Le voi face, pe ele şi împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare; le voi trimete ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată! Pomul de pe câmp îşi va da roada, şi pământul îşi va da rodurile. Ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi rupe legăturile jugului lor, şi când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc. 

Nu vor mai fi de jaf între neamuri, nu le vor mânca fiarele din ţară, ci vor locui în linişte, şi nu le va mai tulbura nimeni. Le voi pune un răsad căruia i se va duce faima; nu vor mai fi mistuite de foame în ţară, şi nu vor mai purta ocara neamurilor“ (Ezec. 34:25-29).

Ce să înțelegem din numirea simbolică pe care o va purta acest misterios „voievod păstor“ ?

„Robul Meu David va fi voivod în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit!“ (Ezec. 34:24).

Solemnitatea acestei declarații este complectată de descrierile din finalul capitolului:

„Şi vor şti astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul lor, sunt cu ele, şi că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.“  

 ,,Voi sunteţi oile Mele, oile păşunei Mele, şi Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul Dumnezeu“  (Ezec. 24:30-31).

A doua oară când apare misteriosul „voievod/păstor“ este în capitolele care descriu viața din Israel din vremea împărăției viitoare:

„Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat, şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii“. 

„Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu urâciunile lor, şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu cari au păcătuit, şi-i voi curăţi; ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. 

Robul Meu David va fi împărat peste ei, şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini. Vor locui iarăşi în ţara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea, ei, copiii lor, şi copiii copiilor lor, pe vecie, şi Robul Meu David va fi voivodul lor în veci. 

Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ vecinic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi, şi voi pune locaşul Meu cel sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna. Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, care sfinţeşte pe Israel, când Locaşul Meu cel sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor“ (Ezec. 37:22-27).

A treia oară, misteriosul „voievod/păstor“ apare în capitolele 40 – 48 ale cărții, care descriu Noul Ierusalim și reașezarea poporului în privilegiile și destinul mesianic de preoție a întregului pământ:

„În ce priveşte pe voivod, voivodul va putea să şadă supt ea, ca să mănânce pâinea de jertfă înaintea Domnului. El va intra pe drumul care dă în tinda porţii, şi va ieşi pe acelaş drum“ (Ezec. 44:3).

Singura referință din afara cărții lui Ezechiel cu privire la un „voievod/păstor“ se găsește în cartea apocaliptică a profetului Zaharia:

„În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile cari vor veni împotriva Ierusalimului. Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut. 

În ziua aceea, va fi jale mare în Ierusalim, ca jalea din Hadadrimon în valea Meghidonului. Ţara se va jăli, fiecare familie deosebit: familia casei lui David deosebit, şi femeile ei deosebit; familia casei lui Natan deosebit, şi femeile ei deosebit; familia casei lui Levi deosebit, şi femeile ei deosebit; familia lui Şimei deosebit, şi femeile ei deosebit; toate celelalte familii, fiecare familie deosebit, şi femeile ei deosebit. În ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor, pentru păcat şi necurăţie“  (Zah. 12:9 − 13:1).

Simetria cu descrierile din Ezechiel este evidentă. Pasajul din Zaharia se referă însă fără nici o îndoială la Isus-Mesia, Marele Păstor și Împărat al Israelului, cum găsim scris și în Ieremia 23:5; 30:8-10. Această identificare cu Fiul lui Dumnezeu, „voievod-păstor“ al lui Israel este confirmată și de o profeție a lui Osea:

„După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce, şi vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor, şi pe împăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă“ (Osea 3:5).

Textul Bibliei suportă identificarea lui Isus din Nazaret cu împăratul David, ca tip profetic. Tălmăcirea aceasta a fost făcută de Petru în predica rostită la Rusalii:

„Căci David zice despre El: ,,Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea, mi se bucură inima, şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde: căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor, şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umplea de bucurie cu starea Ta de faţă.“ 

Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, despre învierea lui Christos a proorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea. 

Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai lui. Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit dela Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ,,Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.“ Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Christos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi“ (Fapte 2:25-36).  

Petru a avut îndrăzneala să facă această tălmăcire profetică pentru că fusese de față când Domnul Isus o aplicase prima dată:

„Pe când erau strânşi la un loc Fariseii, Isus i-a întrebat: „Ce credeţi voi despre Christos? Al cui fiu este?“ ,,Al lui David“, I-au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: ,,Cum atunci David, fiind însuflat de Duhul, Îl numeşte Domn, când zice: „Domnul a zis Domnului Meu: ,,Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale? Deci, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?“ Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări“ (Mat. 22:41).

Mai mult, Ezechiel ne descrie revenirea „slavei Domnului“ în prezența unei ființe divine. Într-adevăr, în templul din împărăția viitoare nu va mai fi „sfânta și sfânta sfintelor“, nu va mai fi altarul de aur al tămâierii, nu va mai fi sfeșnicul cu lumini, nu va mai fi masa punerii pâinilor înaintea Domnului, nici chivot și nici heruvimi. Toate acestea și-au aflat împlinirea profetică în ființa și lucrarea Domnului Isus.  Rugăciunile și celelalte simboluri nu vor mai fi necesare pentru că însuși Domnul va fi în mijlocul lor:

„El mi-a zis: ,,Fiul omului, acesta este locul scaunului Meu de domnie, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele; aici voi locui vecinic în mijlocul copiilor lui Israel! Casa lui Israel şi împăraţii lor nu-Mi vor mai pângări Numele Meu cel sfânt, prin curviile lor şi prin trupurile moarte ale împăraţilor lor la moartea lor, ca atunci când îşi puneau pragul lor lângă pragul Meu, stâlpii lor lângă stâlpii Mei, şi nu era decât un zid între Mine şi ei. Aşa au pângărit ei Numele Meu cel sfânt cu urâciunile pe cari le-au săvârşit; de aceea i-am mistuit în mânia Mea. Acum vor depărta de la Mine curviile lor şi trupurile moarte ale împăraţilor lor, şi voi locui vecinic în mijlocul lor“ (Ezec. 43:7-9).

Singura problemă cu această interpretare a pasajelor din Ezechiel care vorbesc despre misteriosul „voievod/păstor“ este ridicată de două pasaje extinse în care Dumnezeu vorbește despre un alt personaj, un „domnitor“ care va conduce poporul de la Ierusalim. Acest domnitor apare prima dată când se vorbește despre împărțirea țării ca moștenire prin tragerea la sorț:

„Pentru domnitor veţi osebi un loc lângă cele două laturi ale părţii sfinte şi ale moşiei cetăţii, dealungul părţii sfinte şi dealungul moşiei cetăţii, la apus de partea de apus şi la răsărit de partea de răsărit, pe o lungime cât una din părţi, dela hotarul de apus până la hotarul de răsărit“ (Ezec. 45:7).

Ni se mai spune că acest „domnitor“ „va fi dator să dea arderile de tot, darurile de mâncare şi jertfele de băutură la sărbători, la lunile noi, la Sabate, la toate adunările de sărbătoare ale casei lui Israel. El va îngriji de jertfa ispăşitoare, de darul de mâncare, de arderea de tot, şi de jerfa de mulţămire, ca să se facă ispăşire pentru casa lui Israel“ (Ezec. 45:17). Spre deosebire de jertfele din Vechiul Testament care erau prevestitoare, jertfele din împărăția viitoare vor fi „comemorative“, aducând aminte oamenilor de marea jertfă a lui Christos. Mai mult, acest „domnitor“ …

„Va aduce în ziua aceea, pentru el şi pentru tot poporul ţării, un viţel ca jertfă de ispăşire. În timpul celor şapte zile ale sărbătorii, va aduce ca ardere de tot Domnului, şapte viţei şi şapte berbeci fără cusur, în fiecare din cele şapte zile, şi un ţap ca jerfă de ispăşire în fiecare zi. Va adăuga şi darul de mâncare: câte o efă de fiecare viţel, şi o efă de fiecare berbece, cu câte un hin de untdelemn de efă. În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, la sărbătoare, va aduce timp de şapte zile aceleaşi jertfe de ispăşire, aceleaşi arderi de tot şi acelaş dar de mâncare împreună cu untdelemnul“ (Ezec. 45:22-25).

Capitolul 46 completează cele spuse mai sus cu alte atribuții și obligații pe care le va avea în Noul Ierusalim acest „domnitor“ care va veghea ca totul să fie făcut așa cum se cuvine. Ezechiel ne spune că omul acesta va avea o familie și urmași:

„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul: „Dacă domnitorul dă unuia din fiii săi un dar luat din moştenirea sa, darul acesta va rămânea al fiilor săi, ca moşia lor prin drept de moştenire.  Dar dacă dă unuia din slujitorii lui un dar luat din moştenirea lui, darul acela va fi al lui până în anul slobozeniei, apoi se va întoarce înapoi domnitorului; numai fiii lui vor stăpâni ce le va da din moştenirea lui. 

Domnitorul nu va lua nimic din moştenirea poporului, nu-l va despuia de moşiile lui. Ci, ce va da de moştenire fiilor săi, va lua din ce are el, pentru ca nici unul din poporul Meu să nu fie îndepărtat din moşia lui!“ (Ezec. 46:16-18).

Când totul părea așa de clar și limpede, indicând că Domnul Isus va domni pe tronul de la Ierusalim ca „voievod/păstor“, acest ultim amănunt dă toată interpretarea peste cap! Cine va fi acest „domnitor“ cu statură de om și cu comportament total uman? Să fie acest „domnitor“ alt personaj decât „voievodul/păstor“ despre care ne-a vorbit Ezechiel în celelalte capitole? Să recapitulăm deocamdată ce cunoaștem.  

Capitolul 46 din profeția lui Ezechiel conține informații despre sistemul de jertfe care va fi reluat în timpul împărăției viitoare (milenare). Țineți minte că atunci va fi o domnie a evreilor peste întreg pământul. Ei vor fi atunci un neam de preoți. Peste tot pământul se va instaura Sabatul evreiesc, parte din sărbătorile evreiești și se vor reinstitui jertfele descrise în primele șapte capitole ale cărții Leviticul.

Deși interpretarea este complexă, suntem înclinați să spunem că acest „domnitor“ pomenit de Ezechiel va fi chiar regele David, înviat din morți și reașezat pe tron ca reprezentant direct al „voievodului/păstor“, Isus Christos. Asta ridică însă o altă problemă! Va putea un David înviat din morți să aibă iar o familie și copii? Este o întrebare căreia nu-i putem da încă un răspuns mulțumitor. Un singur lucru este sigur: la ora la care scria profeția primită de la Dumnezeu, Ezechiel știa că împăratul David murise deja de aproximativ 400 de ani. În ce sens îi mai pomenește atunci el numele în viitor? Cu siguranță, Ezechiel, ca și toți sfinții din Vechiul Testament, credea în înviere. Ezechiel a vorbit atunci de un David care a înviat din morți. Din perspectiva noastră, David a și plecat din locuința morților. S-ar putea foarte bine ca el să fi fost unul din aceia ale căror morminte s-au deschis în dimineața învierii și care s-au înălțat la cer după ce li s-au arătat celor din cetate:

„Isus a strigat iarăş cu glas tare, şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor cari muriseră, au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate, şi s-au arătat multora“ (Matei 27:50-53).

 

Advertisements


Categories: Studiu biblic

1 reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: