Cum trebuie să-și exercite puterea un lider din adunarea creștină?

(din comentariul la 2 Timotei)

În frumosul comentariu făcut la 2 Timotei, Tom Write, episcopul bisericii anglicane din Durham, așează în prefață o duioasă amintire din copilărie:

,,Afară ninsese, în sufragerie era frig, iar eu coborâsem din dormitor. Nu știu de ce mă trezisem așe de devreme, dar tremuram înfiorat oricât de mult mă înfășuram în păturica de pe canapea. Cred că aveam șase sau șapte ani pe atunci. Primul a apărut tatăl meu și a început să trebăluiască prin șemineu. S-a aplecat cu niște bucăți de ziar în mână, a adăugat câteva surcele și a înconjurat totul cu cărbuni. L-am văzut cum se pleacă apoi pe genunchi și suflă încetișor la baza mormanului. N-a trebuit să aprindă nici un chibrit, pentru că observase în jarul rămas din ajun câteva bucățele care m-ai licăreau încă. Când sufla, semăna cu un magician care săvârșea o minune. Jarul a devenit mai încins, mai luminos și, dintr-o dată a apărut din el o flacără zglobie. Într-u singur minut, surcelele s-au aprins și ele, focul s-a întețit și în sufragerie a început să se încălzească. Această amintire din vremea copilăriei este o metaforă pentru ceea ce a făcut apostolul Pavel pentru Timotei în această a doua epistolă.

,,De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele“ (2 Tim. 1:6)

Ceva din inima lui Timotei trebuia ,,înflăcărat“. Jarul era încă acolo, iar apostolul suflă încetișor ca să aducă la viață flacăra vioaie de altădată. ,,Darul“ amintit de apostolul Pavel era autoritatea și abilitatea de conducător al adunării copiilor lui Dumnezeu.

În cea dintâi epistolă, Pavel îi scrisese lui Timotei să nu se lase disprețuit de nimeni din cauza tinereții lui (1 Tim. 4:12). Apostolul le spusese și celor din Corint să nu-l disprețuiască pe mai tânărul său colaborator (1 Cor. 16:10-11). Acum, Pavel i se adresează direct lui Timotei și-i spune că duhul în care Dumnezeu i-a dat darul lucrării în biserică ,,nu este un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință“ (2 Tim. 1:7).  Pentru ca Timotei să fie credincios chemării pe care a primit-o el trebuie să acționeze în toate aceste trei direcții.

Timotei trebuie să acționeze cu putere. Când este vorba de putere, oamenii din adunările creștine sunt suspicioși, și au tot dreptul să fie. Am auzit toți de zicala: ,,Puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut“. Puterea poate fi la fel de dăunătoare celor care conduc ca și celor ce trebuie să fie conduși. Totuși, exercitarea puterii este strict necesară oriunde și oricând există o colectivitate umană. Cineva trebuie să ia decizii. Cineva trebuie să ia apărarea celor vulnerabili. Cineva trebuie să pună mâinile pe pârghile care reglementează complexul mecanism social al comunității. Cineva trebuie să insufle celorlalți un sentiment de direcție. Asta este la fel de adevărat pentru adunările creștine ca și pentru cele din lume. Nu existăm ca indivizi singurateci care își duc viața într-o totală izolare de ceilalți, ci interacționăm cu ceilalți. Anarhia și dezordinea nu fac bine nici celor din biserică și nici celor din lume. Noul Testament insistă asupra faptului că Dumnezeu a rânduit ca oameni așezați în poziție de autoritate să conducă pentru instaurarea ordinii și armoniei sociale.

Dumnezeu dă unor anumiți oameni darul de a fi de folos bunăstării celorlalți. Acest lucru este valabil și în biserică, unde anumite persoane sunt destinate să ,,conducă“ și să facă lucrurile să se întâmple în viața de părtășie a bisericii. Puterea aceasta de influență este tainică, dar trainică. Ea nu vine din cauză că cineva ocupă o anumită poziție oficială sau pentru că are o personalitate mai puternică decât alții. Dacă ar fi așa, ar fi foarte rău și primejdios. Darul conducerii vine din abilitatea și capacitatea de a spune sau de a face ceva care schimbă o anumită circumstanță, dă o anumită direcție pe care ceilalți doresc dintr-o dată să o urmeze. Omul care are darul acesta funcționează ca o ,,cloșcă“, ca un ,,păstor de oi“ care îi fac pe ceilalți să se simtă în siguranță și dornici să asculte. Cuvintele unor astfel de conducători aduc vindecare, alinare și nădejde atunci când este cel mai mult nevoie de ele.

Tânăr și timid, Timotei a fost ceea ce am numi astăzi un ,,introvert“, un om dispus să se retragă repede în carapacea lui de melc și să facă ulcer acolo. Apostolul Pavel îi atrage atenția că Dumnezeu i-a dat un dar de conducător și că trebuie să-l exercite cu puterea necesară unei astfel de lucrări.

Îi mai spune că trebuie să-și manifeste puterea într-o atitudine de dragoste. Puterea fără dragoste ajunge repede destructivă, chiar demonică. Dragostea fără putere degenerează foarte repede într-un sentimentalism fără discernământ siritual. Când cel ce conduce adunarea este o persoană plină de dragoste, de jertfire de sine, de amabilitate și compasiune, ceilalți îi acordă imediat autoritatea necesară pentru a-și duce până la capăt slujirea. Cei slujiți ascultă în măsura în care sunt convinși că cei ce-i conduc o fac din iubire. De fapt, puterea Evangheliei izvorăște ea însăși din faptul că Dumnezeu L-a jertfit pe Fiul Lui pentru noi. Dragostea Lui trezește în noi un răspuns nesilit de supunere și credincioșie.

Același duh care dă conducătorilor din biserică putere și dragoste îi înarmează și cu chibzuință. Această calitate le dă posibilitatea de a vedea o situație din punctul lui Dumnezeu de vedere și de a oferi soluțiile venite din partea Lui. Un om cu chibzuință nu trebuie să fie neapărat cel ce vorbește întotdeauna primul, dar trebuie să fie cel din urmă, adică să le dea celor din jur sentimentul că nu mai trebuie nimic de adăugat. Apostolul Pavel este foarte grijuliu să nu lase deschisă poarta pentru dictatura unuia ca Diotref, care-și impunea voia sa peste toți cei din adunare. El așează peste tot în text limitele activității lui Timotei în marginile ,,inițiativelor“ lui Dumnezeu din viața acestui tânăr: voia lui Dumnezeu și făgăduința lui Dunezeu (1:1) har, îndurare și pace de la Dumnezeu (1:2) suportul rugăciunilor înălțate pentru el la Dumnezeu (1:3).

Advertisements


Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: