(Un fragment din studiul dedicat cărții lui Ezra pe blogul: https://Scripturile.wordpress.com).

Înfinţarea sinagogilor locale ca locuri în care poporul să citească şi să înveţe perceptele religiei evreieşti îi este atribuită cărtutarului Ezra. În Babilon, și mai apoi în ,,diaspora“, evreii au devenit ,,poporul cărții, numire pe care o împart astăzi cu creștinii. Ea subliniază faptul că acest popor se conformează, dincolo de legile țărilor în care trăiesc, prescripțiilor din Scripturi. În felul acesta ,,granițele Bibliei“ au devenit teritoriul existenței lor.

Chiar și după întoarcerea din robie și după ce au reconstruit Templul, sinagogile au rămas centrul vieții spirituale a evreilor. Oriunde au ajuns, evreii au înfințat sinagogi. Accesul era permis tuturor. Și evreii și ,,temătorii de Dumnezeu“ și prozeliții puteau intra înăuntru. Pe vremea Noului Testament, în Evanghelii și în activitatea apostolului Pavel, în funcție de specificul populației locale, serviciile din sinagogă se desfășurau fie în limba aramaică, fie în limba greacă. În cazul situației din urmă, textul folosit era traducerea ,,Septuaginta“.

Este interesant să observăm că serviciile rânduite de Ezra pentru sinagogi au fost  într-o ordine inversă față de serviciile din adunările creștine. La sinagogă, Cuvântul vine întâi, iar închinarea vine după aceea. Asculți mai întâi ce-și spune Dumnezeu, iar închinarea este răspunsul pe care-l dai la ceea ce ți-a vorbit Dumnezeu. În felul acesta, închinarea este mult mai adecvată și mai variată.  Uneori îți vine să sari de bucurie și să cânți. Alteori ai lacrimi de pocăință și agonizezi în rugăciune. În loc să te silești să-i antreznezi pe ascultători la cântare, Cuvântul face această lucrare de la sine. Cei umpluți de Cuvântul lui Dumnezeu sunt întotdeauna gata să-i răspundă.

Dacă mergi azi la o sinagogă, vei vedea că ei petrec prima oră în citirea și explicarea unui text din Scripturi și numai după aceea I se închină Domnului. Aceasta este ordinea stabilită de acest Ezra, ,,om iscusit în Legea Domnului.“ Pe unde ajungea, el scotea sulul legii, îl desfășura pe un pupitru improvizat din piața cetății, apoi le citea și le explica oamenilor care este voia Domnului. Este interesant că tot aceasta a fost ordinea din serviciile divine ale bisericilor de la început. Ele au imitat serviciile din sinagogă. Lucrarea ,,Didache“ (,,Învățătura celor doisprezece apostoli“), o cronică din acele vremuri de început ale creștinismului notează acest lucru.

Categories: Studiu biblic, Teologice

Tags: Daniel Branzai