Eram așezați amândoi pe scaune pliante, unul lângă altul. El mânca un sanviș. L-am surprins aruncând bucățelele care nu-i plăceau în spatele scaunului meu. Mi-am zis revoltat: “Rușii ăștia mizerabili! Murdăresc totul pe unde ajung”.

Când a mai făcut-o o dată, nu m-am mai prefăcut că nu văd și m-am uitat demonstrativ și acuzator în spatele scaunului meu. Surprins, am descoperit că omul hrănea niște vrăbii … Am bâiguit pocăit:

“You are making friends”.

Nu mi-a răspuns pentru că nu știa limba engleză. Știa însă limba vrăbiilor …

Oare de ce ne este așa de greu să ne facem prieteni?

În spatele scaunului meu tocmai apăruse și o pupăză …

Categories: Amintiri, Glume sarate, Maxime si cugetari