Un Paște mai profund – Ioan, ,,steaua fără nume“

Am spus la începutul acestui studiu că apostolul Ioan este un scriitor ,,minimalist“, care preferă să folosească termeni puțini și simpli pentru a spune lucruri incomensurabile, pe planuri suprapuse. Paradoxal, evanghelia lui este accesibilă copiilor, dar poate fi inaccesibilă savanților. Condiția pătrunderii dincolo de cuvintele textului scris este dragostea. Ioan este apostolul iubirii, iar tema scrierii sale este dragostea imensă a lui Dumnezeu. Nu întâmplător, Ioan 3:16 este socotit versetul de aur al Bibliei.

,,Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“.

Cum s-a raportat însă Ioan însuși la această realitate a dragostei divine?

Finalul evangheliei scrise de el ne sugerează ceva extraordinar, ceva dincolo de fire, ceva existent ca relație între acest om și Dumnezeul întrupat în Isus Christos. Dacă este adevărat ceea ce ne descoperă profetic Daniel și anume că ,,cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci“ (Dan. 12:3), atunci acest Ioan va fi etern ,,o stea fără de nume“. Este decizia lui. Este mesajul lui final către cititorii săi, este esența unei relații pe care ne-o sugerează, ne-o recomandă, ne-o ilustrează. Iată câteva versete în care Ioan dispare ca identitate și se cufundă în cea mai adâncă, cea mai importantă ofertă cosmică făcută tuturor oamenilor de Dumnezeu prin Christos:

,,Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus“ (Ioan 13:23).

,,Când a văzut Isus pe mamă-Sa şi, lângă ea, pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” (Ioan 19:26).

,,A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenicpe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus” (Ioan 20:2).

,,Atunci, ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare“ (Ioan 21:7).

,,Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pecare-l iubea Isus, acela care, la cină, se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: „Doamne, cine este cel ce Te vinde?” (Ioan 21:20).

Care este cel mai important lucru din viața ta? Care este relația care te definește cel mai bine? Care este punctul de referință al existenței tale? Ioan îți sugerează să te ancorezi în Dumnezeu prin dragostea arătată în Isus Christos.

Nu este singurul de altfel! Apostolul Pavel face același lucru, explicându-ne că singurii oameni pregătiți pentru creația vitoare sunt cei care L-au primit și au fost primiți de Dumnezeu prin Christos.

,,Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi“ (2 Cor. 5:17).

,,Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă“ (Filip. 3:8-9).

Pecetea acestei realități apare pretutindeni în scrierile lui Pavel. Este suficient să vezi cum presare el peste tot în conținutul epistolelor expresiile ,,în Christos“, ,,în Domnul“ și ,,în El“ (de 160 de ori în textele pauline).

Perspectiva aceasta biblică nu este o dizolvare în divinitate, ca în Nirvana orientală! Expresiile folosite atât de Ioan, cât și de Pavel subliniază păstrarea identității celui unit cu dragostea lui Dumnezeu. ,,Ucenicul pe care-l iubea Dommnul“ este o măsură a harului nemăsurat de care avem parte, marchează o identitate nouă primită prin Christos (Ioan va vorbi mai mult despre ,,numele nou“ în cartea Apocalipsei) și o promovare a ființei umane, de la palierul inferior al celor morți (despărțiți) în păcat la palierul superior al ,,celor iubiți de El“.

Există în istorie și alte ,,calificative“ pentru oamenii celebrii. În România îi avem pe Mihai ,,viteazul“, pe Mircea ,,cel bătrân“, pe Alexandru ,,cel bun“, pe Ștefan ,,cel mare“. Toate acestea vorbesc despre calitățile omului care le-a purtat. Ucenicul ,,pe care-l iubea Isus“ vorbește doar despre o decizie pe care a luat-o Dumnezeu, fără să amintească ceva despre un merit al omului. Acest nume poate fi purtat și de Ioan, fost ,,fiu al tunetului“, de Petru, care s-a lepădat de Domnul, de Saul din Tars, ucigașul primilor creștini, de Maria Magdalena și … este purtat astăzi și de mine. N-ai vrea să-l porți și tu? Este invitația noastră la Marea Nuntă care ne așteaptă în veșnicie, când Fiul lui Dumnezeu îi va trece pe Numele Său pe toți cei ce se pregătesc acum să facă parte din Mireasa Sa.

 

 

 

 

 

Advertisements


Categories: Studiu biblic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: