Un paște mai profund – Ioan 9 – Vindecarea unui orb din naștere

Nu-i vina noastră că suntem orbi! Vina noastră-i că nu ne lăsăm vindecați!

Cheia capitolului 9 din Evanghelia lui Ioan se află în versetele următoare:

,,Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii” (Ioan 9:4-5).

Ioan ne prezintă un orb din naștere care a căpătat vederea și L-a recunoscut pe Mesia și o generație de lideri religioși născuți aparent cu vederea bună, dar incapabili să vadă în Isus pe Cel venit să-i mântuiască. Evanghelistul așează această întâmplare în secțiunea dedicată ,,conflictelor“ dintre Domnul Isus și evrei (cap. 7-12). Încă o dată, El alege deliberat să facă o vindecare într-o zi de Sabat, ca să-i provoace teologic și să-i forțeze să se întâlnească cu divinitatea Lui. În textul acestui capitol, Domnul spune răspicat că El a venit ca să împlinească ,,lucrările lui Dumnezeu“.

Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu“.

Acesta este un capitol care pune fiecare cititor la probă. Ce vezi în el este măsura în care vederea ta este vindecată sau ești încă orb!

Textul se împarte de la sine în trei mișcări principale

  1. Ucenicii văd o problemă teologică
  2. Domnul Isus vede un om
  3. Omul acesta Il vede pe Domnul Isus.
  1. Ucenicii văd o problemă teologică

Este evident că ucenicii l-au luat în seamă pe om doar pentru că le ridica o problemă teologică, altfel ar fi trecut pe lângă el nepăsători. Alternativele oferite de ucenici pentru orbirea din naștere ridică probleme teologice.

,,Când trecea, Isus a văzut un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9:1-2).

Ei vorbesc indirect despre reîncarnare (omul acesta ar fi trebuit să păcătuiască anterior nașterii ca să se nască pedepsit orb!) sau așează pedepsirea copiilor în seama unor păcate ale părinților. Ucenicii asociază legalist suferința de o pedeapsă divină.

Mai târziu, și fariseii Îl vor lua la rost tot din cauza unei probleme teologice: vindecare într-o zi de Sabat. În felul acesta, El i-a provocat să cerceteze autoritatea cu care făcea toate aceste lucruri.

 

II. Domnul Isus vede un om

Domnul Isus vede un om și în el vede rațiunea venirii Sale în lume: ca să facă bine oamenilor.

,,Întreaga întâmplare pivotează în jurul proclamației Lui clare: ,,ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.“

Este clar că numai Domnul Isus îl vede și-l prețuiește la adevărata lui valoare. Cel mai scandalos amănunt din text nu este menționat, dar strigă spre cei ce au urechi de auzit tocmai prin lipsă: nimeni nu se bucură că omul acela orb și-a căpătat vederea, nici cei ce-l cunoașteau de mult, nici părinții lui, nici măcar ucenicii Domnului Isus. Omul acesta este singur. Le fel de singur cum a fost toată viața. Nimănui nu i-a păsat de orbirea lui și nimănui nu-i pasă acum de vindecarea lui.

Uitați-vă la cei care l-au văzut vindecat. Unii parcă îl recunosc, alții se îndoiesc și spun doar că seamănă cu cel care fusese până atunci printre ei:

,,Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?” Unii ziceau: „El este”. Alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el” (Ioan 9:8-9).

Și totuși, nu există oameni neimportanți. Nu există oameni mici, oameni care să nu merite să fie luați în seamă. Dumnezeu ne spune că acest ,,nebăgat în seamă“ exista pentru că fusese planificat din eternitate. Existența Lui fusese prevăzută de Dumnezeu ,,ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu“. Extraordinar! Dumnezeu decretase că trebuie să se nască un anumit om orb pentru ca să servească drept ilustrație a lucrărilor lui Dumnezeu.

Nu vă mirați. Afimația aceasta nu este exclusivistă. Omul acela n-a fost o excepție. Tot ce există, fiecare atom din acest univers, fiecare planetă și fiecare om există doar pentru acest scop: să arate lucrările minunate ale lui Dumnezeu. Cine nu vede asta, cine nu înțelege asta este încă în întunerec, orb la realitatea care-l înconjoară. Acesta este mesajul întregului pasaj, așa cum vom vedea în continuare.

III. Omul acesta Îl vede pe Domnul Isus.

Sunt trei etape, trei trepte de cunoaștere pe care le parcurge orbul până a ajuns să-l recunoască pe Mesia.

,,Un om numit Isus“ (9:1-12). Mai întâi, orbul l-a perceput pe Isus din Nazaret doar ca pe un vindecător. Urmăriți textul și veți vedea cu câtă seriozitate se supune acest om procesului de vindecare. El crede că se va întâmpla ceva dacă va asculta și va împlini tratamentul care i s-a sugerat.

,,După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine.
Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?”
Unii ziceau: „El este”.
Alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el”.
Şi el însuşi zicea: „Eu sunt”.
Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?” 
El a răspuns: „Omul acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: ,,Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te“. M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.”
„Unde este Omul acela?” l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu ştiu”.

Martorii vindecării pun întrebarea greșit: ,,Cum ți s-au deschis ochii?“ Ei ar fi trebuit să întrebe: ,,Cine ți-a deschis ochii?“ Interesul lor este redirecționat de mărturia orbului. Simbolic, procesul vindecării vorbește despre lucrarea lui Dumnezeu prin Christos. El L-a trimis pe Domnul Isus să se întrupeze, să ia chip de tină, și să ne spele de păcatele noastre. ,,Siloam“ se traduce prin ,,trimis“. Orbul s-a spălat în ,,trimisul“ lui Dumnezeu.

,,Este un profet!“ (9:13-34). În al doilea rând, în urma interogatoriului la care este supus de farisei, omul acesta trage singur concluzia că Isus trebuie să fie neapărat un profet:

,,Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte. Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii. Din nou, fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis:
„Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd”.
Atunci, unii din farisei au început să zică:
„Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul”.
Alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?”
Şi era dezbinare între ei. Iarăşi au întrebat pe orb:
„Tu ce zici despre El în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?”
„Este un prooroc”, le-a răspuns el“ (Ioan 9:13-17).

Orbul nu este un teolog, dar este întrebat de teologi despre identitatea celui care l-a vindecat. Fariseii rămăseseră la aspectul teologic al întâmplării. Vindecarea făcută tocmai într-o zi de Sabat îi punea într-un impas total. Concluzia lor era că vindecătorul nu putea fi un om temător de Dumnezeu. Ei nu vedeau în acel vindecător nimic dumnezeiesc. Cu mult bun simț și cu o surprinzătoare pătrundere teologică, fostul orb trage singura concluzie corectă posibilă: Isus trebuie să fie un prooroc, un om al lui Dumnezeu.

,,Fiul lui Dumnezeu“ (9:35-38). Treapta a treia a cunoașterii l-a ridicat pe cel ce ,,se născuse ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu“ la palierul întâlnirii cu Mesia. Dat afară de farisei (v.34), omul a fost căutat înadins de Domnul Isus (v.35), care nu-și terminase lucrarea cu el:

,,Isus a auzit că l-au dat afară şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”
El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?”
„L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi cel care vorbeşte cu tine, Acela este”.
„Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat“ (Ioan 9:35-38).

Numirea de ,,fiu al omului“ era în vremea aceea un echivalent pentru Mesia. Evreii o cunoșteau foarte bine din cartea profetului Daniel:

,,M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată“ (Daniel 7:13-14).

Lucrarea lui Dumnezeu cu orbul a fost să-i descopere, să-l ajute să vadă că a venit Mesia cel promis să repare toate relele din poporul Său și să instaureze pe pământ împărăția lui Dumnezeu.

Dacă aveți sensibilitate duhovnicească vă rog să observați cu câtă delicatețe evită Domnul Isus să pronunțe tetragramonul divin. O va face mai târziu și gărzile se vor prăbuși neputincioase înainte Creatorului. Dar acum, înaintea orbului tămăduit, Domnul Isus își alege cuvintele cu grijă, învăluindu-și identitatea în formulări indirecte. El nu spune ,,Eu sunt!“, ci ,,Acela este“:

„Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?”
„L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi cel care vorbeşte cu tine, Acela este” (Ioan 9:36-37).

Dacă nu vedem în acest text decât o vindecare, orcât ar fi ea de nemaintâlnită, înseamnă că suntem și noi la fel de orbi ca oamenii de atunci. Tragedia unei astfel de poziții este subliniată în epilogul pe care-l dă Ioan acestei întâmplări. În el este sensul profund al întâmplării.

,,Apoi, Isus a zis:
„Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să ajungă orbi”.
Unii din fariseii care erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, I-au zis:
„Doar n-om fi şi noi orbi!”
„Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat, dar acum ziceţi: ,,Vedem“. Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne” (Ioan 9:39-41).

Prin evoluția sa, omul acesta a scăpat de orbire, dar și-a dat seama surprins că trăise până atunci într-o lume de orbi. El, cel care-i invidiase, este acum singurul care vede bine și-L recunoaște pe Mesia!

Aceasta este marea tragedie a omenirii. Că Domnul Isus a venit ca să facă lucrările lui Dumnezeu. Foarte puțini, printre care ne numărăm eu și cu tine, ,,văd“ lucrul acesta. Ceilalți rămân în continuare orbi și ce este și mai tragic, nici nu-și dau seama de lucrul acesta. Tocmai de aceea, păcatul lor rămâne! Pentru că nu vor să vadă și să creadă ..lucrările lui Dumnezeu“.

Da-mi voie să răsucesc tema acestui capitol spre tine: poți tu să vezi și pot cei din jurul tău să ,,vadă lucările lui Dumnezeu“ în viața ta?

Advertisements


Categories: Studiu biblic

Tags:

1 reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: