Caracterul și caracteristicile spirituale ale presbiterilor

(fragment din studiul despre startegia lui Dumnezeu în biserica locală aici).

Spre deosebire de ceilalți lideri din lume, presbiterii trebuiesc cercetați și promovați în acord cu normele prevăzute în Cuvîntul lui Dumnezeu.  Ei nu trebuie să fie aleși pe baza abilităților lor naturale, (descurcăreți, cu succes financiar, populari, etc.) ci pe baza calificativelor lor spirituale și a darurilor duhovnicești pe care Biserica le recunoaște.

Chemarea la slujba de presbiter este o chemare înaltă și asupra celor aleși pentru această slujire apasă o responsabilitate mai mare decît asupra celorlalți credincioși din adunare.  Autorul epistolei către Evrei ne spune despre presbiteri că ei: „priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele”. (Evrei 13:17)

Din cauza realității descrise mai sus, Biblia pretinde celor care doresc să „fie episcopi”, o serie de calități și caracteristici pe care le găsim enumerate în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9.  Ambele liste de calificative încep cu același calificativ general:  „fără prihană”.  Aceasta include într-un sens larg toate calificativele enumerate după el.  A fi „fără prihană” implică ideea de a fi deasupra oricărui reproș.  Un presbiter trebuie să fie un model pentru ceilalți. (Exemplu:  Dacă el a fost divorțat sau dacă a fost implicat într-o afacere murdară, aceste lucruri ar putea să-l pună în imposibilitatea de a lua măsuri disciplinare asupra celor aflați în situații asemănătoare.)

Celelalte calificative enumerate în pasajele amintite sînt mult mai specifice și se împart în patru categorii distincte:

A. Calificative personale.

În întregul lor, ele definesc un caracter cu o înaltă moralitate.

1.  „Bărbatul unei singure neveste” – arată că un presbiter trebuie să fie un soț credincios soției sale, trăind o viață conjugală curată, fără relații sau atitudini adulterine.  Aceasta nu are însă nici o legătură cu vreun divorț anterior convertirii și nici nu interzice celor necăsătoriți promovarea în slujire.

2.  „Cumpătat” – înseamnă să nu aibe nici un fel de excese în viață.

3.  „Înțelept” – înseamnă să fie sensibil și cu o minte ageră, dar mai ales înseamnă să fie gata să pună în practică tot ce învață în Cuvîntul lui Dumnezeu.

4.  „Vrednic de cinste” – înseamnă a avea o purtare bună care să-i atragă respectul celor din jur.

5.  „Nu încăpățînat” – înseamnă să nu fie interesat mai mult să facă ceea ce-i place, decît să slujească acolo unde i se spune.

6.  „Nici mînios” (blînd) – înseamnă să aibe stăpînire de sine.

7.  „Drept” – înseamnă să știe să dea fiecăruia ce i se cuvine.

8.  „Devotat” (sfînt) – înseamnă să-și îndeplinească datoria față de Dumnezeu în consacrare totală.

9.  „Nu iubitor de bani” (nici lacom de cîștig mîrșav) – înseamnă că viața lui nu trebuie subordonată acumulării de bunuri materiale.

 

B. Calificative în viața de familie.

Cuvîntul lui Dumnezeu reglementează viața de familie.

1.  „Să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința” (aceasta pare a se referi la copiii mici), „avînd copiii credincioși” (aceasta pare a se referi la cei destul de vîrstnici pentru a fi direct răspunzători în fața lui Dumnezeu)

2.  „Să-și chivernisească bine casa” – altfel, bărbatul acela nu va ști cum să îngrijească de Biserica lui Dumnezeu.

 

C. Calificative în relațiile cu alții.

În relațiile interpersonale un presbiter trebuie:

1.  „Să nu fie nici bețiv” – aceasta interzice cu desăvîrșire beția.

2.  „Nici bătăuș” – aceasta interzice pornirile revanșarde și pune o stavilă firilor iuți la mînie.

3.  „Să fie blînd, nu gîlcevitor față de alții” – se explică de la sine.

4.  „Să fie primitor de oaspeți” – aceasta înseamnă că un presbiter trebuie să-și pună casa la dispoziția lucrării și că dragostea de oameni trebuie să se manifeste și prin sacrificiul comodității căminului.

5.  „Iubitor de bine” – înseamnă că el trebuie să caute binele altora și că el se va bucura din toată inima de reușitele celorlalți.

6.  „Să aibe o bună mărturie din partea celor din afară” – Această calitate este foarte necesară pentru credibilitatea mesajului Evangheliei.  Conducătorii Bisericii nu au voie să fie învinuiți de ipocrizie de cei din lume.

 

D. Calificative în viața de credință

Acestea sînt calificative spirituale și măsoară creșterea și maturizarea.

1.  „Să nu fie întors la Domnul de curînd” – înseamnă să nu fie proaspăt convertit și nu are prea mult de-a face cu vîrsta (Timotei era tînăr, dar aceasta nu i-a fost un handicap – „Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea” 1 Timotei 4:12).  Acest calificativ pretinde maturitatea spirituală ca pe o condiție prealabilă slujirii ca presbiter.

2.  „Să fie în stare să învețe pe alții” – presupune o temeinică cunoaștere a Scripturilor și abilitatea de a se face ascultat și înțeles de ceilalți.

3.  „Să fie în stare să sfătuiască” – aceasta cere o experiență personală bogată și un deosebit simț de sensibilitate în înțelegerea problemelor celorlalți.  Cea mai bună sfătuire este rezultatul înțelegerii corecte a Cuvîntului lui Dumnezeu și a felului în care el este „de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrșit și destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16,17)

4.  „Să înfrunte pe potrivnici” – Ca păstor, presbiterul trebuie să apere turma de „lupii răpitori”.  Mulți dintre aceștia vin să atace din interior, „îmbrăcați în piele de oaie”.  „Știu bine că…, se vor vîrî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma;  și se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vă vor învăța lucruri stricăcioase, ca să atragă pe ucenici de partea lor.  De aceea, vegheați !…” (Faptele Apostolilor 20:29,30)

Nu există creștere spirituală fără creștere în cunoașterea Cuvîntului ! Atît cel ce vrea „să fie episcop”, cît și cel ce ocupă această poziție de multă vreme, trebuie să stăruiască în „citire și în învățătura pe care o dau altora”.  Un presbiter trebuie să aibe o îndoit㠍abilitate în sfera Cuvîntului.  El trebuie să fie în stare să învețe pentru sine și în stare să-i învețe și pe ceilalți.  El trebuie să primească învățătura și să o dea celorlalți.  Îngîmfarea l-ar putea împiedica de la prima, iar comoditatea și teama de concurență, de la a doua.  Iată de ce, un presbiter nu trebuie să uite că el nu este decît un intermediar între oi și „Marele Păstor al oilor” (1 Petru 5:4), niciodată stăpîn peste ceilalți („nu ca și cum ați stăpîni peste cei ce v-au căzut la împărțeală” – 1 Petru 5:3), și niciodată indispensabil sau de neînlocuit („nu de silă, ci de bună voie”, „și în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie” -1 Petru 5:2,5).

Un presbiter trebuie să fie ocupat pînă la pasiune cu creșterea celorlalți.  Nu cu o creștere numerică, ci cu creșterea spirituală.  ‑‑Nu avem nici un drept să-i cerem lui Dumnezeu mai multe oi, atîta timp cît cele ce ne-au fost încredințate nu au crescut suficient.  Atîta vreme cît în cei prezenți nu se vede creșterea, presbiterii Bisericii n-au voie să se gîndească la cei din afară.  De fapt, un presbiter are în responsabilitate Biserica și în măsura în care preocuparea lui va da roade în Biserică, Biserica va avea grijă ea însăși de evanghelizarea lumii.

Ca strategie, presbiterul trebuie să se ocupe de oi, încercînd să nască presbiteri, lăsînd „nașterea altor oi” în seama oilor.  O turmă bine îngrijită și hrănită corespunzător nu va întîrzia să se înmulțească.  Din păcate, mulți presbiteri nu și-au însușit această strategie și lucrarea sufere.  Ei se istovesc în încercarea de a evangheliza „în afara” Bisericii, în timp ce turma încredințată lor arată jalnic și este prea neglijată pentru a-și îndeplini datoria în lume.  Cineva spunea că:  „Se aud prea multe predici de evanghelizare în Biserică și mult prea puține în lume”.  Legea fundamentală a lucrării lui Dumnezeu prin Biserică, este cuprinsă de fapt în acest postulat simplu:

Pe măsură ce sfinții se maturizează, ei vor evangheliza în cadrul propiilor lor sfere de influență și vor atinge cu mesajul mult mai mulți oameni decît ar putea atinge păstorul, ca lucrător de unul singur.

Advertisements


Categories: Studiu biblic, Teologice

Tags:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: