Bo-boteaza !

Text: Matei 3:13-4:2

Sărbătoare cu nume bâlbâit, boboteaza este amintirea botezului Domnului Isus în apa Iordanului. Termenul nu are o origine clară, iar ,,DEX“ spune ceva despre o combinație posibilă între ,,dumnezeu“ și ,,botez“ dintr-o limbă slavă (din sl. Bogŭ „Dumnezeu” și botează).

Tradiția și obiceiurile locului au adăugat evenimentului tot felul de practici păgâne. Ce s-a întâmplat însă acum două mii de ani și care a fost atunci semnificația evenimentului?

I. O validare a botezului practicat de Ioan

Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. 14 Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” 15 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci, Ioan L-a lăsat. – Mat. 3:13-15

Venirea lui Isus la Iordan a însemnat că acesta nu era un ,,sălbatic al pustiei cu practici străine de Dumnezeu“, ci un profet ridicat de Dumnezeu care a reluat activitatea profetică după aproximativ 400 de ani de tăcere. Identificarea lui Isus cu Ioan Botezătorul îl aduce pe acesta în primplanul lucrării mesianice. Sigur, cei doi erau verișori. Elisabeta, mama lui Ioan, era rubedenia însărcinată care a venit să-i ureze de bine Mariei (Luca 1:44). Dar legăturile de rudenie pălesc în fața legăturilor din lucrarea lui Dumnezeu. Domnul Isus este foarte atent ca nimeni să nu minimalizeze lucrarea lui Ioan:

,,Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc; 10 căci el este acela despre care s-a scris:

‘Iată , trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta’.

11 Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. 12 Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea. 13 Căci până la Ioan au prorocit toţi prorocii şi Legea. 14 Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.15 Cine are urechi de auzit să audă. – Matei 11:7-15

Acel ,,se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit“ rostit de Domnul Isus la botez este o aluzie la profeția din Maleahi :

Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” – Mal. 4:5-6

Misiunea lui Ioan a fost să pregătească calea Domnului:

,,În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape”. Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice:

„Iată glasul celui ce strigă în pustie:
‘Pregătiţi calea Domnului,
neteziţi-I cărările’.” (Ioan 3:1-3).

Botezul lui Ioan a fost ,,botezul pocăinei“. Deși nu-l mai practicăm astăzi, el reprezintă una din treptele strict necesare la primirea salvării prin Domnul Isus. Numai cine-și dă seama că este pierdut și condamnat sub incidența Legii lui Dumnezeu se pocăiește și este fericit să capete iertarea lui Christos!

Ce tragedie națională că românii au ales după 1989 să se întoarcă la Dumnezeu pe calea tradiției, nu pe calea pocăinței! Tradiții aveau și evreii de atunci, dar botezarea Domnului Isus adeverește că pocăința vestită de Ioan este singura cale pe care poate păși cineva spre iertarea oferită în dar de Dumnezeu.

II. O validare a identității Fiului lui Dumnezeu

De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. 17 Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. – Ioan 3:16-17

Textul este clar și nu are nevoie de explicații deosebite. Aș vrea doar să subliniez un amănunt publicat de declarația divină. Dumnezeu își găsește TOATĂ plăcerea în Christos. Nimeni și nimic nu mai poate încăpea în această plăcere a Lui. Singura șansă care ne mai rămâne ca să-I fim plăcuți lui Dumnezeu este să fim găsiți ,,în Christos“ atunci când vom sta înaintea Lui.

Ioan Botezătorul face din botezarea lui Isus momentul în care Dumnezeu L-a validat ca Mesia:

,,A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! 30 El este Acela despre care ziceam: ‘După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine’. 31 Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.” 32 Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. 33 Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt’. 34 Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.” – Ioan 1:29-34

III. O validare a Sfintei trinități

Pentru cei care nu cred în Sfânta Trinitate, textul acesta este o piatră de potignire. Fiul este în apă, Duhul Sfânt se pogoară asupra Lui, iar din cer se aude glasul Tatălui. Ce dovadă mai clară vreți? Numai cine preferă să fie orb nu vede ce descrie textul acesta.

IV. O intrare oficială în lupta cu Diavolul

Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El … – Matei 4:1-3

Papa de la Roma, în obrăznicia lui, a propus anul acesta nici mai mult nici mai puțin decât modificarea rugăciunii Tatăl Nostru. Motivul? Părerea lui că Dumnezeu nu poate ,,duce pe nimeni în ispită“. Serios? Oare nu s-a găsit niciunul din străluciții lui cardinali să-i citească acest text din Matei 4:1 ? Domnul Isus a fost ,,dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de Diavol“, nu S-a dus El însuși.

Ispitirea în pustie a făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru lucrarea lui Christos. ,,Ultimul Adam“ a venit să reia lupta pierdută de primul Adam în grădina Eden. Christos a venit să biruiască acolo unde a fost înfrânt Adam. Căderea lui Adam a transformat grădina paradisului într-un pustiu. Christos a fost dus de Duhul în acest pustiu ca să înceapă transformarea lui în grădina inițială. Vor fi ceruri noi și un pământ nou în care va locui neprihănirea.

,,Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca nimicească lucrările diavolului.“ – 1 Ioan 3:8

V. O chemare la pocăință care poate fi refuzată

Studiul acesta ar putea să rămână doar un studiu dacă nu ne-ar determina să trecem la acțiune. Inițiativele lui Dumnezeu cer un răspuns corespunzător din partea noastră. Așa lucrează credința. Din păcate, oamenii folosesc în mod greșit libertatea dată de Dumnezeu și se nenorocesc singuri. Nu toți cei care au trăit pe vremea evenimentului despre care vorbim au luat în serios ceea ce se întâmpla atunci. A fost cea mai mare tragedie cu putință. Iat-o descisă în cuvintele evanghelistului Luca:

,,Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan, 30 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui“ – Luca 7:29-30

Bo-boteaza înseamnă mult mai mult decât aruncarea crucii în apă sau alte trăznăi din acestea:

În Maramureș, cu acest prilej, au loc ritualuri magice de ursit. Preotul umblă cu crucea și stropește cu agheasmă casele; se afumă gospodăria: „La Bobotează afumăm grajdurile cu tămâie, pân-ce să dee Dumnedzău roade în bucate. Apoi la Bobotează, sara de agiun, doi coconi ai căsî, o bărbatu căsî dacă nu-s coconi, iau colacu’ în mână și cu lumină aprinsă înconjură casa de trei ori șî strâgă: Kir Alexa, Doamne, / Grâu de primăvară / Șî-n pod șî-n cămară” (Papahagi, 1925: 163). Feciorii fură porțile de la casele fetelor; și tot atunci are loc scăldatul ritual la râu: „În noaptea de Bobotează, pă la douăsprezece fix mereu feciori și bărbați și se scăldau în râu în ptélea goală să n-ai bube și boli tăt anu…” (Memoria, 2001: 21-23). Există credința că „apa se preface-n zin”, apele-s sfințite, de aceea nu se spală haine timp de nouă zile din ziua de Bobotează; se încheie ciclul sărbătorilor de 12 zile, ce marchează trecerea dintre ani. (vezi aici: https://dexonline.ro/definitie/bobotează).

Botezul Domnului în Iordan a marcat intrarea într-o epocă a harului în care poți primi salvarea lui Dumnezeu dacă răspunzi lucrării Duhului și te întorci la Dumnzeu cu pocăință și cu credință în Isus Christos.

Advertisements


Categories: Studiu biblic, Teologice

Tags:

1 reply

  1. Multumim foarte mult pentru studiu, frate Daniel.
    Domnul sa va binecuvinteze!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: