Cunoașterea creștină este limitată, dar progresivă !

Ceva a mers greșit în zilele acelea …

Grupul de ucenici ai Domnului Isus era demoralizat și paralizat din cauza evenimentelor din Săptămâna Mare. Au continuat totuși să se caute unul pe celălalt și să stea adunați laolaltă. Deprinderile vechi induc astfel de stări inerțiale. Despre ce-au vorbit când au stat împreună? Numai Dumnezeu și ei știu.

N-au avut la dispoziție prea multă vreme pentru că învierea i-a luat prin surprindere pe toți.

Mai întâi au fost femeile care s-au întors de la mormânt.

Apoi a fost experiența lui Petru și Ioan, care au alergat și au găsit mormântul gol și fâșiile de pânză. Dacă i-ar fi luat cineva trupul, l-ar fi luat cu tot cu fâșii. Ar fi fost foarte greu să le desprindă de pe trupul plin de cheaguri de sânge. Și a mai fost și ștergarul … Făcut sul și pus cu grijă la o parte. ,,Cineva“ a avut timp să nu se grăbească și să-l împăture cu grijă …

Spre seară s-au întors la grup și cei doi ucenici plecați dezamăgiți spre Emaus. Le-au povestit cum L-au recunoscut la frângerea pâinii …

Nu au fost singurii care L-au văzut înviat. Grupul știa deja. Le-au răspuns cu o uimită bucurie: ,,A înviat Domnul cu adevărat și s-a arătat lui Simon.“ (Luca 24:34).

(din acest verset s-a tras răspunsul tradițional ,,Adevărat a-nviat!“, deși despre această întâlnire personală a lui Petru cu Domnul cel Înviat nu știm amănunte, în afară de faptul că a fost de notorietate între ucenici. Apostolul Pavel o plasează chiar înainte de arătarea Domnului Isus pentru întreg grupul ucenicilor – 1 Cor. 15:5).

Nedumerirea și dezamăgirea ucenicilor s-au schimbat treptat într-o nemaipomenită bucurie. Când efervescența ei s-a mai domolit, Cel înviat a început să stea de vorbă cu ei și să le răspundă întrebărilor curioase. Și n-au fost puține!

,,După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.“ (Fapte 1:3).

Ce le-o fi spus Domnul?

Mai întâi, cred că i-a mustrat, ca pe cei doi plecați spre Emaus, pentru că n-au avut urechi să audă și să înțeleagă glasul profețiilor (Luca 24:25-26).

Apoi ,,le-a deschis mintea“ să priceapă și a făcut cu ei o trecere în revistă a tuturor profețiilor care anunțaseră lucrarea Sa.

,,Atunci, Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?” Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El“  …

Apoi, le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi”. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis: „Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi“ (Luca 24:27, 45-46).

Realitatea trăită de ei atunci este o lecție pentru noi azi. Ce învățăm din ea despre cunoașterea creștină?

  • 1. Că revelația lui Dumnezeu și cunoașterea noastră sunt limitate, dar progresive.

Nu știm tot, dar ceea ce știm este adevărat. Nu știm tot, dar știm din ce în ce mai mult. Nu știm tot, dar știm din ce în ce mai clar și mai bine.

Suntem chemați să stăm mereu aproape de Cuvântul lui Dumnezeu revelat pentru noi, să-l citim, să-l studiem și să descoperim mereu lucruri noi, proaspete pentru viața noastră.

,,Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi” (Matei 13:52).
  • 2. Că auzim multe, dar înțelegem selectiv, doar ceea ce ne place.

Amintiți-vă de experiența lui Petru:
,,De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învieze. Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” (Mat. 16:21-22).
Domnul Isus le-a vorbit ucenicilor depsre patimile Sale în mai multe ocazii, dar ei n-au vrut să priceapă (Mat. 20:17: Marc 8:31; 9:31; 10:33; Luca 9:22; 18:31; 24:6,7).
  • 3. Că anumite lucruri își au vremea lor și că Dumnezeu nu ni le descoperă înainte de vreme.

,,Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare“ (Ioan 16:12-13).

Probabil că acesta este motivul pentru care Psalmul 119 ne prezintă Cuvântul drept o candelă pentru picioarele noastre, nu o torță care să ne ajute să vedem departe (Ps. 119:105).

  • 4. Că ceea ce ni se pare astăzi ,,un basm“ s-ar putea mâine să fie realitate în viața noastră.

,,Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau“ (Luca 24:10-11).

Care sunt veștile despre viitor care îți par astăzi doar un fel de ,,basme“? Nu repeta experiența tristă a ucenicilor de atunci!

Advertisements

2 thoughts on “Cunoașterea creștină este limitată, dar progresivă !

  1. Cotovanu Gheorghe says:

    Mulțumim pentru studiu,foarte bun.Sper să renunțați la aceste imagini tip icoana.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s