Întrebarea din titlu este definitorie pentru tipul de creștinism pe care-l trăim. Frica duce la legalism și la reguli .Iubirea duce la jertfă și la bucurie.
Ambele atitudini există în Biblie:
,,Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura“ (Proverbele 1:7).
Poți să-l respecți pe cineva pe care nu-L cunoști, dar de iubit, nu poți iubi decât pe cineva pe care-l cunoști foarte bine.
,,În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste“ (1 Ioan 4:18).
Pe 25 Decembrie aniversăm inițiativa lui Dumnezeu de a veni în lumea noastră, de a se apropia trupește de noi. El putea să vină așa cum este în slavă, în măreția înfricoșătoare a ființei Lui, dar n-a făcut-o. Dumnezeu a ales să vină la noi în chip de om, făcându-se asemenea noastră, ba încă în chip de copilaș nou născut. A venit așa pentru că vrea să fie iubit de noi, după cum spune și poetul cântării:
,,Din a Sale ieșlișoare
Ale Sale mâinișoare
Le întinde către noi,
Le întinde cître noi“.
Din nefericire, greco-ortodoxia pune accent mare pe frica de Dumnezeu. Creștinismul este definit în termeni juridici: ,,Legea strămoșească“. Este doar o încercare începătoare de apropiere de Dumnezeu.
Adevăratul creștinism plenar nu este însă al fricii, ci al iubirii.
Când a fost întrebat care este cea mai mare poruncă, Dumnezeul întrupat a răspuns:
„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău“ (Mat. 22:37).
Ascultarea creștinului matur nu este din frică, ci din dragoste și din înțelegerea integrării în lumea perfecțiuni divine.
,,Să iubeşti dar peDomnul, Dumnezeul tău, şi să păzeşti totdeauna învăţăturile Lui, legile Lui, rânduielile Lui şi poruncile Lui“ (Deuteronom 11:1).
,,Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi!“
Categories: Maxime si cugetari, Teologice
Barzilaiendan 
Foarte frumos comentariu!
Frate Daniel, intrebarea e gresita, dar banuiesc o intentie de testarea a vigilentei fix in toiul Craciunului . Un eventual raspuns este si frica de Dumnezeu si iubirea fata de El .(si, si )
Raspunsul final sugerat Intra in contradictie cu :
Robilor, ascultati de stapanii vostri pamantesti, cu frica si cutremur, in curatie de inima, ca de Hristos. (Efes.6:5)
Astfel, dar, preaiubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur, nu numai cand sunt eu de fata, ci cu mult mai mult acum, in lipsa mea. (Filip.2:12)
Fiindca am primit, dar, o imparatie care nu se poate clatina, sa ne aratam multumitori si sa aducem astfel lui Dumnezeu o inchinare placuta, cu evlavie si cu frica, (Evr.12:28)
Si daca chemati ca Tata pe Cel ce judeca fara partinire pe fiecare dupa faptele lui, purtati-va cu frica in timpul pribegiei voastre; (1Pet.1:17)
Ca amindoua sint posibile ne-ati invatat din copilaria dumneavoastra, sint convins ca-l iubeati mult pe tatal dumneavoastra dar aveati si un sentiment aparte fata de interactiunea cu cureaua dumnealui .
Musa Alexandru – prunc baptist din Craiova
DA adevarat. Numai ca de vreo cativa ani incoace (sa zicem 10-15 ani) tinerii si nu numai din bisericile noastre neoprotestante au ajuns atat de “iubitiori” de Dumnezeu incat au lasat frica sfanta si respectul fata de Dumnezeu la o parte si nu se mai sfiesc sa vina la Biserica imbracati cu multa goliciune si senzualitate vinovata, cu muzica in ritmuri lumesti care nu zideste pe nimeni, exact ca in lume (imaginati-va cum se imbraca cand nu sunt in Biserica). Si nu sunt cazuri izolate ci e un adevarat val care s-a ridicat si nimeni se pare ca nu-i mai poate face fata, din nefericire. Si pastorii in toti acesti ani au tacut vinovat si azi culeg roadele. Azi in cele mai multe din biserici nu se mai simte acel fior sfant al prezentei lui Dumnezeu ci e foarte mult show, fan si o bucurie care vine din firea pamanteasca. Pastorii au ajuns niste prizoneri ai amvoanelor transforamndu-se treptat in showmeni sau maestri de ceremonii. Ba mai mult avem azi pastori de nivel national si international curvari.
E nevoie de predicarea mai mult ca oricand a unei evanghelii echilibrate ca Dumnezeu e dragoste dar si foc mistuitor, a iubirii dar si dreptatii. Cred ca teama si frica isi au rostul lor in orice predicare la pachet cu iubirea, altfel ne transformam in cluburi sociale.
Dumnezeu sa va binecuvinteze
ROBERT – crestin evanghelic neoprotestant din Bucuresti