Pentru cei veniți doar să viziteze și care stau puțin pe aceste lucuri, șocul întâlnirii cu frumusețile unei naturi parcă încă necăzute în robia deșertăciunii este foarte mare. Turiștii riscă să se blocheze doar la nivelul admirației uimite, la nivelul ochilor nesătui …

În spatele tuturor lucrurilor frumoase se găsește însă Creatorul minunat care le-a făcut pe toate. Lucrul acesta mi-a fost repede arătat de două întâniri cu doi oameni speciali.

Bărbatul care a  plâns

Sus, la marginea canionului căscat din ruinele marelui vulcan de odinioară, pierdut parcă în visare, l-am întâlnit pe un bărbat cam de vârsta noastră. S-a uitat la noi care amuțiserăm și a citit foarte repede pe fața noastră uimirea de care eram copleșiți. A vrut însă să ne fie de folos să ,,urcăm“ CEVA MAI SUS DE ACEASTĂ PARALIZANTĂ UIMIRE. S-a apropiat de noi și ne-a arătat în zare o creastă care se desprindea din locul de unde eram noi și șerpuia ca o lamă de cuțit printre prăpăstii în stânga și în dreapta.

,,Este un traseu de doar o milă jumătate. L-am străbătut ieri. De acolo se vede și mai frumos totul … Ieri am plâns de fericire. … Este atât de frumos totul … “ N-a spus mai mult, n-a insistat, nu ne-a ,,evanghelizat“ agresiv. Ne-a spus doar mărturia lui în fața creației prin care se întâlnise cu Creatorul și … plânsese de bucurie. Un bărbat care nu s-a rușinat să ne spună că a … plâns, printre cioburile acestea de vulcan.

Femeia cu duh de cercetare

A trecut pe lângă noi într-o dimineață în care plecasem iar în explorare. La fel plecase și ea. În anticiparea oboselii trupului, fața ei era fericită. Fără să ne cunoască, mi-a pus cu un glas ca o melodie: ,,Cum vă simțiți astăzi?“

Crezând că este doar un gest obișnuit de salutare civilizată, i-am răspuns și eu cu cuvinte de rutină: ,,Sunt bine, sunt foarte bine…“

Fără să se oprească din drumul ei, femeia m-a privit totuși în treacăt și a adăugat: ,,Îți face sufletul să tresalte, nu-i așa? Este un tratament pentru suflet.“

Doi oameni ca și noi și totuși … puțin altfel parcă. Puțin mai plini de prezența lui Dumnezeu. Oameni care ne-au atras atenția, vrând sau nevrând să nu cumva să ne oprim la palierul întâlnirii cu natura, ci să căutăm să umblăm cu Dumnezeu ,,pe înălțimile noastre“.

Frumusețile sufletului sunt cele mai fascinante din toate lucrările lui Dumnezeu. Creatorul ne vorbește prin natură și, câteodată, dacă este nevoie, ne vorbește și prin oameni.

Femeia cu un ,,of!“

După ce s-a dat bătută repede de poteca abruptă pe care plecaseră ceilalți, am văzut-o și mai ales am auzit-o de departe oftând. Vorbea tare cu ea însăși, dar voia să fie auzită și de ceilalți, să se justifice într-un fel:

,,Off! Off! Unde-s ăia care spun că fiecare vârstă își are frumusețea ei? Unde-s să le spun eu acum câteva de la obraz. Altădată făceam traseul acesta zburdând … Acum gâfâi a neputință … (This stupid Aging Process!)“

Era cam de o vârstă cu noi. Se vedea de departe că fusese o femeie frumoasă. În parte încă mai era, numai că inima ei ducea acum câteva zeci de kilograme în plus, iar plămânii nu puteau ridica povara care li se așezase deasupra …

Daniela, una dintre persoanele total convinse că,, fiecare vârstă își are frumusețea ei“ s-a apropiat de ea, i-a zâmbit și a început să-i facă câteva complimente:

,,Vai, a zis ea, uite ce performanță ați făcut deja. Sunteți aici când alții nici nu înrăznesc să se gândească la așa ceva. Aveți posibilitatea să vă uitați în jur la lucrurile acestea minunate. Altădată zburdați printre ele fără să le băgați în seamă. Acum aveți o altă apreciere a lor …“

Categories: Uncategorized