Știam că Elihu i-a pus necăjitului Iov despre o situație paradoxală, în care nenorocirea este în realitate o binecuvântare:

,,Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui şi prin suferinţă îl înştiinţează“ (Iov 36:15).

Nu știam că viața lui Iosif este o foarte bună ilustrație a acestui paradox. Într-adevăr, Iosif a fost mai în siguranță în temnița din Egipt decât printre frații săi din casa părintească !

Ei doriseră să-l omoare și ,mai de grabă sau mai târziu, ar fi făcut-o, dacă Dumnezeu nu l-ar fi scăpat pe Iosif din mâinile lor prin nenorocirile abătute providențial asupra lui.

Un alt exemplu din istorie:

Bernard Gilpin a fost acuzat de erezie de Episcopul Bonner și a fost trimis la Londra să fie judecat. Deviza favorită a lui Gilpin era: ,,Toate lucrurile lucrează împreună spre bine“. Cu aceste cuvinte în gând, el a încălecat și a plecat la drum.  La jumătatea călătoriei însă a căzut de pe cal și și-a rupt piciorul.

,,Și asta este spre bine?“ l-a ironizat unul din suită. Gilpin a răspuns liniștit: ,,Și asta … și asta“.

Credința lui a fost răsplătită. În timpul convalescenței lui, regina Maria a Angliei a murit și odată cu trecerea ei a încetat și prigoana împotriva lui. În loc să fie ars pe rug, marele om a lui Dumnezeu s-a întors acasă în triumf.

Și o glumă cu tâlc: ,,Deși este în apă fiartă până la gât, ceainicul continuă să fluiere“

Categories: Maxime si cugetari, Teologice