Ce s-a întâmplat cu biserica de duminică seara ?

 Știați că prezența la adunarea de duminică seara a unei biserici este, în general, de 45-60% din numărul celor care vin acolo duminica dimineața? Este rău? Este bine?

Știați că ,,ceasul al noulea“ la care mergeau ucenicii să se închine la Templu era de fapt ora 3 după amiaza?

Știați că numărul întâlnirilor pentru părtășia frățească și locul lor nu este reglementat în Noul Testament?

Știați că, timp de veacuri, întâlnirile creștinilor au fost mai degrabă ,,în case“, decât în clădiri special amenajate?

Știați că apariția unor astfel de clădiri au fost în multe locuri detrimentale vizitelor reciproce ale creștinilor și cunoașterii lor în umblarea creștină de zi cu zi?

Știați că ,,să vii la timp și să pleci imediat ce se termină slujba“ a devenit deviza foarte multor ,,creștini model“?

Știați  că cei mai înverșunați suporteri ai întânirilor ,,la biserică“, sunt aceeași oameni (uneori din rândul păstorilor) care își deschid cel mai rar ușa pentru a fi vizitați de cei din biserică la ei acasă? Știați că părtășia ,,celor ce-și văd ceafa“ pe băncile bisericilor a înlocuit în general părtășia ,,față în față“ a creștinilor și că ,,înstrăinarea în comun“ a făcut ca ,,ochii care nu se văd“ să se uite (în altă parte) ?

Știați că, drept remediu al neplăcutei situații de mai sus, părtășia ,,din curtea bisericii“ a devenit pentru mulți, și nu doar pentru cei tineri, cea mai plăcută parte a serviciului divin duminical? (Cunosc o biserică a căror păstori n-au voie să se roage duminica împreună în ,,birou“ pentru că au obligația să fie ,,printre oameni“, în curte și pe culoarele clădirii.)

Aceasta este o discuție ,,long overdue“, al cărui timp a venit de mult, dar l-am neglijat sau l-am ocolit ,,strategic“. Articolul următor poate fi un început bun pentru o dezbatere foarte necesară. Citiți și articolule sugerate în finalul articolului. Fac parte din aceeași temă.

De ce oare, foarte multe biserici din America au înlocuit adunarea de duminică seara cu una de sâmbătă seara? Ce erau în România secolelor trecute ,,serile de tineret“ de duminică seara?

Whatever Happened to Evening Services?

The evening service may well be going the way of the dinosaur. What was once a staple of Christian worship, at least in some traditions, is increasingly being relegated to the past. Or so it would seem. I, for one, consider it a significant loss.

I grew up with an evening service—or an afternoon service, I guess. I spent a good bit of my childhood in the Dutch Reformed tradition which was wholly committed to a second service. Those Christians were very practical, so they worked around farmers’ schedules by having the second service at 3:30 or 4:00 in the afternoon. Regardless, there were always two services and very nearly every person in the church attended both. The first was dedicated to preaching God’s Word and the second to teaching through the catechisms and confessions. In my life, an evening service was as natural as breathing.

Not too long ago I wrote about Why I Love an Evening Service and said, “Of all the casualties the church has suffered in recent decades, I wonder if many will have longer-lasting consequences than the loss of the evening service.” While I shared why I love an evening service, I did not suggest why the evening service has

fallen out of favor. Recently Thom Rainer speculated on it and offered six interesting ideas:

  • The advent of Sunday evening services in many churches was a cultural adaptation for its time. Its decline or demise is thus a cultural response.
  • The disappearance of blue laws (mandatory Sunday closings) allowed many alternatives to Sunday evening worship, and many church members chose those options.
  • There has been an increasing emphasis on family time. Families with children at home particularly viewed one worship service on Sundays to be sufficient for them.
  • Many pastors simply do not have the desire, energy, or commitment to prepare a second and different sermon. Their lack of emphasis was thus reflected in the congregation’s lack of interest.
  • When many churches began offering services on alternative days, such as Fridays or Saturdays, there was neither the desire nor the resources to keep Sunday evening services going.
  • A number of churches, particularly new church starts, are in leased facilities. They do not have the option of returning on Sunday evenings.

Each of those is intriguing in its own way and I suspect each of them, or a combination of them, is true in many churches. Rainer invited feedback, so I am going to suggest a few other ideas. I believe evening services may also have declined because of:

  • A diminished view of preaching. More than anything else, an evening service provides a second opportunity to sit under the preaching of the Word. When preaching goes into decline, and when people demand and expect more of a service than preaching, it stands to reason that the evening service will no longer prove a significant draw. Not only that, but a pastor is far less likely to dedicate himself to preparing a second sermon when preaching has fallen out of favor. Where the pastor’s job description used to have preaching at the very top of the list, today preaching tends to be just one of many important tasks that consume his time and energy.
  • The growth of amateur and professional sports. Sports dominate life in North America. Amateur sports have migrated to Sunday (a relatively new development) while professional sports are a Sunday afternoon and Sunday evening staple for many families. I sometimes wonder if Superbowl parties held at churches marked the beginning of the end, proving the ascendency of sport and the decline of church. Either way, unless you determine that you will not allow sports to interfere with church, sports will likely win at some point.
  • A diminished view of Sunday. Blue laws have been rescinded, and this is important, I’m sure. But I think we can dig a little deeper. There was a time in both Canada and America where Christian influence pushed a form of Sabbatarianism into the wider culture. Even though few people were convicted by Scripture, there was enough Christian influence to carry the day. As a result, sports, leagues, activities, and other entertainments tended to be held six days per week rather than seven. As Christian influence has waned, many of these activities have pushed their way into Sunday. Just about every league, every activity, every hobby, now has a Sunday component.
  • A diminished Reformed influence. While the number of Evangelicals may be increasing, the number of traditionally Reformed Evangelicals (by which I especially mean those forms that hold to a form of Sabbatarianism) has declined. The greater your commitment to a Christian Sabbath, the greater the likelihood that you will advocate an evening service as a means of redeeming the entire day. As Evangelicals have become less convinced about the Sabbath, many have become less convinced about making all of Sunday the Lord’s Day.
  • An amusement culture. Our culture is increasingly driven by a desire for entertainment. Evening services are not fun and, therefore, cannot compete with the growing entertainment options. If we measure what we do by entertainment value, an evening service will rarely win.

I want to add one more factor, separate from the others. I have seen that a lot of churches make their evening services drab. Coming to church a second time in a day is a significant commitment, and especially so for families with young children. The commitment only feels heightened when most other Christians have already stopped attending on Sunday evenings. While we should not measure our services by their entertainment value, there are things we can do to make those evening services interesting and applicable. A good evening service is a delight; a boring evening service is a chore. Many churches have undoubtedly had their evening service disappear because it did not receive enough love and care to keep it vibrant.



Categories: Maxime si cugetari, Personale, Teologice

8 replies

  1. De la D.D. (până îmi dă voie să-i pun tot numele) Ș
    # Faptul că în ultimile două decade am crescut o generație obișnuită cu Școala Duminicala în fiecare duminică dimineața, Awana în fiecare saptămână, vacanța biblică de vară în fiecare an, generație care preferă să renunțe la serviciul de duminică după masă, ne face să ne întrebăm dacă s-a meritat. Probabil ca da, datorită repetiției ( repetiția este mama învățăturii). Această generație este bine pregătită și echipată cu cunoștiințe necesare.
    Sânt aceste cunoștiințe suficiente tânărului credincios pentru a trăi o viață dedicată lui Isus. Desigur că nu.
    Este serviciul de duminica după masă absolut necesar pentru o viață consacrată lui Isus. Nu cred.
    Este prezența/participarea consecventă la serviciul de duminică după masă o dovadă a unei vieți consacrate Domnului Isus? Nu neapărat.
    Este participarea la serviciul de duminică după masă rezultatul (roada) unei vieți consacrate și dedicate închinării și slujirii Domnului Isus? S-ar putea să fie.
    # Este de folos și/sau corect ca participarea la serviciul de duminică după masă să fie folosit de cei prezenți (de cei care frecventează ambele servicii) ca criteriu de evaluare (și implicit de judecată) a celor absenți? Dacă da, de ce (biblic) este corect și cui îi este de folos? Dacă nu, această evaluare (sau judecată) poate fi păcat? ( tot biblic)
    Cei care nu frecventează în mod regulat serviciul de duminică după masă pot fi oare socotiți mai puțin credincioși lui Isus sau/și mai puțin dedicați slujirii Lui?
    Trebuie oare ca munca de lămurire, de încurajare, de convingere, de” forțare” a celor ce nu frecventează regulat serviciul de duminică după masă să devină o misiune obligatorie pentru cei care frecventează ambele servicii? Dacă da, care este limita(biblic) pentru cel care îndeamnă și încurajează să poată fi de folos, iar pentru cel îndemnat să nu simtă că este forțat sau judecat?
    # Serviciul de duminică după masă este time consuming la fel ca și oricare alt serviciu sau lucrare de slujire la biserică. Fiind al doilea serviciu al unei duminici, timpul consumat pentru venirea la biserică, timpul de închinare, și timpul de întoarcere acasă se adaugă la cel consumat duminică dimineața, și nu invers. Timpul care îl avem la dispoziție in viața pamântească este limitat și este un dar(beneficiu) primit de la Tatăl Creator. El ni l-a dat o dată cu libertatea de a-l folosi după cum credem de cuviință dar și cu conștiența că va fi o dare de socoteală cândva. Ca să ieșim bine și cu libertatea de a folosi timpul și cu socoteala finală avem nevoie de două ingrediente: înțelepciune de Sus și o listă de priorități aici jos pe pământ. După câte înțeleg eu acum, în fața Judecătorului voi fi întrebat în primul rând ce am făcut cu familia mea(ca preot). Dacă familia este mai sus pe lista mea de priorități decât biserica locală, și timpul de duminică după masă îl dedic închinării cu familia sau slujirii membrilor familiei, nu am pierdut nimic, dimpotrivă.

    # Una din motivele pentru care creștinii (și nu numai)vin la biserică este că le place. Plăcerea aduce bucurie. Dar această motivație a bucuriei produsă de plăcere poate ușor deveni egoistă când ne raportăm la Cel căruia ne închinăm. Să nu uităm că Dumnezeu este Stăpânul, singurul căruia trebuie să-i placă ce se întâmplă în biserică, singurul care poate avea bucurie deplină în închinarea robilor Lui. Bucuria Lui nu este generată de cantitatea închinării ci din calitatea ei. Mie îmi place pentru că văd cu ochii și aud cu urechile predica, cântările, rugăciunile, oamenii, botezul, etc. lui Dumnezeu îi place pentru că vede și aude inimile, gândurile,suspinele, lacrimile, mulțumirile….
    Dacă am plecat de la serviciul de duminică după masă bucuros, plăcut impresionat, dar Dumnezeu a rămas trist, ce fol os?!
    # Pentru ca Duminica să fie Ziua Domnului de Odihnă, care ar trebui să fie cerințele necesare și suficiente ca un creștin (credincios) să se odihnească în Domnul? Iată câteva:
    – Să începi ziua de duminică cu Domnul și să o închei cu Domnul. Serviciul de după masă este o soluție pentru această cerință, dar nu este singura soluție.
    – Să dedici cât mai mult timp în ziua de duminică închinării și laudei lui Dumnezeu împreună cu ceilalți credincioși care fac parte din trupul lui Christos. (unde sânt doi sau trei…). Serviciul de după masă este o soluție și pentru această cerință dar, din nou, nu este singura soluție.
    – Să practici sacramentele (botezul și cina) ca să împlinești porunca Domnului Isus de a ne aminti de jertfa Lui și de a o mărturisii înaintea oamenilor. Serviciul de după masă este o soluție și pentru această cerință dar nu singura soluție. Cina se poate practica și la patul unui bolnav. Botezul se poate practica și în intimitatea unui cămin. Cina poate fi o părtășie practicată între două servicii divine fără pauză între ele la biserică fără a fi nevoie să plecăm acasă și să ne re întoarcem la locașul bisericii ( cu prânz toți împreună după cină ).
    – Să practici părtășia cu ceilalți credincioși pentru a le cunoaște nevoile, și astfel să poți fi de folos și de ajutor pentru cei pe care Dumnezeu i-a așezat lângă tine. Serviciul de după masă poate fi de folos și pentru această cerința, dar nu este de ne înlocuit.
    # Este serviciul de duminică după masă mai sfânt sau mai frumos decât oricare altă formă de întâlnire a credincioșilor, în care ne avem unii pe alții sau ne slujim unii pe alții (inclusiv necredincioși) ca închinare lui Dumnezeu? Câteva exemple: vizite între familii, întâlniri la parc, vizite la spitale, vizite în alte biserici, etc.

  2. Familia Brașov (Ioan 17) știe ce vorbește. Dânșii practică ceea ce predică. Mă simt onorat să-i am ca prieteni.

  3. O simpla opinie personala, neimpusa altora si fara reprosuri la nicio biserica sau adunare :
    In Romania pe vremea vechilor comunisti si securisti(acum fiind altii noi cu aceeasi agenda ) cand s-a infintat programul de Duminica seara ,a fost un atac letal, nemaipomenit dat partasiei in case ,vizitarii celor bolnavi ,un atac care si-a atins scopul criminal.Toti erau prezenti la adunare unde puteau fi controlati .Eu personal si grupa de tineri lucratori care vizitam spitalele si azilele de handicapati si pe urma partasiile in case,(aduceti-va aminte ca nu aveam Sambetele libere ) am suferit foarte mult .Suferinta mea se extinde si acum, caci si aici se practica la fel .Adio partasie adio vizite !Trebuie renuntat la ceva si cum nu putem fi in picioare 12 ore. de cele mai multe ori renuntam ,la ce e mai necesar ,mai folositor si noua si la ceilati .Sant si exceptii foarte rare pentru cei care lucreaza Duminicile dimineata si mai trag o fuga la biserica dupa amiaza sa vada pe frati Dar pentru acestia nu se justifica mentinerea acestei situatii .Desigur ca santem liberi inca ,sa alegem intre a vizita un bolnav ,o vaduva cu o casa de copii ,un batran acasa sau azile de bolnavi. Nimeni nu ne poate dicta programul dar cu durere pot sa scriu ca sant destui care prefera sederea pe scaunul unei biserici pentru 2 ore ,pasivi ,fara un caiet de notite absenti , gata sa fuga la masina direct (nici macar in curtea adunarii nu zabovesc),decat o vizita sau un grup de partasie mic in care se practica spalarea picioarelor (vorbesc spiritual).Diferenta e vizibila :la adunarile de Duminica seara in adunari mari dar si foarte mici nu te lasi cunoscut ascunzandu-te dupa o rugaciune sau o citire din Cuvant, daca o faci si pe asta si intre adunarile de casa de partasie unde se dau jos rand pe rand cojile de ceapa si unde ti se descopera adevarata identitate .Desigur nu sant pentru desfintare adunarilor mari, nici de Duminica dimineata unde se primeste invatatura ,nici de Duminica dupa masa, ci pentru o folosirea timpului potrivit cu indemnul Duhului Sfant dat personal ,fara justificari si scuze ,ba dimpotriva cu impartasirea pentru rugaciune si ajutor a nevoilor celor vizitati sau comunicand beneficiile spirituale castigate in urma timpului petrecut in alta parte decat in biserica.Sigur ca nu se aplica la tinerii sau persoane de orice varsta care s-ar duce la filme, sau ar sta la televizoare acasa sau ar vizita alte locuri si mai periculoase cu tovarasii rele . Pentru ei e mai bine sa fie in adunare unde au sansa sa mai auda odata Vestea Buna ,sau o cantare care sa le deschida inimile pentru Domnul Isus .

  4. Interesant ! La noi e diferit : duminica dimineata sunt foarte putini (se duc la americani sau la alte denominatiuni) iar duminica seara sunt mai multi… Nu dau numele sau zona Bisericii .

  5. Nu stiu ce se intampla cu Biserica de duminica seara,dar in ultima vreme programul se trasforma tot mai mult in ,,romani au talent”

  6. Este trist, dar adevărat, şi asta nu la o biserică, sau la o ţără ci cred că peste tot. Domnul să aibe milă de noi!

Trackbacks

  1. Serviciile de seară – păreri și poziții | B a r z i l a i – e n – D a n

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: