Părerea lui C. S. Lewis este că Psalmul 19 este ,,cel mai măreț poem din întreaga psaltire și una din cele mai bune poezii din literatura universală“. Din punct de vedere creștin, el conține cel mai clar rezumat al doctrinei despre revelația divină pe care-l putem găsi în Vechiul Testament.

Psalmul 19 ne spune că Dumnezeu S-a făcut cunoscut omenirii drept Creator (v.1-6), lui Israel drept Legiuitor (v.7-10) și fiecărui individ în parte drept Răscumpărător (v.11-14).

Întâi, avem deaface cu revelația generală (19:1-6), numită așa pentru că Dumnezeu S-a descoperit tuturor oamenilor de pretutindeni. Mărturia s-a făcut prin natură, în special prin măreția cerurilor. Această descoperire de Sine este continuă și universală. În metafore plinde frumusețe, psalmistul aseamănă răsăritul soarelui cu ivirea unui mire, iar ruta lui aparentă pe boltă cu alergarea unui atlet.

În al doilea rând, avem deaface cu revelația specială (19:7-10). Subiectul se schimbă brusc de la revelația prin natură la revelația particulară supranaturală dăruită de Dumnezeu evreilor prin tora, Vechiul Testament. Excelența Legii revelate este subliniată prin câteva paralelisme evreiești perfecte. Ea înviorează sufletul, dă înțelepciune celui neștiutor, este fără prihană, înveselește inima și dă lumină ochilor. Cu adevărat, poruncile Domnului sunt ,,mai de preț decât aurul“ și ,,mai dulci ca mierea“ (v.10) pentru că ni-L descoperă pe Dumnezeu în caracterul Său.

În cel de al treilea rând, avem deaface cu revelația personală (19:11-14). Psalmistul voebește despre sine doar în cea de a treia parte a psalmului și își exprimă recunoștința pentru efectul pe care-l are revelația lui Dumnezeu asupra propriei sale vieți. El se roagă pentru iertare și sfințire.

Totul se încheie cu o rugăciune, la care se alătură foarte mulți predicatori creștini, preocupat și preocupați ca toate cuvintele, până și toate gândurile să fie plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu este pentru psalmist o Stâncă și un Izbăvitor.

(traducere din John Stott)

Categories: Studiu biblic