Bisericile lui Christos cresc pe verticală, în calitatea duhovniciei lor. Cantitatea, care se măsoară pe orizontală, este opțională.

M-am întors din Texas cu o problemă falsă: Cum vom putea noi, bisericile etnice, să ținem tinerii la noi când bisericile americane le pot oferi așa de multe lucruri extraordinare.

În Texas, totul este ,,large size“, până și bisericile. Am vizitat o astfel de biserică-combinat, unde fiecare departament a explodat la maxim ceea ce la noi este la nivelul unor simple clase de școală duminicală. La Max Lucado, clădirile uriașe adăpostesc ,,departamentul de tineret“, ,,departamentul seniorilor“, ,,departamentul copiilor“, ,,departamentul de misiune“, etc, etc. În centrul complexului pe două etaje se află o sală de mese ca de restaurant, o bibliotecă, și alte câteva … delicatețuri. Parcarea este uriașă și ea.

Azi am vorbit la telefon cu prietenul meu, Sorin Covaci, păstor la Detroit, și i-am mărturisit dilema mea texană. Ne-am dat însă repede seama că este doar o dilemă falsă. Oricât ar fi ele de mari și moderne, facilitățile materiale sunt și vor rămâne doar un ambalaj, o coajă de nucă, o carapace de scoică.

Viața adevărată a unei biserici, viața care atrage și hrănește este în domeniul relațiilor, relațiile cu Dumnezeu și relațiile dintre copiii Lui. La acest capitol nu avem nici o scuză! Dimpotrivă!

Avem avantajul bisericilor mici, unde relațiile sunt forțat personale, nu ,,de grup“ ca în bisericile mamut.

Dacă noi, lucrătorii responsabili așezați de Dumnezeu să păstorim turma Lui, ne vom strădui în continuare să cultivăm spiritualitatea, dragostea, căldura părtășiei și angajamentul fiecăruia în slujire, șansele noastre de suptaviețuire și dezvoltare continuă sunt mai mult decât foarte bune. Sunt excepționale.

La urma urmei, mega-bisericile americane nu sunt regula, ci excepția. Marea majoritate a bisericilor creștine de pe acest continent au în medie 100-150 de persoane. În foarte multe locuri, când limita aceasta este depășită, locanicii înfințează repede o altă biserică. Totul este făcut cu bună înțelegere, iar părtășia continuă.

Când am fost, acum câțiva ani, în Austin, Texas, un responsabil cu misiunea internă din Southern Baptist mi-a spus numărul de biserici locale dintr-un sfert de oraș peste care veghea el. Erau mai multe decât îmi închipuisem eu, cu mult mai multe … ,,Avem biserici cam la fiecare colț de stradă mai mare. Sunt mai multe biserici decât benzinăriile și băncile.“

M-am gândit puțin și mi-am spus: ,,Frumoasă comparație. De la benzinării și bănci ne alimentăm viața trupului. De la biserici ne alimentăm viața sufletului. Se și cade să fie mai multe …“

,,Nu te teme turmă mică“ spune glasul divin, ,,Tatăl Meu vă dă cu plăcere împărăția“ (Luca 12:32).

Sărăcia de resurse materiale n-a fost niciodată un motiv de îngrijorare pentru adevărata viață a unei biserici. Sărăcia duhovnicească, da.

(vezi și Cea mai mare cladire)

Categories: Maxime si cugetari, Teologice