Contrastare, proclamare sau avertizare angelică ? – un mesaj visat

Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte
și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.

(Am ales această imagine pentru contrastul dintre lumină și întuneric pe care-l prezintă.)

Ce este acest mesaj al îngerilor ? El poate fi o utopie, dacă ne apropiem de el dintr-o direcție visătoare, o proclamație, dacă îl citim dintr-o perspectivă evanghelistică, sau o avertizare voalată dacă ne uităm la el cu toată seriozitatea.

Trebuie să determinăm în ce măsură este legată această proclamație de intențiile imutabile ale lui Dumnezeu și în ce măsură este legată ea de răspunsul nostru față de lucrarea lui Christos? Cu alte cuvinte: Este această strofă, acest vers, doar un ecou al realităților celeste, reverberat de prezența îngerilor dincoace de granițele locuinței noastre? Sau este un ideal posibil, nu neapărat probabil, pentru umanitate și pentru planeta pământ?

Vă propun o analiză a acestor cuvinte legate împreună prin esența unei comunicări. Vom încerca să vedem dacă ea este o ,,comunicare de Sine“ a lui Dumnezeu sau este o ,,comunicare pentru noi“, o platformă-program a viitorului nostru.

Prima interpretare ar fi că această comunicare trebuie frântă în două, într-o dualitate care ilustrează, constată, prezintă diferențele imense dintre lumea în care evoluează îngerii, lumea ,,locurilor prea înalte“ și lumea noastră în care au venit vremelnic ei, o lume a lipsei de pace, a conflictelor multiple de pe toate planurile, personal, social, politic, economic, militar și administrativ. Această interpretare propune ideea contrastului dintre o lume ,,care merge, care funcționează“ și una ,,care nu merge, care se împiedică în sine, condamnată mereu la autoflagelare și la autodistrugătoarele confruntări războinice.

Această primă interpretare susține că trebuie să acceptăm disjuncția, despărțirea, depărtarea dintre locurile ,,prea înalte“ și locurile locuinței noastre terestre, o dijuncție experimentată și exprimată instinctiv de îngeri la granița dintre cele două realități.

În limba străveche, gradele de comparație, înalt, mai înalt, cel mai înalt (relativ) și foarte înalt (absolut) erau depășite de un nivel la care se pare că am renunțat cei de astăzi, cei din lumea modernă. Este gradul de comparație de deasupra gradului de comparație absolut, gradul inaccesibilului ,,cel prea înalt“ și al inaccesibilelor locuri ,,prea înalte“.

Biblia ne vorbește despre un Dumnezeu care este ,,prea fericit“, ,,prea sfânt“ și care locuiește în ,,locurile prea înalte“.

Cei aleși de el sunt ,,prea iubiți de Domnul“ (Deut. 33:12; Ps. 16:10). În Cântarea Cântărilor ne întâlnim cu ,,prea iubitul“ după care tânjește femeia iubită (C.C. 1:13-14; 2:3; 2:9-10, 16).  Iar cântările profeților îl numesc pe Dumnezeu ,,prea iubitul meu“ (Isaia 5:1; Ier. 11:15).

Același grad de comparație este folosit în declarația pe care o face Dumnezeu cu ocazia botezului Domnului Isus: ,,Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea“ (Luca 3:22).

la fel au vorbit unii despre alții și creștini din veacul întâi: ,,Spuneţi sănătate lui Epenet, prea iubitul meu…“ (Rom. 16:5, dar și 8-9; Efes. 6:21; Col. 1:7; Filimon 1; 2 Petru 3:15; Iuda 3,17, 20)

Probabil că cel mai cunoscut pentru folosirea acestui grad de comparație ,,extraordinar“ este apostolul Ioan: ,,Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este dela Dumnezeu“ (1 Ioan 4:7; 3:2, 21, etc.)

Limbajul biblic s-a păstrat doar pe alocuri în limbajul timpuriu religios, specific azi doar bisericilor istorice în care se mai amintește despre  fecioara ,,preacurată“ și despre oameni care ,,preamăresc“ pe Domnul.  O folosire paralelă a limbajului a fost moștenită în știință, care vorbește despre un ,,dispozitiv de preaplin“ și în poezie, unde oamenii vorbesc încă din ,,preaplinul“ inimii.

Limbajul străvechi a rămas între coperțile cărților de istorie medievală, unde supușii încă se mai închină ,,prea cinstitelor“ fețe de domnitori și unde ,,prea cuvioșii“ se înclină încă  smeriți înaintea ,,prea cinstitelor“ fețe bisericești. Folosirea prepoziției ,,prea“ a supraviețuit și în cărțile de basme sau de poezie, la câte un Eminescu genial care mai definește încă eternul feminin cu acel inefabil ,,o prea frumoasă fată“.

A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată…

Prepoziția ,,prea“ așezată înaintea unui alt calificativ îl transformă deci și-l transpune într-o categorie aparent imposibil de atins, existentă doar în ,,cealaltă lume“ sau în lumea ideală. Expresiile compuse pe care le crează au fost scoase din vocabularul modern pe măsură ce societatea a abandonat credința într-un astfel de loc împreună cu năzuința de a ajunge vreodată acolo. Ele au dispărut și din vocabularul bisericilor noastre, probabil cam din aceleași motive de sărăcie sufletească.

Interpretarea care frânge comunicarea îngerilor în două propune deci să înțelegem că îngerii au exprimat în prima parte realitatea fericită din lumea cerului, iar în cea de a doua jumătate au  restrâns acest acces la fericire doar la perimetrul în care ,,oamenii vor deveni plăcuți Lui“, adică la sfera ,,bisericii“. Nu va fi deci pe pământ niciodată pace, decât între acei oameni care vor fi transformați prin lucrarea lui Christos și așezați într-o stare ,,plăcută înaintea Lui“.

Această intepretare se armonizează cu câteva texte biblice:

,,Căci gîndurile Mele nu sînt gîndurile voastre, şi căile voastre nu sînt căile Mele, zice Domnul.  ,,Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît sînt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gîndurile Mele faţă de gîndurile voastre“ (Isaia 55:8-9).

,,Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într’o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor“ (Is. 53:11).

O a doua interpretare a comunicării făcute de îngeri refuză ruperea în două jumătăți și propune integrarea lor într-o declarație program care anunță planul Lui Dumnezeu cu lumea. Cântarea îngerilor ar fi deci o veritabilă odă de laudă pentru intențiile lui Dumnezeu cu lumea. Respusă în alte cuvinte, comunicare ar fi: ,,Dumnezeul care locuiește în locurile prea înalte și-a pus în gând să aducă pacea pe pământul sfârtecat de războaie prin procesul de transformare a oamenilor într-o stare ,,după voia Lui“.

Interpretarea își are suportul în textele care anunță iminenta și inevitabla instaurare a împărăției lui Dumnezeu (și) pe pământ.

,,Totuşi întunerecul nu va împărăţi vecinic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinutul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galilea Neamurilor.
Poporul, care umbla în întunerec, vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.  Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii; şi el se bucură înaintea Ta, cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la împărţirea prăzii.  

(De ce?)

Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul, care-i lovea spinarea, nuiaua celui ce-l asuprea, le-ai sfărâmat, ca în ziua lui Madian.  

Căci orice încălţăminte purtată în învălmăşala luptei, şi orice haină de război tăvălită în sânge, vor fi aruncate în flăcări, ca să fie arse de foc.  

Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: ,,Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor“ (Isaia 9:1-7).

,,Tatăl nostru care ești în ceruri … vie împărăția Ta, precum în cer așa și pe pământ“ (Mat. 6:9)

Există însă și o a treia interpretare posibilă. Ea susține că îngerii ar fi comunicat o promisiune condiționată, o avertizare voalată care ne-a fost dată împreună cu vestea cea bună. Comunicarea făcută de îngeri ar fi atunci cam așa: ,,Nu va fi pace pe pământ decât atunci când oamenii vor da slavă lui Dumnezeu ca în locurile prea înalte și când, schimbându-și total ierarhia de valori și felul de trai, vor fi astfel ,,plăcuți înaintea Lui“.

Această interpretare avertizează și restrânge în același timp în care anunță vestea cea bună a nașterii Fiului lui Dumnezeu în ieslea Betleemului. Ea lasă deschisă alternativa refuzului cu care-L vor primi oamenii pe Christos, trimisul Dumnezeului din locurile prea înalte. Prin acest avertisment, comunicarea oastei îngerești ar fi deci și un ultimatum, care zice: ,,Aceasta este șansa voastră; ultima și cea mai mare dintre toate. Să deveniți plăcuți înaintea lui Dumnezeu prin Christos și să începeți să-I dați slavă Celui ce locuiește în locurile prea înalte“.

În absența conformării la această avertizare ultimatum, îngerii anunță că pe pământ nu va fi pace, ci se va dezlănțui mânia lui Dumnezeu. Când Evanghelia lui Christos va fi total refuzată, pe pământ se va dezlănțui prăpădul. Acesta ar fi motivul pentru care mulțimea îngerilor nu este identificată cu un cor (cum o facem no adesea), ci cu o … ,,mulțime de oaste cerească“ !

Cea de a treia interpretare se armonizează cu textele profetice, în special cu acesta:

,,Şi pentru ei a proorocit Enoh, al şaptelea patriarh dela Adam, cînd a zis: ,,Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi,  15ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite, pe cari le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară, pe cari le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi“ (Iuda 14-15).

Oare care din cele trei interpretări este mai aproape de mesajul celest? Se pare că încă mai avem mari dificultăți când este vorba să ne înțelegem cu îngerii …

 

(P.S. – predicatorii visează predici. La ce altceva vă așteptați?

Astăzi, vineri spre sâmbătă 27 Dec. 2014, am visat ceea ce v-am scris mai sus, confirmând încă o dată că ,,preiubiților Lui, El le dă pâinea ca prin somn. Am sărit din pat și, cu ochii cârpiți încă de somn, m-am așezat repede la computer, ca să nu uit, ca să mai pot revizita visul frumos în care se făcea că eram la biserica copilăriei din București, șos. N. Titulescu, 56A și stăteam de vorbă cu tinerii de acolo, mulți, minunați și foarte curioși să știe … Din păcate, pe măsură ce scriam, visul s-a estompat, iar aceste notițe ale mele vor rămâne deocamdată incomplete. Poate că în noaptea viitoare …  

Am învățat de multă vreme de la fratele Richard Wurmbrand să dorm cu hârtie și creion pe noptiera de lângă pat. O făceam și pe vremuri, înainte de a-l cunoaște pe dânsul, când am visat la Pașcani o predică rostită de Aurel Popescu, de care-mi era tare dor pentru că plecase în America. Acum am … computerul care stă mereu în ,,stand by“.)



Categories: Studiu biblic, Teologice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: