Există azi o pasiune generală pentru OZN-uri și o foarte puternică influență a terminologiei întâlnirlori cu extratereștrii (Extraterestrial Inteligence).

În mare, ni se spune că omenirea ar fi rezultatul unui experiment pe care o civilizație de pe o altă planetă l-a inițiat pe planeta noastră. Conform acestor păreri, oamenii ar fi un fel de „altoi“ sădit de ființe extraterestre în regnul animal al planetei pământ. Numai astfel s-ar explica saltul inexplicabil de la maimuță la om. Cei care au declanșat acest experiment ne urmăresc de mii de ani și vor să vadă dacă reușim să ne dezvoltăm în direcția dorită de ei. De-a lungul istoriei, evoluția noastră ar fi fost influențată de intervenții ale extratereștrilor asupra unor exemplare umane (un fel de profeți laici) care au produs astfel geniale „salturi de civilizație“. Când acest experiment extraterestru se va sfârși, spun adepții acestei teorii, ființele care ne urmăresc (un fel de gardieni galactici) vor reveni să ia la ei acasă pe aceia dintre noi care vom ajunge un stadiu satisfăcător de dezvoltare și vor deschide permanent pentru viitor legătura dintre lumea aceasta și lumea de dincolo, dintre lumea noastră și lumea „lor“.

Se poate observa foarte repede că terminologia aceasta este aproape identică cu terminologia Bibliei. Unii dintre noi se întreabă chiar dacă teoria descendenței din extratereștrii nu va fi tocmai acea „minciună“ trimisă de Dumnezeu ca să-i înșele pe oamenii care au respins încăpățânați revelația Bibliei:

„ … pentrucă n’au primit dragostea adevărului ca să fie mîntuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentruca toţi cei ce n’au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi“ (2 Tes. 2:10b-12).

Imitația amintită mai sus seamană cu „originalul“ pentru că minciuna este eficientă numai în măsurăa în care seaman cu realitatea.

Dacă vreți să ne exprimăm în limbajul la modă astăzi, întruparea Domnului Isus a pus la îndemâna omenirii o veritabilă „întâlnire de gradul patru“. Cel mai „extraterestru“ vizitator pe care-l putea avea planeta aceasta, fiu de Dumnezeu, creator al lumii, Isus Christos a fost anunțat la naștere de o „oaste extraterestră“ care au intonate melodii din sferele cerești. El a trait apoi printre noi „prin de har și de adevăr“ o viață ireproșabilă, a săvârșit lucrări supranaturale, i-a învățat pe oameni despre destinul lor ceresc. Într-o anumită ocazie, Isus Christos Și-a dovedit divinitatea prin faptul că s-a transformat înaintea a trei dintre ei într-o metamorfoză extraterestrială:

„El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s’au făcut albe ca lumina. Şi iatăcă li s’a arătat Moise şi Ilie, stînd de vorbă cu El. Petru a luat cuvîntul, şi a zis lui Isus: ,,Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.“ Pe cînd vorbea el încă, iată că i -a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s’a auzit un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!“ (Mat. 17:2-5).

„Hainele Lui s’au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un nălbitor de pe pămînt n’o poate da“ (Marcu 9:3).

Trist este că oamenii de atunci n-au primit nici persoana și nici învățătura Lui. Ei l-au ucis pe trimisul lui Dumnezeu, atărnându-l de o cruce și L-au prăvălit într-un mormânt. Puterea Lui cerească L-a adus însă la viață în cea de a treia zi: Isus Christos cel înviat S-a arătat la mulți dintre ucenicii Lui și apoi a plecat în alte dimensiuni ale spațiul extraterestru, nu însă înainte de a le promite că va reveni ca să-și instaureze Împărăția pe pământ și va face o evaluare finală a tuturor celor ce vor fi trait vreodată în neamul omenesc.

De ce ne trebuie Evanghelia exprimată în terminologia de teorii cu extratereștrii? Pentru că ni se spune în cartea Apocalipsei că Dumnezeu îl va lăsa pe diavol să se ofere lumii care a respins Evanghelia drept un înlocuitor al lui Christos. El va veni să „salveze“ omenirea de la crizelele grozave care se vor abate asupra planetei:

„Cît priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strîngerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind dela noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, protivnicul, care se înalţă mai pe sus de tot ce se numeşte ,,Dumnezeu“, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu“ (2 Tes. 2:1-4)

„Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi -l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru ceice sînt pe calea pierzării, …“ (2 Tes. 2:8-10a).

Mulțimea de simboluri folosite în cartea Apocalipsei ne lasă să întrezărim câteva detalii despre această vreme a sfârșitului în care Dumnezeu va permite lui Satan (șarpele din Eden sau balaurul cel vechi) să ducă în eroare întreaga omenire. Ni se spune că arătarea Satanei va semăna cu un „miel“, o referință direct la lucrarea lui Isus Christos ca Jertfă pascală, dar că supranaturalul ei va fi de fapt demonic:

„Apoi am văzut ridicîndu-se din pămînt o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintîi înaintea ei; şi făcea ca pămîntul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintîi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Săvîrşea semne mari, pînă acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pămînt, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele, pe cari i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. I s’a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorîţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mîna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şase zeci şi şase“ (Apoc. 13:11-18).

Putem citi în descrierea de mai sus că „anti-Christ“-ul va rezolva problema energiei. Ni se spune că el  „va coborî foc din cer“. Cuvântul grec pentru „cer“ este „huranos“,așa că realizarea Antichritului va fi sau un fel de a obține energie din uraniu, printrun process nuclear sau o abilitatea de a înhăma extraordinara energie electrică înmagazinată în stratul în care se produc fulgerele.

În altă parte ni se spune că această „imitație de Christos“ va trece printr-un fel de moarte și înviere, ca să impresioneze și să convingă toate popoarele de capacitățile lui supranaturale:

„Balaurul (șarpele din grădina Eden) i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpînire mare. Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată“ (Apoc . 13:2-3a)

Aduceți-vă aminte că am spus că nu tot ce este supranatural este neapărat și dumnezeiesc. Acest avertisment va fi total ignorant în vremea cânt toți oamenii vor fi uimiți de manifestările satanice ale pseudo-christosului demonic:

„Şi tot pămîntul se mira după fiară. Şi au început să se închine balaurului, pentrucă dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicînd: ,,Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?“ (Apoc. 13:3b-4).

Aceleași simboluri apocalipstice există și în cartea profetului Daniel. Iată cum descrie profetul din Vechiul Testamentel diferența dintre venirea impostorului care va înșela lumea și revenirea lui Isus Christos:

„În anul dintîi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui, pe cînd era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie. Daniel a început şi a zis:

,,În vedenia mea de noapte am văzut cum cele patru vînturi ale cerurilor au izbucnit pe marea cea mare. Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta.

Cea dintîi semăna cu un leu, şi avea aripi de vultur. M’am uitat la ea, pînă în clipa cînd i s’au smuls aripile; şi, sculîndu-se de pe pămînt, a stat drept în picioare ca un om, şi i s’a dat o inimă de om.

Şi, iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într’o rînă; avea trei coaste în gură între dinţi; şi i s’a zis: ,,Scoală-te, şi mănîncă multă carne!“

După aceea m’am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete, şi i s’a dat stăpînire.

După aceea m’am uitat în vedeniile mele de noapte, şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimîntătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fer, mînca, sfărîma, şi călca în picioare ce mai rămînea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte, şi avea zece coarne (cornul este un simbol pentru putere, autoritate, domnie).

M’am uitat cu băgare de seamă la coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au fost smulse trei din cele dintîi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om, şi o gură…, care vorbea cu trufie.

Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd s’au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins. Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S’a ţinut judecata şi s’au deschis cărţile.

Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: m’am uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. Şi celelalte fiare au fost desbrăcate de puterea lor, dar li s’a îngăduit o lungire a vieţii pînă la o vreme şi un ceas anumit.

M’am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel îmbătrînit de zile şi a fost adus înaintea Lui. I S’a dat stăpînire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să -i slujească toate popoarele, neamurile, şi oamenii de toate limbile. Stăpînirea Lui este o stăpînire vecinică, şi nu va trece nicidecum, şi împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

Eu, Daniel m’am turburat cu duhul, şi vedeniile din capul meu m’au înspăimîntat. M’am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo, şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi -a vorbit şi mi le -a tîlcuit astfel:

,,Aceste patru fiare mari, sînt patru împăraţi, cari se vor ridica pe pămînt. Dar sfinţii Celui Prea Înalt vor primi împărăţia şi vor stăpîni împărăţia în veci, din vecinicie în vecinicie. În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra, care se deosebea de toate celelalte, şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fer şi ghiare de aramă, mînca, sfărîma şi călca în picioare ce rămînea; şi asupra celor zece coarne pe cari le avea în cap, şi asupra celuilalt corn care ieşise, şi înaintea căruia căzuseră trei; asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură, care vorbea cu trufie, şi avea o înfăţişare mai mare decît celelalte coarne. Am văzut deasemenea cum cornul acesta a făcut război sfinţilor, şi i -a biruit, pînă cînd a veni Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt, şi a venit vremea, cînd sfinţii au luat în stăpînire împărăţia. El mi -a vorbit aşa:

,,Fiara a patra, este o a patra împărăţie, care va fi pe pămînt. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfîşia tot pămîntul, îl va călca în picioare şi -l va zdrobi. Cele zece coarne, înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui, şi va doborî trei împăraţi.  El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mînile lui timp… de o vreme, două vremi, şi o jumătate de vreme. Apoi va veni judecata, şi i se va lua stăpînirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna.

Dar domnia, stăpînirea şi puterea tuturor împărăţiilor cari sînt pretutindeni supt ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea Înalt. Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi toate puterile Îi vor sluji şi -L vor asculta! Aici s’au sfîrşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m’au turburat nespus de mult gîndurile mele, şi mi s’a schimbat coloarea feţii; dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea“ (Daniel 7:1-28).

Cartea lui Ezechiel ne trebuie și pentru a ne arăta că Evanghelia poate (și chiar trebuie) să fie vestită și în limbajul fenomenelor extraordinare ale unei realități de dincolo de experiențele noastre de zi cu zi. În felul acesta, citirea cărții lui Ezechiel poate să ne pregătească pentru vremea când omenirii i se va propune alternativa mincinoasă la realitatea prezentată de Dumnezeu prin Biblie.

Creștinii nu trebuie să se sperie de acest fenomen „supranatural al extratereștrilor“ care invadează  din ce în ce mai mult audiovizualul contemporan. Filmele de pe marele ecran și serialele de pe micul ecran nu fac altceva decât să familiarizeze omenirea cu marea înșelătorie îngăduită de Dumnezeu pentru vremurile de la urmă. Toate acestea nu vor reuși însă niciodată să ne ia pe noi prin surprindere, pentru că noi cunoaștem deja viiitorul.

Categories: Studiu biblic, Teologice