13. Egiptul – legăn și mormânt ?

După ce termină cu Tirul și Sidonul, Ezechiel își întoarce atenția asupra Egiptului pentru a-i anunța judecata și pedeapsa. Este a șaptea națiune împotriva căreia sunt adresate judecățile Domnului.

Ezechiel vorbește mult despre Egipt, mai mult decât despre oricare dintre celelalte popoare judecate de Dumnezeu. Patru capitole ale cărții (29 – 32) conțin nu mai puțin de șapte discursuri rostite împortiva Egiptului. Metaforic, Egiptul este când un crocodil, când un leu, când un copac falnic, când un (crocodil) monstru al apelor. Ne vom opri la această ultimă imagine și vom delimita discursurile profetice astfel:

– monstrul apelor este prins (Ezec. 29:1-16)
– monstrul apelor este răsplata Babilonului (Ezec. 29:17-21)
– monstrul apelor este amenințat de furtună (Ezec. 30:1-19)
– monstrului apelor îi sunt rupte brațele (Ezec. 30:20-26)
– monstrul apelor este ca cedrul Asirian (Ezec. 31:1-18)
– monstrul apelor este prins cu năvodul (Ezec. 32:1-16)
– monstrul apelor este aruncat în locuința morților (Ezec.32:17-32).

Cu excepția celui de al treilea (Ezec. 30:1-19), toate celelalte sunt datate și așezate aproximativ cronologic. Cel de al doilea discurs (Ezec. 29:17-21) este datat în 26 Aprilie, 571 î.Ch., data cea mai târzie amintită în cartea lui Ezechiel, dar este inclus în această secțiune pentru că are ca temă Egiptul.

Nu este scopul nostru să analizăm în profunzime aceste discursuri, ci ne vom mărgini doar la câteva comentarii generale. Studiul amănunțit se găsește în comentariul lui W. W. Wiersbe, pe care vi l-am recomandat deja cu căldură.

Dintre toate popoarele lumii, Egiptul are cea mai îndelungată și mai semnificativă relație cu Israel. Relația dintre cele două popoare poate fi exprimată prin trei metafore: un incubator, o trestie ruptă și un mormânt.

1. Egiptul a fost incubatorul în care familia urmașilor lui Avraam s-a transformat într-un popor foarte mare la număr:

„Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile Domnului au ieşit din ţara Egiptului“ (Exod 12:40-41).

2. Egiptul a fost mereu pentru evrei „o trestie ruptă“, pe care au tot vrut să se sprijine evreii și mai mult s-au rănit decât să se ajute. Egiptul a fost pentru ei locul „eternei întoarceri“. Interesant că urmașii lui Avraam n-au fost ispitiți să se întoarcă în Ur și în Caldeea, locul de obârșie al patriarhului, ci în Egipt, locul de naștere al națiunii.

„Rabşache le-a zis: ,,Spuneţi lui Ezechia: „Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: „Ce este încrederea aceasta, pe care te bizui?“ Eu îţi spun că acestea sunt vorbe în vânt: pentru război trebuie chibzuinţă şi putere. În cine ţi-ai pus dar încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea? Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat ca sprijin această trestie ruptă, care înţeapă şi străpunge mâna oricui se sprijineşte pe ea! Aşa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el“ (Isa. 36:4-6).

„Şi toţi locuitorii Egiptului vor şti că Eu sunt Domnul, pentru că au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel“ (Ezec. 29:6).

3. Egiptul a fost aproape să devină „mormântul“ evreilor. Rămășița din țară după asasinarea lui Ghedalia și a dregătorilor babilonieni (Ier. 40) s-a grăbit să se refugieze de mânia imperială în Egipt (Ier. 41-42), târându-l după ei și pe profetul Ieremia (Ier. 43). Mâniat, Dumnezeu le-a spus că se va duce după ei și în Egipt, unde prezența lor va atrage distrugerea și asupra egiptenilor:

„Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Cum s-a vărsat mânia şi urgia Mea peste locuitorii Ierusalimului, aşa se va vărsa urgia Mea şi peste voi, dacă veţi merge în Egipt; veţi fi o pricină de afurisenie, de groază, de blestem şi de ocară, şi nu veţi mai vedea niciodată locul acesta!“ Rămăşiţe ale lui Iuda, Domnul vă zice: „Nu vă duceţi în Egipt!“. Băgaţi bine de seamă că vă opresc lucrul acesta astăzi“ (Ier. 42:18-19).

În cartea lui Ezechiel, Egiptul este judecat și condamnat de Dumnezeu în limbajul specific religiei lor. Ezechiel amintește Egiptul ca pe un monstru marin, ca pe un crocodil, ca pe cineva care se pogoară și își continuă existența în locuința morților. Toate aceste reprezentări metaforice sunt și semne grafice, hieroglife, pe care le întâlnim pretutindeni în arta egipteană, mai ales în piramidele din Egipt. Ca să înțelegem această terminologie, trebuie să spunem mai întâi câteva cuvinte despre lucrurile în care credeau egiptenii.

Iată ce citim în Wikipedia:

„Religia egiptenilor din perioada antică a fost o religie politeistă prin excelență. Zeii egiptenilor antici au fost numeroși, numărul exact n-a fost încă determinat. Mulți dintre zei erau proslăviți doar într-o anumită zonă sau într-un anumit oraș.

Conform credinței, zeii fuseseră creați de către Demiurg, primul zeu. Paradoxal, se credea că fiecare zeu a fost plăsmuit după chipul omului. Mitologia egipteană a conceput o teorie complexă a componenței ființelor, fie că sunt ele oameni sau zei. Există trei elemente care îi compun: ankh, ka și ba. Ankh-ul este forța divină, spiritul lui Ra, expresia deplină a luminii.

La origine numai zeii puteau să aibă akh-ul, însă, ulterior, și muritorii puteau să o dobândească. Ka-ul este născut din răsuflarea creatorului și reprezintă caracterul, personalitatea individului, chiar un alter-ego al acestuia. Într-un fel, acesta reprezintă rezervorul forțelor sale vitale. Ka-ul nu dispare în momentul morții, având o existență independentă de trup. El supraviețuiește mereu într-un suport terestru precum o statuie, o pictură sau cadavrul mumificat. Un alt principiu spiritual este ba care semnifică energia deplasării, o forță invizibilă ce trăiește independent în corp și poate călători în alte lumi. Datorită ka-ului, morții își îndeplinesc transformarea în lumea de dincolo.

Zeii Egiptului Antic

Unele zeități se bucurau totuși de o înaltă considerație în întreg Egiptul: Ptah, zeul creator, Ra, zeul Soarelui, Shu, zeul aerului, Nut, zeița cerului, Geb, zeul Pământului, Hathor, zeița iubirii și a muzicii, Min, zeul fertilității, Isis, soția și mama care se îngrijește cu credință, Montu, zeul victoriei, Thot, zeul științei și al înțelepciunii, Horus, stăpânul cerului și zeu al monarhiei, Amon-Ra, zeul originar, sau Osiris, stăpânul imperiului subpământean. Amon-Ra este cea mai renumită zeitate din pleiada de zei ai Egiptului. La început zeu al aerului, al vântului și al luntrașilor, Amon devine zeu de stat la Teba și este asimilat cu Ra, zeul Soarelui la Heliopolis. Amon este zeul local al Tebei, considerat divinitate a aerului sau a fecundității.

Egal cu zeul Amon-Ra, este zeul Osiris. Odată cu trecerea timpului, Osiris devine mult mai iubit și mai venerat de către supușii egipteni, punându-l într-un con de umbră pe Amon-Ra. Osiris este zeul lumii de apoi, al tărâmului morților, dar este și zeul vegetației. Mai presus de toate acestea, Osiris este zeul egiptean suprem, zeul zeilor, cel care impune toate obiceiurile și legile de pe pământ, dar și în lumea de apoi. Îi are ca părinți pe zeița Nut (Cerul) și pe zeul Geb (Pământul), iar ca frați pe Isis, Neftis și Seth.

Toți acești zei apăreau în diferite ipostaze: de om, de animal sau ca o plăsmuire cu trup de om și cap de animal, ei erau recunoscuți și în ființele și obiectele acestei lumi. Astfel, Amon se înfățișa și sub forma unui berbec sau a unei gâște, Horus ca șoim, Thot ca ibis, Montu ca taur, Hathor ca vacă sau ca pom, Nut ca boltă cerească sau Ra ca soare. Animalele care îi reprezentau pe zei deveneau și ele divine, într-un anume fel. De aceea erau și acestea venerate, mumificate și îngropate în cimitirele pentru animale, cu tot ceremonialul. Adorarea animalelor sacre a sporit tot mai mult în decursul vremii.

Apis reprezintă unul dintre numeroasele animale venerate în Egiptul Antic. Apis este taurul sacru al egiptenilor. Este zeul forței și al fecundității și apare sub forma unui taur căruia i se acordă onoruri divine.

Și pisicile erau considerate animale sacre de către egipteni. Zeița cu cap de pisică a egiptenilor era Bastet. Mai era supranumită și ochiul lui Ra, fiind considerată zeița muncii, a bucuriei, stăpâna căminului și protectoarea nașterilor. Zeița întruchipează feminitatea, manifestând blândețe, seninătate, dar, ca orice pisică, aceasta poate să fie și vicleană și combativă, transformându-se într-o adevărată leoaică în fața dușmanilor săi. Egiptenii antici venerau deci o mulțime de zeități, dar și un zeu atotputernic, unic. Zeii mai puțin importanți erau reprezentați și venerați în tot Egiptul, dar zeul unic era invocat în mod special în rugăciunile lor.

……..

Mitologia egipteană sau religia egipteană este numele dat unor serii de credințe ale locuitorilor din Egiptul antic, înainte de apariția creștinismului și islamului. Mitologia egipteană a durat aproximativ 3.000 de ani și este diferită de mitologia romană și Mitologia greacă, ultimele două inspirându-se și din ea.

Încă de la început religia egiptenilor a avut un dublu aspect, divin şi funerar. La baza ei stătea ideea supravieţuirii sufletului, conceput ca având o triplă compoziţie: ka, ba şi akh. Ka reprezenta spiritul universal preexistent în individ, care îi conferea calităţile şi destinul proprii, corpul fizic ce anima toate fiinţele. Akh întruchipa o forţă spirituală cu caracter supranatural; spre deosebire de trup, care era al pământului, akh aparţinea cerului. Ba este cea mai apropiată noţiune de ceea ce înţelegem noi prin suflet, se considera că fiecare ba avea forma sa proprie, pe care o conferea fiinţei pe care o insufleţea, păstrându-şi aceste caracteristici şi după moartea trupului de care era legat. 

………….

Cei mai religioşi dintre oameni, cum îi considera Herodot pe egipteni, au despre moarte o concepţie foarte diferită de a noastră. Pentru ei există 2 tipuri de moarte: una biologică de care nu scapă nimeni, chiar dacă ea poate fi urmată de un ciclu nesfârşit de naşteri, morţi, renaşteri-şi alta veşnică, aceasta din urmă fiind cea mai de temut, căci ea înseamnă nimicirea totală, reîntoarcerea la nefiinţa dinaintea facerii lumii. De aceea ritualurile lor, funerare, mumificarea, construirea unor morminte grandioase (piramidele), dar mai ales grija lor permanentă de a-l înzestra pe cel mort cu toate acele formule magice cu ajutorul cărora să poată străbate tărâmul morţilor, pentru a ajunge din nou la lumină, la viață.

………………..

Primele mari texte funerare apar gravate în mormintele regilor din Imperiul Vechi, în camera în care era depusă mumia faraonului sau pe culoarele piramidelor. Cele dintâi scrieri au fost descoperite de marele egiptolog A.Mariette în piramida lui Unas sau Onnos (2350 î.Hr.-2321 î.Hr.), ultimul rege din dinastia aV-a. Dar ele sunt cu mult mai vechi, ca dovadă multiplele straturi de compunere și nivelurile unor limbi diferite. Folosite multă vreme oral, ele vor începe de acum înainte să fie consemnate, fixate prin scris, pentru a li se perpetua eficacitatea. Concret, textele piramidelor sunt nişte compilaţii de diverse formule magice (descântece), dispuse pe pereţii diferitelor încăperi ale apartamentului funerar, aranjate în funcţie de valoarea lor simbolică. Ele corespund unor liturghii ce se efectuau în timpul mumificării regelui sau cu ocazia funeraliilor. Multe dintre aceste descântece, mai ales formulele de protecţie şi cele pentru ofrande, sunt gravate lângă sarcofag, pentru ca defunctul să fie ferit de pericole și să-şi poată recăpăta forţele în noua lume. Formulele referitoare la suirea la cer figurează pe culoarul prin care se atinge vestibul și care duce spre intrare. În epoca, speranţa dobândirii unei noi vieţi în lumea de apoi era comună tuturor egiptenilor, dar oamenii de rând nu puteau spera la o supravieţuire ca aceea primilor faraoni, adică cea solară. În toate epocile, dar mai cu seamă în Imperiul Vechi, suveranul se bucura de un statut aparte: fiind regele-zeu întrupat, numai el putea mijloci între lumea oamenilor și a zeilor. Ascensiunea sa prin piramidă, contopirea cu astrul şi renaşterea o dată cu acesta constituiau un privilegiu regal, iar textele piramidelor garantează acest lucru.

Instrumentul folosit de Dumnezeu pentru pedepsirea Egiptului a fost dușmanul lui milenar, Babilonul. Să nu ne înșelăm însă, violența Babilonului are în spate mânia lui Dumnezeu! Primul discurs nici nu pomenește Babilonul pe nume, ci scoate în prim plan inițiativa lui Dumnezeu în desfășurarea evenimentelor:

„Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Faraon, împăratul Egiptului, şi prooroceşte împotriva lui şi împotriva întregului Egipt! Vorbeşte, şi spune:

„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Iată că am necaz pe tine, Faraoane, împăratul Egiptului, crocodil mare, care te culci în mijlocul râurilor tale, şi zici: „Râul meu Nilul este al meu, eu l-am făcut!“ Îţi voi pune însă un cârlig în fălci, voi lipi peştii râurilor tale de solzii tăi, şi te voi scoate din mijlocul râurilor tale, cu toţi peştii cari se află în ele, şi cari se vor lipi de solzii tăi. Te voi arunca în pustie, pe tine şi pe toţi peştii din râurile tale. Vei cădea pe faţa ogoarelor, nu vei fi ridicat, nici îngropat; ci te voi da de mâncare fiarelor pământului şi păsărilor cerului. Şi toţi locuitorii Egiptului vor şti că Eu sunt Domnul, pentru că au fost o proptea de trestie pentru casa lui Israel. Când au pus mâna pe tine, te-ai rupt, şi le-ai străpuns tot umărul; când s-au proptit de tine, te-ai sfărâmat, şi le-ai scrântit şoldurile.“

De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, voi aduce sabia împotriva ta, şi voi nimici cu desăvârşire din mijlocul tău oamenii şi vitele. Ţara Egiptului va ajunge o pustietate şi un pustiu, şi vor şti că Eu sunt Domnul, pentru că a zis: „Nilul este al meu, eu l-am făcut!“ De aceea iată că am necaz pe tine şi pe râurile tale, şi voi preface ţara Egiptului într-un pustiu şi într-o pustietate. Nici picior de om nu va trece prin ea, nici picior de vită nu va trece prin ea, şi va rămânea patru zeci de ani fără să fie locuită. Voi preface ţara Egiptului într-o pustietate în mijlocul altor ţări pustiite, şi cetăţile ei vor fi pustii între alte cetăţi pustii, timp de patruzeci de ani. Iar pe Egipteni îi voi risipi printre neamuri, şi-i voi împrăştia în felurite ţări“ (Ezec. 29:2-12).

Așa cum am arătat deja în capitolul despre judecata popoarelor, Dumnezeu a dat Egiptul ca răsplată pentru Babilonienii care s-au trudit din greu să pedepsească Tirul, dar n-au luat prada care fusese transportată pe partea insulară a cetății (Ezec. 29:18-20).

Cel de al treilea discurs împotriva Egiptului ne spune clar că Dumnezeu va face ca Babilonul să treacă ca un tăvălug peste tot Egiptul. Textul precizează: „din Migdol până la Siena“, o expresie sinonimă cu expresia „de la Dan la Beer-Şeba“ (2 Sam. 24:15), adică de la extremitatea nordică până la extremitatea sudică.

În cel de al cincilea discurs, Egiptul este asemănat cu Siria. Comparația este măgulitoare pentru Egipt, dar este plină de ironie:

„Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, şi mulţimii lui: „Cu cine te asemeni tu în mărimea ta? Iată că Asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzişul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori. …“ (Ezec. 31:2-3).

Făcut de Dumnezeu „atât de frumos că-l pizmuiau toți copacii Edenului, care se află în grădina lui Dumnezeu“, Asirianul a trebuit să fie aruncat și el „în locuința morților, în adâncimile pământului“ (Ezec. 31:14-17). Este prima pomenire a „călătoriei de dincolo de moarte“, atât de dragă egiptenilor!

Tema este reluată în cel de al șaptelea discurs (Ezec. 32:17-32). Dumnezeu prezintă surpriza pe care o va avea egipteanul când va ajunge în locuința morților și va vedea că nimic din ceea ce crezuse el nu este adevărat. În loc de lumină, bogăție și slavă, el va fi întâmpinat de aceeași soartă pe care au avut-o ceilalți domnitori ai popoarelor, străini de religia egipteană și la fel de nenorociți după moarte ca și faraonii:

„Fiul omului, boceşte-te pentru mulţimea Egiptului, şi aruncă-o, pe ea şi pe fiicele neamurilor puternice în adâncimile pământului, la cei pogorâţi în groapă! Pe cine întreci tu în frumuseţe? Pogoară-te, şi culcă-te lângă cei netăiaţi împrejur!“ (Ezec. 32:18-19).

Ce enormitate! Ce grozăvie! Ce ironie a soartei! Egitenii atât de atenți cu îmbălsămarea și cu toate celelalte pregătiri pentru moarte să ajungă acolo unde merge toată lumea!

„Atunci vitejii cei puternici vor vorbi în locuinţa morţilor despre el şi cei ce-l sprijineau, şi vor zice: „S-au pogorât, s-au culcat cei netăiaţi împrejur, ucişi de sabie!“

Acolo este Asirianul, cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor stau împrejurul lui, -toţi au murit, şi au căzut ucişi de sabie. Mormintele lor sunt în adâncimile gropii, şi mulţimea lui este împrejurul mormântului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, ei, cari răspândeau groaza în ţara celor vii.

Acolo este şi Elamul, cu toată mulţimea lui, împrejurul mormântului lui; toţi au murit şi au căzut ucişi de sabie, s-au pogorât netăiaţi împrejur în adâncimile pământului, ei, cari răspândeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă. L-au culcat la un loc cu morţii, împreună cu toată mulţimea lui, şi mormintele lor sunt împrejurul lui; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspândeau groaza în ţara celor vii, şi îşi poartă acum ocara cu cei ce se pogoară în groapă; i-au culcat acum la un loc cu cei morţi.

Acolo sunt şi Meşec, Tubal, şi toată mulţimea lor, şi mormintele lor sunt împrejurul lor; toţi aceşti netăiaţi împrejur au murit ucişi de sabie, căci răspândeau groaza în ţara celor vii. Ei sunt culcaţi împreună cu vitejii, căzuţi din vechime dintre cei netăiaţi împrejur; sunt pogorâţi în locuinţa morţilor împreună cu armele lor de război, cu săbiile puse supt capetele lor, şi nelegiuirile lor lipite pe osemintele lor, căci vitejia lor era o groază în ţara celor vii.

Şi tu vei fi zdrobit în mijlocul celor netăiaţi împrejur, şi te vei culca împreună cu cei ucişi de sabie!

Acolo este şi Edomul, cu împăraţii lui şi toţi voivozii lui, cari, cu toată vitejia lor, au fost aşezaţi la un loc cu cei ucişi de sabie: stau culcaţi împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei pogorâţi în groapă.

Tot acolo sunt voivozii dela miază-noapte, şi toţi Sidonienii, cari s-au pogorât la cei morţi, acoperiţi de ruşine, cu toată groaza pe care o aruncă vitejia lor; aceşti netăiaţi împrejur stau culcaţi cu cei ucişi de sabie, şi-şi poartă ocara lângă cei pogorâţi în groapă. Faraon îi va vedea, şi se va mângâia pentru toată mulţimea lui, pentru ai lui cari au murit ucişi de sabie şi pentru toată oastea lui, zice Domnul Dumnezeu.“

,,Căci l-am lăsat să răspândească groaza în ţara celor vii. De aceea Faraon şi toată mulţimea lui se vor culca împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu ceice au murit ucişi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.“ (Ezec. 32:21-32).



Categories: Studiu biblic, Teologice

2 replies

  1. … nu am calatorit mult, nu pentru ca nu mi-ar fi placut, dar, asa cum zicea mama, „unora li se intampla prea tarziu lucruri in viata… ” Dar anul acesta a fost anul calatoriilor: Riga, la munca voluntara cu un grup din biserica, Malta pe care mi-am dorit mai presus de orice sa o vad, poate si din cauza apostolului Pavel… si era sa avem, intr-o barcuta, soarta corabiei sale… Apoi, Egiptul! O croaziera pe Nil… Inimaginabil! Dar o croaziera e si … „loisir”, cu ar zice francezul, mult timp liber, cu alte cuvinte… Nu-mi luasem nici o carte cu mine, decat Biblia si…aparatul de fotografiat… voiam sa acumulez cat mai multe imagini, nu doar in aparat, ci mai ales in minte…
    Plutind pe Nil o saptamana, am citit cartea profetului Ezechiel, pe care nu o mai rasfoisem demult… Profetiile despre Egipt m-au coplesit…
    La sfarsitul croazierei noastre au inceput primele tulburari in Cairo, dar noi nu l-am avut inclus in „pachetul” de excursii… Dupa doua zile de asteptare am plecat cu un zbor de noapte inapoi in Europa, plutind peste un oras insangerat, dar care nu-si arata in intuneric decat luminile mirifice… Dumnezeu e incredibil de … adevarat si de puternic!

  2. Vechii egipteni au fost mari iubitori de animale, acestea fiind luate cu ei in viata de dupa, acestea avand parte de acelasi tratament ca si faraonii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: