7. Ezechiel – Necazurile unui profet

Hotărât lucru, relațiile unui om care a stat în prezența lui Dumnezeu, a văzut lucruri din slavă și a auzit cuvinte venite dintr-o altă dimensiune cu ceilalți oameni pot fi și în majoritatea cazurilor au fost, dificile. Copleșit de ceea ce a experimentat, un profet este înclinat spre o viață de ascultare deplină. Nu la fel sunt și ceilalți. Nepotrivirea aceasta l-a târât pe Ezechiel în situații foarte dificile. Dumnezeu a fost bun și l-a avertizat pe Ezechiel de această nepotrivire:

„El mi-a zis: ,,Fiul omului, du-te la casa lui Israel, şi spune-le cuvintele Mele!  Căci nu eşti trimes la un popor cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. Nu la nişte popoare mari, cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreşit dacă te-aş trimete la ele, te-ar asculta! Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită.

Iată, îţi voi face faţa tot aşa de aspră ca şi feţele lor, şi fruntea tot aşa de aspră ca fruntea lor. Îţi voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decât stânca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!|“

El mi-a zis: ,,Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe cari ţi le spun! Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!“ (Ezec. 3:4-11).

Până la căderea Ierusalimului, Dumnezeu l-a făcut literalmente pe Ezechiel mut (Ezec. 3:26, 27). Așa că mesajul lui către popor nu a putut fi transmis prin vorbe, ci prin intermediul gesturilor și al simbolurilor. Din cauza acestei situații, profetul a fost împins de câteva ori de Dumnezeu în situații dificile.

–  A trebuit să facă o machetă a Ierusalimului pe o cărămidă și să înfățișeze asediul care va veni (Ezec. 4:1-3).

–  A trebuit să stea legat cu frânghii, 390 de zile pe partea stângă și 40 de zile pe partea dreaptă (4:1-8).

–  În tot acest timp, Ezechiel a trebuit să mănânce o pâine făcută după o rețetă specială (care se vinde și azi în SUA) și să o încălzească la foc de balegă de bou (4:9-17).

–  A trebuit să umble gol după ce și-a ras tot părul de pe corp (5:1-17).

–  Cel mai greu de purtat dintre toate semnele acestea profetice a fost însă moartea soției sale, produsă chiar în ziua în care a căzut Ierusalimul. Pentru ca glasul lui Ezechiel către popor să sune la fel cu glasul Dumnezeului lor, Domnul a vrut ca profetul să guste ceva din durerea pe care Dumnezeu Însuși a simțit-o când a încuviințat pedepsirea cetății favorite.

„În anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Fiul omului, scrie numele zilei acesteia, numele zilei de azi! Căci chiar în ziua aceasta se apropie împăratul Babilonului de Ierusalim. Spune o pildă acestei case de îndărătnici, şi zi-le: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Pune, pune cazanul, şi toarnă apă în el! Pune bucăţi de carne în el, toate bucăţile cele bune, coapsa şi spata, şi umple l cu cele mai bune oase. Alege ce e mai bun din turmă, şi pune lemnele grămadă supt cazan; fă-l să fiarbă în clocot mare, şi să fiarbă şi oasele din el“.

De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Vai de cetatea cea setoasă de sânge, cazanul cel plin de rugină, şi de pe care nu se ia rugina! Scoateţi bucăţile din el unele după altele, fără să trageţi la sorţi. Căci sângele pe care l-a vărsat ea este încă în mijlocul ei. L-a pus pe stânca goală, nu l-a vărsat pe pământ, ca să-l acopere apoi cu ţărână. Ca să-Mi arăt urgia, ca să Mă răzbun, i-am vărsat sângele pe stânca goală, pentru ca să nu fie acoperit.

De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ,,Vai de cetatea cea setoasă de sânge! Vreau să fac un rug mare! Îngrămădeşte multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, fă fertura groasă, ca să se ardă şi ciolanele. Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se înferbânte arama, să i se topească murdăria din lăuntru, şi să i se şteargă rugina. Trudă degeaba! Căci rugina de care este plin nu se deslipeşte de el; rugina nu se va lua de pe el decât prin foc, şi tu doreşti iarăşi nelegiuire în spurcăciunea ta! Pentru că am vrut să te curăţ şi nu te-ai făcut curată, nu vei mai fi curăţită de spurcăciunea ta până Îmi voi potoli mânia asupra ta. Eu, Domnul, am vorbit! Lucrul acesta se va întâmpla, şi Eu îl voi împlini! Nu Mă voi lăsa, nu voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după puterea ta şi după faptele tale, zice Domnul, Dumnezeu.“

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, iată, îţi voi răpi printr-o lovitură ce ţi-e mai scump în ochi. Dar să nu te jăleşti, nici să nu plângi, şi să nu-ţi curgă lacrămile pentru ea. Suspină în tăcere, dar nu plânge ca la morţi! Leagă-ţi turbanul, pune-ţi încălţămintea în picioare, nu-ţi acoperi barba, şi nu mânca pâinea de jale!“ Vorbisem poporului dimineaţa, şi seara mi-a murit nevasta. A doua zi dimineaţa, am făcut cum mi se poruncise“ (Ezec. 24:1-18).

Ironia situației a fost că odată cu jalea venită peste el, Ezechia și-a încetat și perioada de muțenie. Vai însă! Primele lui cuvinte rostite înaintea poporului n-au fost cuvinte de bucurie:

„În ziua aceea, ţi se va deschide gura odată cu a fugarului, vei vorbi, şi nu vei mai fi mut. Vei fi un semn pentru ei, şi vor şti că Eu sunt Domnul“ (Ezec. 24:27).

Aparenta lipsă de jale a lui Ezechiel i-a lăsat perplexi pe cei din jurul lui și ei s-au grăbit să-i ceară o explicație:

„Poporul mi-a zis: ,,Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă pentru noi ceea ce faci?“ Eu le-am răspuns: ,,Cuvântul Domnului mi-a vorbit, astfel:

,,Spune casei lui Israel: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Iată, voi pângări Locaşul Meu cel sfânt, fala puterii voastre, ce vă e mai scump în ochi, lucrul iubit de voi; şi fiii voştri şi fiicele voastre, pe cari i-aţi lăsat după voi, vor cădea ucişi de sabie. Şi atunci veţi face cum am făcut şi eu. Nu vă veţi acoperi barba şi nu veţi mânca pâinea de jale, veţi sta cu turbane pe cap şi cu încălţămintea în picioare, nu vă veţi jăli şi nici nu veţi plânge; ci veţi tânji pentru nelegiuirile voastre, şi vă veţi văita între voi. Ezechiel va fi un semn pentru voi. Veţi face întocmai cum a făcut el. Şi când se vor întâmpla aceste lucruri, veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeu.

Tu, însă, fiul omului, în ziua când le voi răpi ceea ce face tăria lor, bucuria şi fala lor, ce le este scump ochilor şi lucrul iubit de ei, pe fiii şi fiicele lor, în ziua aceea, va veni un fugar la tine, ca să-ţi dea de ştire şi să auzi cu urechile tale“ (Ezec. 24:19-26).

Foarte mulți oameni doresc să fie profeți ai lui Dumnezeu, dar prea puțini sunt gata să plătească prețul unei astfel de slujiri! Ezechiel a fost ales de Dumnezeu, pus deoparte, chemat în mod special. Aceasta nu datorită calităților lui, ci datorită unei voințe divine suverane. Tot ce a putut face Ezechiel a fost să caute să fie la înălțimea unei asemenea chemări. N-a fost ușor și n-a reușit întotdeauna. De câteva ori s-a prăbușit aproape fără viață la pământ. De fiecare dată însă, Duhul lui Dumnezeu l-a ridicat și i-a dat putere să stea în picioare. Ce imagine superbă! Ce simbol pentru slujirea tuturor celor chemați de Dumnezeu la lucrare! Nimeni nu o poate face prin puterea sau resursele lui! O face Dumnezeu prin atotputernicia Lui, proslăvindu-se prin niște instrumente umane, prin niște vase slabe, prin niște vase de lut. Uneori aceste vase de lut își plâng singure de milă, dând pe față slăbiciunea lor, ca în cazul lui Ieremia:

„M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de râs, toată lumea şi bate joc de mine. Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: ,,Silnicie şi apăsare!“ Aşa încât Cuvântul Domnului îmi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.

Dacă zic: ,,Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!“ iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte împrejur.

–  ,,Învinuiţi-l“, strigă ei; ,,haidem să-l învinuim!“

Toţi ceice trăiau în pace cu mine, pândesc să vadă dacă mă clatin, şi zic:

–  ,,Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el, şi ne vom răzbuna pe el!“ …

Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama, să nu fie binecuvântată! Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: ,,Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească“, şi l-a umplut de bucurie cu ea!  Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe cari le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază! De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca să-mi fi fost ea mormântul meu!“ De ce n-a rămas ea vecinic însărcinată cu mine?  Pentru ce am ieşit din pântecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele în ruşine?“ (Ier. 20:7-10).

De fiecare dată însă, cei slabi se întăresc în Domnul și în puterea tăriei Lui:

„Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umplea de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă: de o vecinică ruşine, care nu se va uita!

Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez pricina. Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mâna celor răi“ (Ier. 20:11-13).

Aceasta a fost experiența și nădejdea purtătorilor de cuvânt ai lui Dumnezeu din toate timpurile:

„Căci Dumnezeu, care a zis: ,,Să lumineze lumina din întunerec“, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Christos. Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie dela Dumnezeu şi nu dela noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. Căci noi cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.

Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. Însă fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: ,,Am crezut, de aceea am vorbit!“ şi noi credem, şi de aceea vorbim. Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus, ne va învia şi pe noi împreună cu Isus, şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţămirile spre slava lui Dumnezeu.

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinlăuntru se înoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vecinică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile cari se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile cari se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt vecinice“ (2 Cor. 4:6-18).

Răsplătirile lui Dumnezeu pentru acești oameni speciali vor fi și ele speciale:

„Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa vecinică, şi alţii pentru ocară şi ruşine vecinică. Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci“ (Dan. 12:2-3).

.(Înapoi la Cupris)



Categories: Studiu biblic, Teologice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: