În luminișu-ntunecos
Din neguroasa-mpădurire
Lumina cobora frumos
Din cerul plin de nemurire

Îmi puteți sugera o continuare la această poezie ?

Mulțumesc frumos pentru prima contribuție venită de la

• Tita Antoneta

  Scalda în valul ei duios
  Pământul prins în amorțire
  Trezit, în norul luminos
  El învia, ca la zidire.

  Pe chipul meu primesc voios      – strofa aceasta de la Elisei

  A Sa lumină fără știre

  Din luminișu-ntunecos

  În viața mea fără simțire

  Asemeni lui, noi așteptăm
  Lumina, peste-a noastră fire
  Ca-n raza ei sa ne urcăm (ne-avântăm)
  La cea de-a doua Lui venire.

  Din luminișu-ntunecos
  Din neguroasa-mpădurire
  Ne-om înalța, în glorios
  Și vesnic zbor spre nemurire.

Categories: Poezii