Diferenţa de trei ore de fus orar a fost de data aceasta împotriva noastră. Ne-am sculat de cu noapte ca să plecăm din Perth, dar am ajuns numai după-amiază la Melbourne. Am apucat doar să ne spălăm puţin pe faţă şi fraţii ne-au luat la familia Ciui. Majoritatea celor din această familie sunt în America. Aurelia, sora fratelui Ciui este chiar la noi la Bethel.

Nelu Ciui şi familia au ajuns la Melbourne pentru că aşa au fost îndemnaţi de cei din lagărul din Iugoslavia. Nu le pare rău acum şi eu zic că nici n-au de ce să le pară. Locuiesc într-o casă ca o mini-fermă, cu mult spaţiu de joacă pentru copii, într-o zonă foarte liniştită aflată într-una din suburbiile oraşului Melbourne. Familia Ciui are nouă copii şi încă unul este pe drum, unul mai frumos ca altul!

Sunt o familie harnică şi binecuvântată. Iată-l pe tata cu unul din fii la un finisaj de casă:

Meseriaşii buni sunt foarte bine plătiţi în Australia. Un om care pune faianţă, dacă ştie ce face, poate câştiga aici şi la o sută de mii de dolari pe an. Australia este o ţară tânără, ca America, şi societatea nu s-a decantat încă în forme şi sectoare industriale mamut. Există aici încă posibilitatea micilor intreprinzători de a lansa afaceri personale, mici companii, mici ferme agricole. În vest, paradoxal, se caută mai ales, slujbe de ‘diribau’, mai ales în domeniul mineritului. Altfel, la imigrare Australia are un filtru cu punctaj asemănător Canadei.

Şi pentru că veni vorba de ferme, am fost lângă Melbourne la cules de cireşe. Cineva are o fermă cu care face o afacere bună.

Vineri pe la prânz, Silvia si familia Emima şi Ovi Roman, care o gazduiesc, au venit să ne ia la cules de cireşe de Decembrie (echivalentul calendaristic al. Cireselor de Mai).
Livada este in căuşul munţilor, unde domneşte răcoarea strict necesară unei astfel de recolte. După un drum de aproximativ 30 de minute prin canicula subtropicală , printre păduri de eucalipţi şi ferigi palmieri (ferntree),  am ajuns pe o coștișă însorită.

La casa de bilete de la intrare trona gălăgioasă o ceată de femei de religie islamică. O fi islamul o religie a păcii, dar femeile acestea nu erau de loc tăcute. Daca nu le vedeai feţele vesele aveai impresia că se ceartă. Nu erau araboaice, ci mai degrabă filipineze sau indonezience. Își făcuseră plinul si așteptau acum sa plece spre casă cu pungile pline.

Noi am completat numărul de călători dintr-un autobuz plin de chinezi. În ciripitul lor vesel ne-am amestecat printre ramurile de cires si am vorbit, am glumit, am mâncat si am cules.

Mi-am adus aminte de vremea cand făceam același lucru copil fiind, în marginea Bucurestilor. Era parca la fel, dar îmi lipsea frica pe care o simțeam pe atunci, căci eram la … furat.

Livada era crescută științifică, cu arbori tăiati forțat la inaltimea staturii omeneşti, cu santuri de irigare dintr-un furtun care picura doar lângă tulpina pomilor.

Pentru ca nu era probabil rentabil sa aibă autobuzele lor, proprietarii inchiriasera pentru sezon doua microbuze de 24 de persoane de la compania Budget. Foarte intreprinzatori si foarte practici.

Ciresele mâncate la Perth au fost mai dulci. Celor de aici le mai lipsesc încă o săptămâna buna pana la integrarea zaharoasa. Erau insa carnoase si colorate, numai bune de rostogolit in gura.

Categories: Personale