Eu nu te vad, decat cand sunt departe
Caci altfel te confund mereu cu mine
Te pierd din ochi, cand te privesc de-aproape,
Dar cand esti peste zari, visez cu tine.
Nu te doresc, cand tu imi esti de toate
Dar sunt flamind, cand singur sunt cu toti.
Nu-mi odihnesc privirea de sub pleoape
Decat pe chipu-ti cel visez in nopti.
Sunt mindru ca te am, dar nu-ti stiu pretul.
Te dau mereu pentru nimicul gol,
Ma saracesc nerod, desi eu par semetul
Cand hoti si-nselatori imi dau ocol..
Eu sunt bogat, cat nu stiu pretui
Si saracesc cind nu mai stiu iubi.
Daniel Branzai
Leningrad, 1989
Categories: Poezii
Barzilaiendan 
f f frumos
cred ca e la fel si acum dupa mai bine de 20 de ani, spun aceasta din proprie-mi expierenta. Cand parul a ajuns argintiu, dragostea si respectul e mai de pret ca aurul, de-si nu asa de poetic, dar e la fel, slava Domnului pentru bunicele nepotilor nostri. Ma bucur ca vei sosi si in Perth. Te asteptam cu bucurie. Gavril Crisan si cei de aici. Cu dragoste freteasc, in Domnul.
________________________________
La logodna sorei mele, fratele Cure, cu intelepciuea lui sugubeata , care isi punea totdeauna o ampreta permaneneta in mintea noastra, spunea ca sotia este ca o masina ….cind masina e noua te plimbi cu ea fara nici o grija…dar cind se mai invecheste are nevoie sa o ingrijesti in permanenta daca vrei sa ai cu ce te plimba…
Nu stiu cit si-a ingrijit masina…dar orice sotie s-ar simti mai ceva ca o regina sa auda asemenea cuvinte…