Arhivele regale – 30. Ieroboam al doilea – o copie trasă la indigou – 2 Regi 14:23-29

Motto: A greși este omenește. A îndrepta greșelile este dumnezeiește, iar a stărui în ele este drăcește!

Ieroboam al doilea a fost cel de al treilea urmaș la tron promis de Dumnezeu lui Iehu (2 Regi 10:30).

Ieroboam întâi și Ieroboam al doilea sunt cele două coperți între care Dumnezeu a așezat filele dosarului împărăției de nord. Viețile lor, simetric așezate la început și la început marchează epoca în care toți împărații lui Israel a umblat în „păcatele lui Ieroboam“ (2 Regi 14:24).  Viața lui Ieroboam al doilea este deci o copie la indigou a vieții primului Ieroboam, omul care n-a știut să prețuiască harul, împăratul care n-a folosit extraordinara ocazie pe care i-a oferit-o destinul divin.

Domnia de patruzecișiunu de ani a lui Ieroboam al doilea a fost cea mai lungă din toată istoria împăraților din regatul de nord. În primii doisprezece ani, acest Ieroboam a fost co-regent cu tatăl său, Ioas (101Edwin R. Thiele, “Coregencies and Overlapping Reigns Among the Hebrew Kings,” Journal of Biblical Literature 93:12 (1974):192-93).
 El și-a început domnia când pe tronul de la Ierusalim se afla Ioas, a domnit după moartea acestuia și după moartea lui Amația și a murit în timpul domniei lui Azaria (Ozia). Cronicarul, preocupat prioritar de aspectele teologic-pedagogice din viața împăraților, ignoră cu desăvârșire semnificația politică a realizărilor lui Ieroboam al doilea.

„Perioada lui Ieroboam (în nord) și Azaria (în sud) a fost marcată de o îmbunătățire spectaculoasă a situației celor din cele două regate, atât din punct de vedere economic, cât și politic“ (Patterson, Richard D. and Hermann J. Austel. “1, 2 Kings.” P. 231).

Ieroboam al doilea a extins stăpânirea lui Israel până la granițele pe care le-a avut în vremea lui Solomon. Hamatul amintit în text este provincia de la nordul Israelului, iar Marea Câmpiei este Marea Morată (2 Regi 14:25). Ni se spune că unul din profeții activi pe vremea lui Ieroboam al doilea a fost Iona. Gat-Heger se află vizavi de Nazaretul pe pantele aceluiași munte din Galileia:

„În al cincisprezecelea an al lui Amaţia, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a început să domnească la Samaria, Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel. A domnit patruzeci şi unu de ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut dela nici unul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască. A luat înapoi hotarele lui Israel, dela intrarea Hamatului până la marea câmpiei, după cuvântul pe care-l rostise Domnul, Dumnezeul lui Israel, prin robul Său Iona, proorocul, fiul lui Amitai, din Gat-Hefer“ (2 Regi 14:23-25).

Ieroboam a ajuns la tron în vremuri grele pentru Israel. Succesul lui nu s-a datorat caracterului său sau ascultării lui de Iehova. A fost mai degrabă o intervenție de har din partea lui Dumnezeu. Mila Lui a declanșat o binecuvântare nemeritată pentru ca poporul Lui să-și poată continua istoria până la împlinirea destinului lor mesianic:

„Căci Domnul a văzut că necazul lui Israel ajunsese prea mare, a văzut şi strâmtorarea în care se aflau şi robii şi oamenii slobozi, fără să fie cineva care să vină în ajutorul lui Israel. Domnul nu hotărâse să şteargă numele lui Israel, de subt ceruri, şi i-a izbăvit prin Ieroboam, fiul lui Ioas.
Celelalte fapte ale lui Ieroboam, tot ce a făcut el, isprăvile lui la război, şi cum a adus iarăşi subt stăpânirea lui Israel Damascul şi Hamatul, cari fuseseră ale lui Iuda, nu sunt scrise oare toate acestea în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?“ (2 Regi 14:26-28).

Damasul și Hamatul fuseseră într-adevăr ale lui Iuda numai în sensul de teritorii ocupate și dependente de tronul lui Solomon de la Ierusalim.

Chiar dacă realizările politice și militare ale lui Ieroboam al doilea au fost deosebite, starea spirituală a națiunii era de plâns. Aceasta se vede și din puternica activitate profetică din vremea lui. Profeții, aceste „forțe speciale ale lui Dumnezeu“ erau trimise numai atunci când împărații și preoții, responsabili înaintea lui Dumnezeu cu conducerea poporului, nu-și făceau datoria. Numărul mare de profeți și o activitate profetică intensă au semnalat întotdeauna nu o trezire spirituală, ci o decadență deplorabilă.

Celor patruzeci și unu de ani de domnie ai lui Ierobaom al doilea nu le-a fost acordate în Biblie decât exact șapte versete! Nu se poate să nu ne mire acest fapt. Dacă vreți să știți mai multe, puteți citi restul Bibliei și veți descoperi că Dumnezeu s-a mulțumit să ne lase numai șapte versete în cartea Regi pentru că vorbise deja câteva capitole întregi în mesajele profeților Osea și Amos. Ei au activat pe vremea lui Ieroboam al doilea (Osea 1:1; Amos 1:1).  Din predicile lor aflăm că binecuvântările și prosperitatea materială, în loc să-i apropie pe evrei mai mult de Dumnezeu, au devenit motivele de apostazie. Am putea spune că „li s-a urât cu binele“.

Misiunea lui Amos a fost îndreptată împotrivă idolatriei lui Ieroboam al doilea. Se pare că, spre sfârșitul domniei, împăratul plănuia să adauge măreție și strălucire altarului principal de închinăciune idolatru. Dumnezeu l-a trimis pe Amos la Betel să condamne întreaga acțiune.

„În ziua când voi pedepsi pe Israel pentru fărădelegile lui, voi pedepsi şi altarele din Betel; coarnele altarului vor fi sfărâmate, şi vor cădea la pământ. Voi surpa casele de iarnă şi casele de vară; palatele de fildeş se vor duce, şi casele cele multe se vor nimici, zice Domnul. … A căzut şi nu se va mai scula, fecioara lui Israel; stă trântită la pământ, şi nimeni n-o ridică. Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: cetatea care scotea la luptă o mie de oameni, nu va rămânea decât cu o sută, şi cea care scotea o sută de oameni, nu va mai rămânea decât cu zece, din casa lui Israel.“ Căci aşa vorbeşte Domnul către casa lui Israel: ,,Căutaţi-Mă, şi veţi trăi! Nu căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal, şi nu treceţi la Beer-Şeba. Căci Ghilgalul va fi dus în robie, şi Betelul va fi nimicit. Căutaţi pe Domnul, şi veţi trăi! Temeţi-vă ca nu cumva să apuce ca un foc casa lui Iosif, şi focul acesta s-o mistuie, fără să fie cineva la Betel ca să-l stingă, voi cari prefaceţi dreptul în pelin, şi călcaţi dreptatea în picioare!   …“  (Amos 3:14-15, 5:2-7).

Amos diagnostichează boala ascunsă sub învelișul aparențelor de sărbători religioase și vestește venirea pedepsei prin asirieni:

„Vai de cei ce doresc „ziua Domnului!“ Ce aşteptaţi voi dela ziua Domnului? Ea va fi întunerec şi nu lumină. Veţi fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-l întâlneşte un urs, şi care, când ajunge acasă, îşi reazimă mâna pe zid, şi-l muşcă un şarpe! Nu va fi oare ziua Domnului întunerec, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire? Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre, şi nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare! Când Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mâncare, n-am nici o plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe cari-i aduceţi ca jertfe de mulţămire, nici nu Mă uit la ei. Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale! Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea ca un pârâu care nu seacă niciodată! Mi-aţi adus voi jertfe şi daruri de mâncare, în timpul celor patruzeci de ani din pustie, casa lui Israel?… Veţi ridica dar pe Sacut, împăratul vostru, şi pe Caivan, chipurile voastre idoleşti, steaua dumnezeului vostru, pe care vi l-aţi făcut, şi vă voi duce în robie dincolo de Damasc, zice Domnul, al cărui Nume este Dumnezeul oştirilor!“ (Amos 5:18-26).

Abundența materială a dus poporul la desfrâu, de aceea și binecuvântarea se va preface în blestem:

„Vai de ceice trăiesc fără grijă în Sion, şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii aceştia ai celui dintâi dintre neamuri, la cari aleargă casa lui Israel! …  Treceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo până la Hamatul cel mare, şi pogorâţi-vă în Gat la Filisteni; sunt oare cetăţile acestea mai înfloritoare decât cele două împărăţii ale voastre, şi este ţinutul lor mai întins decât al vostru?… Credeţi că ziua nenorocirii este departe, şi faceţi să se apropie domnia silniciei. Ei se culcă pe paturi de fildeş, şi stau întinşi a lene pe aşternuturile lor; mănâncă miei din turmă, şi viţei puşi la îngrăşat. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif! De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi. Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuş, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis: ,,Mi-e scârbă de mândria lui Iacov, şi-i urăsc palatele; de aceea, voi da în mâna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea. Şi dacă vor mai rămânea zece oameni într-o casă vor muri. … Vă bucuraţi de lucruri de nimic, şi ziceţi: ,,Oare nu prin tăria noastră am câştigat noi putere?“ De aceea, iată, voi ridica împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, un neam, care vă va asupri dela intrarea Hamatului până la pârâul pustiei.“  (Amos 6:1-9, 13-14).

În loc să fie primit cu pocăință, mesajul lui Amos a fost sfidat, iar profetul îndemnat să fugă înapoi în Iuda. Dumnezeu a văzut lucrul acesta, iar pe preotul Amația de la Betel avea să-l pedepsească într-un mod exemplar:

„Atunci Amaţia, preotul din Betel, a trimes să spună lui Ieroboam, împăratul lui Israel: ,,Amos unelteşte împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu poate să sufere toate cuvintele lui! Căci iată ce zice Amos: „Ieroboam va fi ucis de sabie, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara sa!“. Şi Amaţia a zis lui Amos: ,,Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănâncă-ţi pâinea acolo, şi acolo prooroceşte. Dar nu mai prooroci la Betel, căci este un locaş sfânt al împăratului, şi este un templu al împărăţiei!“ Amos a răspuns lui Amaţia: ,,Eu nu sunt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sunt păstor, şi strângător de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat dela oi, şi Domnul mi-a zis: „Du-te şi prooroceşte poporului Meu Israel!“ Ascultă acum Cuvântul Domnului, tu care zici: „Nu prooroci împotriva lui Israel, nu vorbi împotriva casei lui Isaac!“ Din pricina aceasta, iată ce zice Domnul: „Nevastă-ta va curvi în cetate, fiii şi fiicele tale vor cădea loviţi de sabie, ogorul tău va fi împărţit cu frânghia de măsurat; tu însă vei muri într-un pământ necurat, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara lui!“ (Amos 7:10-17).

Osea, celălalt profet activ pe vremea lui Ieroboam al doilea, a vestit și el pedeapsa divină:

„Pune trâmbiţa în gură! Vrăjmaşul vine ca un vultur peste Casa Domnului! Căci au călcat legământul Meu, şi au păcătuit împotriva Legii Mele. Atunci vor striga către Mine: ,,Dumnezeule, noi Te cunoaştem, noi, Israel!“ – Israel a lepădat binele cu scârbă; de aceea vrăjmaşul îi va urmări. Au pus împăraţi fără porunca Mea, şi căpetenii fără ştirea Mea; au făcut idoli din argintul şi aurul lor: deaceea vor fi nimiciţi. Viţelul tău este o scârbă, Samario! Mânia Mea s-a aprins împotriva lor! Până când nu vor voi ei să se ţină curaţi? Idolul acesta vine din Israel, un lucrător l-a făcut, şi nu este Dumnezeu. De acea, viţelul Samariei va fi făcut bucăţi! Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună“ (Osea 8:1-7a).

„Israel era o vie mănoasă, care făcea multe roade. Cu cât roadele sale erau mai multe, cu atât mai multe altare a zidit; cu cât îi propăşea ţara, cu atât înfrumuseţa stâlpii idoleşti. Inima lor este împărţită: de aceea vor fi pedepsiţi. Domnul le va surpa altarele, le va nimici stâlpii idoleşti. Şi curând vor zice: ,,N-avem un adevărat împărat, căci nu ne-am temut de Domnul; şi împăratul, pe care-l avem, ce ar putea face el pentru noi?“ Ei rostesc vorbe deşerte, jurăminte mincinoase, când încheie un legământ: de aceea, pedeapsa va încolţi ca o buruiană otrăvitoare din brazdele câmpiei! Locuitorii Samariei, se vor uimi de viţeii din Bet-Aven; poporul va jăli pe idol, şi preoţii lui vor tremura pentru el, pentru slava lui, care va pieri din mijlocul lor. Da, el însuş va fi dus în Asiria, ca dar împăratului Iareb. Ruşinea va cuprinde pe Efraim, şi lui Israel îi va fi ruşine de planurile sale. S-a dus Samaria şi împăratul ei, ca o ţăpligă pe faţa apelor. Înălţimile din Bet-Aven, unde a păcătuit Israel, vor fi nimicite; spini şi mărăcini vor creşte pe altarele lor. Şi vor zice munţilor: ,,Acoperiţi-ne!“ Şi dealurilor: ,,Cădeţi peste noi!“ (Osea 10:1-8).

Din cauza declinului spiritual al națiunii, Dumnezeu a îngăduit ridicarea unei teribile amenințării din partea Asiriei (Paul Gilchrist, “Israel’s Apostasy: Catalyst of Assyrian World Conquest,” in Israel’s Apostasy and Restoration: Essays in Honor of Roland K. Harrison, pp. 99-113). Este exact ceeea ce le spusese că se va întâmpla încă de pe vremea lui Moise:

„Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui pe cari ţi le dau astăzi, Domnul, Dumnezeul tău, îţi va da întâietate asupra tuturor neamurilor de pe pământ.  … Dar dacă nu vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă nu vei păzi şi nu vei împlini toate poruncile Lui şi toate legile Lui, pe cari ţi le dau astăzi, iată toate blestemurile cari vor veni peste tine şi de cari vei avea parte. … Domnul te va face să fii bătut de vrăjmaşii tăi; pe un drum vei ieşi împotriva lor, dar pe şapte drumuri vei fugi dinaintea lor; şi vei fi o groază pentru toate împărăţiile pământului. Străinul care va fi în mijlocul tău se va ridica tot mai sus peste tine, iar tu te vei pogorî tot mai jos; el îţi va da cu împrumut, şi tu nu-i vei da cu împrumut; el va fi fruntea şi tu vei fi coada.  … Domnul va aduce de departe, dela marginile pământului, un neam care va cădea peste tine cu zbor de vultur, un neam a cărui limbă n-o vei înţelege, un neam cu înfăţişarea sălbatică, şi care nu se va sfii de cel bătrân, nici nu va avea milă de copii. El va mânca rodul turmelor tale şi rodul pământului tău, până vei fi nimicit; nu-ţi va lăsa nici grâu, nici must, nici untdelemn, nici viţeii dela vaci, nici mieii de la oi, până te va face să pieri. Te va împresura în toate cetăţile tale, până îţi vor cădea zidurile, aceste ziduri înalte şi tari, în cari îţi pusesei încrederea pe toată întinderea ţării tale; te va împresura în toate cetăţile tale, în toată ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău“. (Deut. 28:1, 15, 25, 43-44, 49-52).

„Ieroboam a adormit cu părinţii săi, cu împăraţii lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Zaharia“ (2 Regi 14:29)

Cu moartea lui Ieroboam al doilea, istoria regatului de nord intră într-o perioadă de anarhie și dezastru. Îmbolnăvit spiritual înăuntru, Israelul dă pe față simptomele unei națiuni aflate pe moarte. În loc să fie uniți în fața amenințării asiriene, ultimii epigoni de pe tronul Samariei se vor lupta unii cu alții și se vor sabota reciproc. În doar douăzecișicinci de ani, Iaraelul va înceta să mai existe și va dispare din istorie (John Bright, A History of Israel, p. 252).  După teribilii ani de robie, din tot Israelul nu se vor mai întoarce înapoi decât „iudeii“, moștenitorii promisiunilor mesianice legați de tronul de la Ierusalim și casa lui David. Religia lor se numește și azi „iudaism“, ca un semn de aducere aminte al dispariției „israeliților“, pierduți în praful imperiilor pentru că s-au îndepărtat de Dumnezeul lor. Numai vremurile mesianice de la sfârșitul istoriei îi va aduce înapoi în matca destinului lor și harul Dumnezeiesc le va deschide un izvor de iertare și neprihănire.

(Înapoi la Cuprins)



Categories: Studiu biblic, Teologice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: