M16 – Întrebări la vremea concluziilor

Ajuns acasă, am destulă vreme ca să completez acest jurnal și să încerc să decantez câteva concluzii. Am destulă vreme pentru că, oricum, nu pot face nimic altceva. Jet lag-ul mă ține confuz și neputincios în jurul patului.

(Wikipedia – Jet lag, medically referred to as desynchronosis, is a physiological condition which results from alterations to the body’s circadian rhythmsresulting from rapid long-distance transmeridian (east–west or west–east) travel on a jet aircraft. It is classified as one of the circadian rhythm sleep disorders.

The condition of jet lag may last several days until one is fully adjusted to the new time zone, and a recovery rate of one day per time zonecrossed is a suggested guideline. The issue of jet lag is especially pronounced for airline pilots, crew, and frequent travelers. Airlines have regulations aimed at combating pilot fatigue caused by jet lag.

The common term jet lag is used because before the arrival of the passenger jet aircraft, it was generally uncommon to travel far and fast enough to cause jet lag. Propeller flights were slower and of more limited distance than jet flights, and thus did not contribute as widely to the problem.)

1. Mai ales după partea “europeană“ a călătoriei mi-a rămas în urechi un ecou și mă întreb împreună cu Hemingway: “Pentru cine bat clopotele?“ Europa are o moștenire incontestabil creștină, dar sunt foarte puțini urmași care să dorească să o ia în stăpânire. Praga este un oraș cu un impresionant număr de clădiri de biserici. Viena este cetatea Mariei Tereza, marea apărătoare a creștinătății în lupta cu islamul pașalâcului turcesc. Boemia este creuzetul marelui Imperiu romano-catolic. În  toate aceste locuri, diminețile mi-au fost scăldate în dangăt de clopote. Vocea lor este însă singulară în societate, unde oamenii preferă să vorbească despre orice altceva decât despre Dumnezeu în timpul de peste zi. Orgoliul creștin există, dar el nu mai are mare acoperire în practică. Marea majoritate a europenilor sunt “aparținători“, nu “practicanți“ ai religiei lor. Asta nu înseamnă că se simt inferiori americanilor. Dimpotrivă! Ghidul de la Praga, convins că sunt american evanghelic, m-a privit cu superioritatea celor care au de partea lor istoria și n-a vrut să spună public nimic de Ian Hus și de frații moravieni. Persecuția continuă. Europenii au de partea lor Marea Teologie a Bisericii. Noi, americanii, avem doar … Evanghelia unui Dumnezeu atotputernic.

Praga are un mare cartier istoric al evreilor. Au rămas doar clădirile pentru că evreii s-au dus, unii în lagărele naziste, iar alții acasă în Israel. Există acolo o mulțime de sinagogi și chiar un tur special pentru turiștii evrei (este, de departe, cel mai scump!).

Daniela a ținut neapărat să mă fotografieze în fața celei mai vechi sinagogi din Praga (secolul XV). Eu am ținut neapărat însă să fotografiez mesajul statuii lui Moise, plasat în fața ei, ca un strigăt al durerii care se ridică supraviețuitoare de sub apăsarea celor care au încercat să o strivească.

Ca și sinagogile rămase găoace goale de istorie, marile biserici din Praga și Viena sunt doar în cartierele istorice. În cartierele noi și moderne nu prea există clădiri de biserici. Societatea modernă, trepidantă și ruptă de transcendental se închină în alt fel de săli; de sport, de restaurant, de concerte … Oare pentru cine mai bat clopotele?

Bisericile cu turlele lor înălțate rugător spre cer sunt azi doar parte din tradiție și sunt “pentru turiști“, cum sunt și manifestările folclorice tradiționale:

Fără îndoială, moștenirea europenilor este foarte frumoasă și fascinează.  O moștenire frumoasă am întâlnit și în casa lui Cristian Răzvan la Târgul Neamț. O Biblie foarte veche, un “hairloom“ de familie, o Biblie cu explicații de la Christian Aid subliniată atent și intens, rămasă și ea fără o copertă din cauza îndelungatei folosiri și, mai ales, vesela și șervețelele cu monogram,  emblema de boierime pe care o simți plutind pretutindeni în preajma acestui boier al sufletului moldovan.

2. Europenii au acum “cultul sănătății“. Pe malul Dunării, Cornel Prejban, ne-a dus să vedem aleea pentru bicicliști care merge din Austria până în Germania și are nenumărate stații la restaurante și case de poposire:

Distanțele (relativ scurte) și prețul benzinei (foarte mare) au făcut ca europenii să se îndrăgostească de biciclete. Cred că n-am mai văzut niciodată atătea biciclete în jur, foarte multe cocoțate și cochete pe mașinile care plecau dinspre orașe înspre concedii.

3. Europa este frumoasă, dar parcă prea înghesuită. Știu, aceasta este reacția țăranului care a venit prima oară la oraș. Dar n-am ce face … Străzile sunt întortocheate. Chiar și pe bulevarde și autostrăzi, benzile de circulară sunt (sau par) mai înguste decât cele americane. Pentru mine, condusul a fost un coșmar. După câteva zile de condus iar prin Los Angeles, Daniela a remarcat: “Vezi, în Europa nu puteai conduce cu brațul după umerii soției“ …  Aferim.

4. Sistemul de transport în comun este foarte bine pus la punct. Poți cumpăra un bilet de “24 de ore“ care-ți dă dreptul să călătorești apoi cu oricare mijloc de transport în comun, în orice direcție. N-am știut aceasta și nici n-am aflat-o cu bucurie după ce ne-am dat seama că am plătit degeaba la alte două curse cu autobuzul.

5. Mâncarea este mult mai scumpă decât în Statele Unite sau în Moldova. Mi
s-a părut nedrept ca mâncarea să coste în România la fel de mult ca în America, dar am fost și mai uimit să văd cât plătesc austriecii și cehii. Apa potabilă este foarte bună la orice robinet din casă, dar pasiunea modernă după apa îmbuteliată te face să plătești o avere pentru “apă chioară“. Ca să economisesc, am început să mă păcălesc, unplând sticlele goale cu apă de la gazdele noastre.

6. Oamenii pe care i-am vizitat au fost foarte primitori! Păstorii din Moldova (dar nu numai ei) aveau planificate opt, nouă echipe care veneau la ei în vizită. Mi-am dat seama că sunt în imposibilitatea de a refuza, pentru că fiecare vizitator vine cu un potențial ajutor material, dar am înțeles și că bisericile nu sunt foarte păstorite în această perioadă. Toți așteaptă să vină toamna și lucrurile să poată să reintre în normal.

Bisericile din Austria ne-au răsfățat. Am simțit că ei se simt încă “printre străini“ și apreciază mult vizitele românilor din America. În aer se simte încă un climat de nesiguranță și instabilitate. Mulți merg dintr-o parte în alta, aflați în tranzit dinspre România spre alte țări europene sau dinspre aceste țări spre România.

Criza economică și împuținarea locurilor de muncă i-a făcut pe români vulnerabili. Am crezut că ei sunt liberi să se miște în voie și să treacă dintr-o țară în alta după cum le convine. Mi s-a spus însă că nu este chiar așa. Fiecare țară europeană își apără economia, punând tot felul de filtre în calea “străinilor“ ce doresc să le invadeze piața muncii.  Crizele din Spania, Grecia și Italia i-a făcut pe mulți români să trăiască de pe urma ajutorului de șomaj. Nici el nu ține însă la nesfârșit. Mulți se gândesc să se întoarcă acasă.

Pe de altă parte, circul politic din România a dus la înăsprirea condițiilor de investiții și împrumuturi. Multe companii cu sucursale în România sunt pe pragul să părăsească țara. Altele, care plănuiseră investiții, stau acum în cumpănă. Asta îi lovește iar pe cei mulți, mici și neînsemnați nu pe actorii care manevrează din spate sau de pe scenă criza politică. Până și moldovenii au început să glumească pe seama României. Ei spun că la București, lucrurile nu mai merg anapoda, ci ana-Ponta!

Cei mai dezgustați sunt însă tinerii din România, care se gândesc să o ia razna peste hotare. Asta face ca majoritatea membrilor bisericilor românești din diaspora să fie alcătuită din ei. Uneori, ai sentimentul că participi la adunări de tineret și trebuie să iei în considerație preocupările și problemele lor atunci când îți alegi subiectele de predică.

7. M-aș mai duce într-o asemenea misiune? Spuneți-mi doar când! Dumnezeu ne-a așezat în America, dar ființa și lucrarea ne este legată de cei cu sânge românesc din Europa. Cred că fiecare păstor din bisericile românești din USA are datoria și dreptul să facă o vizită la bisericile românești din vechiul continent; datoria pentru că suntem competenți să le arătăm cum și de ce să nu ne repete greșelile făcute în tranziția trăită de noi aici și dreptul, pentru că biletele costă și numai cu suportul bisericii locale în care ne ostenim vom putea merge. Asociația Bisericlor Baptiste Române din USA și Canada împlinește anul acesta o sută de ani de existență! Suntem competenți pentru că suntem “pățiți“. Știm ce am făcut bine și știm și ce am făcut rău. Putem să le arătăm “scurtăturile“ celor aflați în drum spre acomodarea cu viața în lumea occidentală. Mai presus de arice, avem chemarea să o facem din partea lui Dumnezeu, care nu ne-a așezat la întâmplare să trăim aici tocmai pentru o astfel de vreme.



Categories: Personale

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: