Arhivele regale – 18. Ioram – un anonim în umbra lui Elisei – 2 Regi 3:1 – 9:37

La Ierusalim, Iosafat a fost un rege credincios, dar a greșit atunci când s-a căsătorit cu o fata a lui Ahab și a Izabelei (2 Cron.18:1). Ioram a urmat exemplul tatălui său și a luat de nevastă o altă fată a lui Ahab, Atalia (2 Regi 8:18). Sub influența ei, la Ierusalim s-a introdus închinarea la Baal. Ioram l-a urmat pe Ahab în greșeala de a-și lăsa nevasta să dea tonul în treburile împărăției și asta a fost cât pe ce să stingă lumina mesianică din seminția davidică.

Se spune că o fată creștină a venit la păstorul bisericii și i-a cerut voie să se căsătorească cu un băiat „foarte bun“, dar necredincios. Păstorul a rugat-o să se suie pe scaun și să încerce să-l tragă pe el sus. Ușor de spus, dar greu de făcut! Toate strădaniile fetei de a-l ridica pe păstor au fost zadarnice. Într-un târziu, păstorul a tras-o el jos, fără să depună prea mult efort pentru aceasta. „Vezi, i-a zis el fetei, este mult mai greu să tragi pe cineva în jos, decât să ridici pe cineva sus. De aceea, căsătoriile „la un jug nepotrivit“ se termină în marea majoritate a cazurilor „în lume“, nu „în Biserică“. Dumnezeu știe și de aceea le-a interzis.“

Fără nici o îndoială, „prieteniile rele strică obiceiurile bune“, iar evenimentele din viața lui Ioram vor dovedi cu prisosință aceasta.

Impresionat sau poate înfricat de moartea fratelui său, Ahazia și de evenimentele care au însoțit-o (2 Regi 1:1-18), se pare că acest Ioram a făcut o jumătate de „stânga împrejur“, renunțând măcar formal la închinarea la Baal, dar perseverând într-o închinare la Dumnezeu printr-un „chip cioplit“.

„Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuşi nu ca tatăl său şi ca mama sa. A răsturnat stâlpii lui Baal, pe cari-i făcuse tatăl său; dar s-a dedat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a abătut dela ele“ (2 Regi 3:1-3).

Această pocăință „de formă“ nu L-a impresionat pe Dumnezeu care a îngăduit ca vasalii de altădată ai tatălui său să se răscoale împotriva lui Ioram și să nu-i mai plătească tribut:

„Meşa, împăratul Moabului, avea turme mari şi plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lâna lor. La moartea lui Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel“ (2 Regi 3:4-5)

Ahab murise, dar Izabela, femeia fatală de la curte, mama lui Ioram trăia încă. Sub influența ei, care venise de la Sidon și corupsese familia regală a lui Ahab aducând în țară închinarea la Baal și la Astarteea, vom asista la câteva nezalianțe malefice. Regii din Regatul de Sud, urmașii lui David, vor fi atrași în sfera ei de influență și se vor căsători cu fetele ei. Fiul și nepotul lui Ieroboam s-au încuscrit cu casa lui Ahab, sub autoritatea Izabelei (2 Regi 8:16, 25). Dumnezeu va ridica un „om-uragan“ care se va năpusti asupra acestor mezalianțe și le va nimici. Iehu va pune capăt acestei încuscriri (2 Regi 9). Pentru moment însă, vedem doar o alianță militară între Regatul de Nord și Regatul de Sud, plus … regatul Edomit:

„Împăratul Ioram a ieşit atunci din Samaria, şi a numărat pe tot Israelul. A pornit, şi a trimes să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: ,,Împăratul Moabului s-a răsculat împotriva mea; vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?” Iosafat a răspuns: ,,Voi merge, eu ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.” Şi a zis: ,,Pe care drum să ne suim?” Ioram a zis: ,,Pe drumul care duce în pustia Edomului.” Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda şi împăratul Edomului, au plecat; şi, după un drum de şapte zile, n-au avut apă pentru oştire şi pentru vitele cari veneau după ea“ (2 Regi 3:6-9).

Remarcăm două lucruri din text: (1) Ioram reușește să-l atragă pe Iosafat, regele de la Ierusalim, în această aventură și (2) Dumnezeul care șade pe tronul cerului se pronunță împotriva acestei acțiuni pentru care nu a fost consultat. Cel de al treilea lucru care nu ni se spune, dar pe care-l vom descoperi imediat este că în mulțimea de oșteni din imensa armată se afla și … Elisei. Cum se explică această asociere (sau obligație) a lui de a fi alături de cei chemați la oaste, nu ni se spune și nu este probabil important.

„Atunci împăratul lui Israel a zis: ,,Vai! Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mâinile Moabului!” Dar Iosafat a zis: ,,Nu este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?” Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: ,,Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.” Şi Iosafat a zis: ,,Cuvântul Domnului este cu el.” Împăratul lui Israel, Iosafat, şi împăratul Edomului s-au pogorât la el“ (2 Regi 3:10-12).

Rolul și rostul unui „om al lui Dumnezeu“ este să clarifice lucrurile încurcate și să facă lumină în treburile tulburi, simplificând ceea ce „pare complex“. Așa a fost și reacția lui Elisei:

„Elisei a zis împăratului lui Israel: ,,Ce am eu a face cu tine? Du-te la proorocii tatălui tău şi la proorocii mamei tale.” Şi împăratul lui Israel i-a zis: ,,Nu! căci Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mâinile Moabului!” Elisei a zis: ,,Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aş avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aş băga de loc în seamă, şi nici nu m-aş uita la tine“ (2 Regi 3:13-14).

Pronunțarea profetică este un verdict pentru Ioram și un avertisment pentru Iosafat. Ea ni se adresează însă și nouă. Cine are urechi de auzit, să audă! Dumnezeu nesocotește pe cel care-l nesocotește pe El și tace față de cei care nu-L caută prin rugăciune și nu vor să se supună voiei Sale. Așa cum vom vedea, în capitolele următoare, eroul principal al acțiunilor nu va mai fi regele Ioram, ci … Elisei. Profetul este instrumentul lui Dumnezeu într-o generație în care celălalt reprezentant al monarhiei divine, Ioram, este ca și apostat. Deși pasajul narativ acordat dosarului lui Ioram în arhivele regale este neașteptat de mare (2 Regi 3:1 până la 2 Regi 9:7), majoritatea relatărilor sunt despre faptele lui Elisei, nu despre înfăptuirile lui Ioram!).

Elisei este cel care–i scapă din impas și pe acești trei împărați aventurieri. Strigătul lui de mai ieri, la înălțarea lui Ilie, „Părinte! Părinte! Carul lui Dumnezeu și călărimea Lui!“ i se potrivea acum de minune (și prin minune!) lui. Elisei era „o armată într-un singur om, instrumentul înfăptuirilor minunate la care vom asista în continuare. Mesajul lui Elisei este cerut pe melodia unui cântec, nu pe larma gălăgioasă a armelor. Este simbolul care atrage atenția tuturor că biruința copiilor lui Dumnezeu este un dar venit ca răspuns la laude și închinare, nu o „cucerire“ prin propriile lor forțe. Întâmplarea care va urma este o ilustrare a acestui adevăr:

„Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu arfa”. Şi pe când cânta cântăreţul din arfă, mâna Domnului a fost peste Elisei. Şi a zis: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,,Faceţi gropi în valea aceasta, groapă lângă groapă! Căci aşa vorbeşte Domnul: „Nu veţi vedea vânt şi nu veţi vedea ploaie, dar totuşi valea aceasta se va umplea de apă, şi veţi bea, voi, turmele voastre şi vitele voastre. Dar aceasta este puţin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mâinile voastre; veţi sfărâma toate cetăţile întărite şi toate cetăţile alese, veţi tăia toţi copacii cei buni, veţi astupa toate izvoarele de apă, şi veţi strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune“ (2 Regi 3:18-19).

O izbăvire de sete asemănătoare a trăit și Samson, care și el, a trebuit să învețe că viața este în mâna lui Dumnezeu, nu în puterile extraordinare (Jud. 15:18-19).

În mâinile unui Dumnezeu atotputernic, apa nu este niciodată o simplă „apă de ploaie“. Ea poate fi puntea de gheață care protejează viața acvatică de gerul iernii; ea poate fi puterea aburului care pune în mișcare locomotivele; ea poate fi seva care duce mineralele din pământ spre plante; ea poate fi … aparența de sânge care să ducă la un atac sinucigaș pe dușmanii poporului lui Dumnezeu. Iată cum s-a întâmplat:

„Şi dimineaţa, în clipa când se aducea jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului, şi s-a umplut ţara de apă. Însă, toţi Moabiţii, auzind că împăraţii se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toţi cei în vârstă să poarte armele şi mai mari chiar, şi au stătut la hotar. S-au sculat disdedimineaţă, şi când a strălucit soarele peste ape, Moabiţii au văzut în faţa lor apele roşi ca sângele. Ei au zis: ,,Este sânge! Împăraţii au scos sabia între ei, s-au tăiat unii pe alţii; acum, la pradă, Moabiţi!” Şi au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat, şi a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în ţară, şi au bătut pe Moab. Au sfărâmat cetăţile, au aruncat fiecare pietre, în toate ogoarele cele mai bune şi le-au umplut cu pietre au astupat toate izvoarele de apă, şi au tăiat toţi copacii cei buni; prăştiaşii au înconjurat şi au bătut Chir-Hareset, din care n-au lăsat decât pietrele“ (2 Regi 3:20-25).

Ultima parte a acestui episod este și ea un mesaj. Ea contrastează religia lui Israel, în care este desăvârșită demnitatea omului în ascultare de legile și rânduielile lui Dumnezeu, cu religiile păgâne dezumanizante și demonice. Dezgustul copiilor lui Israel a fost așa de mare încât au preferat să se retragă, decât să fie părtași la un asemenea spectacol:

„Împăratul Moabului, văzând că fusese înfrânt în luptă, a luat cu el şapte sute de oameni, cari scoteau sabia, să-şi croiască drum până la împăratului Edomului; dar
n-au putut. A luat atunci pe fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l-a adus ca ardere de tot pe zid. Şi o mare mânie a cuprins pe Israel, care s-a depărtat de împăratul Moabului, şi s-a întors în ţară“ (2 Regi 3:26-27).

(Înapoi la Cuprins)



Categories: Studiu biblic, Teologice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: