Pentru că se apropie vremea graduărilor și a decernării diplomelor, iată o cugetare care mi-a dat mult de furcă:
Teologie fără ucenicie
„Îi premiem pentru că știu ceea ce face Dumnezeu, dar ar trebui să-i lăsăm repetenți pentru ceea ce fac ei!“
„Îi promovăm pentru ceea ce știu, când ar trebui să-i lăsăm corijenți pentru ceea ce sunt.“
Directorul unuia dintre Seminariile prin care am trecut avea un „sistem“ de notare original, bazat pe preferințele lui subiective. Nota pe care ți-o punea nu măsura niciodată doar nivelul de cunoștințe, ci era înmulțită cu un coeficient de subiectivitate personal.
Nu, nu recomand acest sistem. Subiectivismul directorului era departe de a fi un indicator spiritual. Are însă în el o dimensiune care mă fascinează:
„În teologie, n-avem voie să promovăm doar cunoștințele, ci și caracterul, nu doar memoria, ci și merituozitatea. Creștinismul adevărat, chiar și cel scolastic, n-ar trebui să premieze niciodată și nicăieri doar nivelul teologic, ci și pe cel al uceniciei veritabile.
Oare care ar fi nota mea la „Christlikeness“ (asemănarea mea cu Christos) ?
Care ar fi nota mea la plinătatea staturii Lui, la înălțimea de om mare, la maturitatea creștină ?
Când oare se va reintroduce în școlile noastre coeficientul … evlaviei?
Categories: Maxime si cugetari
Maxima zilei 
Barzilaiendan 
Am sa fiu la timisoara pe 19mai. Altfel, foloseste branzai@gmail.com
Doresc sa va intreb ceva …unde pot sa o fac?
Draga frate Daniel,
Comentam,constatam ,vedem realitatea cu ochii nostri si ne mintim pe noi insine,avand in fata o sintagma care a devenit lozinca :Dumnezeu v-a lucra si-i va schimba.
Daca in 4 ani de seminar nu ai facut misiune din inima ci doar pentru ca “ne-am dus la rusi” sau “au venit americanii”,cand o vor face cu adevarat?
Nici un liceaan nu ar trebui primit la Seminar decat dupa un an in care sa dovedeasca ca are chemare de la Dumnezeu pentru a vesti Evanghelia ,si mai intai de toate sa dovedeasca ca IUBESTE oamenii.Avem “diplomati ” cu cerneala neuscata pe diplome,care alearga dupa ,bani,pozitie ,masini,interese etc.neexistand in conceptul lor teologic “oaia pierduta”.Dand-o la lup,confortul sporeste si grijile devin tot mai putine.
Ceea ce promovam,aceea meritam.Durere,mare durere !
Daca in ceasul al 12 -lea flacara DS ne-ar uni am putea vedea ,,,,,o schimbare.
Insa nu poti deveni flacara daca nu arzi .Doamne ai mila de noi ! Stefan
Adica pericolul de a crede ca daca stii ceva despre El, iti confera automat si autoritatea sa vorbesti despre El. Intre a cunoaste despre El si a-L cunoaste pe El, ascultand in totul de El, nu e doar o mica diferenta de nuanta, ci este o imensa diferenta intre 2 stari, in care doar ultima poate conferi autoritatea sa vorbesti despre EL! Zic “poate”, pentru ca nu e musai! Multi vorbesc azi in biserici despre El, dar oare cati Il si cunosc in adevar pe El (si nu ma refer la cunoasterea Lui ca Mantuitor, ci a Lui ca DOMN!), fiind acolo pentru ca asa vrea El,pentru ca asa le-a spus EL? Oare o simpla diploma de seminar iti da autoritatea de a pastori? In adevar, frate Branzei, mare pericol de a confunda grav lucrurile.
Mi-au placut mult maximele acestea:
Teologie fără ucenicie
„Îi premiem pentru că știu ceea ce face Dumnezeu, dar ar trebui să-i lăsăm repetenți pentru ceea ce fac ei!“
„Îi promovăm pentru ceea ce știu, când ar trebui să-i lăsăm corijenți pentru ceea ce sunt.“
Teologia și ucenicia se poate face deci toata viața. Școala poate fi și este, doar o treaptă necesară. Uceniica mea la umbra sfinților pe care-i respectați a fost și încă este o mare binecuvântare.
Frate Daniel, important nu e Seminarul pe care l-ati absolvit, ci titanii credintei si integritatii la umbra carora ati crescut. Sunt oameni care au pus pe “a fi” inaintea lui “a face”. Esential este a FI ucenicul lui Hristos, dupa care – in mod natural – vine si a STI si a FACE. Va citesc si ascult intotdeauna cu mare bucurie si interes, atat pe dv., cat si pe cei din “familia” spirituala din care faceti parte.
si eu sun la institut (pe vremea d-voastra era seminar) si a ramas inca subiectivismul in notare, din pacate nu acea dimensiune de care ati vorbit.
Draga frate Stefan
Mă bucur de bucuria ta și sper să nu o dezamăgesc.
Sunt de acord că este o întrebare retorică.
Sa va intreb unde ati facut seminarul?
Ca intotdeauna, frate Daniel, a-ti reusit sa pune-ti punctul pe “I”.
Citesc cu mult drag postarile dumneavoastra si ma bucur sa ne vedem curind la Nuernberg.