Am primit un comentariu de la o crestina care se declara “tanara”. Este un raspuns delicat si frumos, ca o floare nevinovata din aerul pur de la munte, neobisnuita cu poluarea din viata citadina de la campie. A trebuit sa-i raspund insa si s-o aclimatizez cu “viata de jos”, din mijlocul comunitatilor de oameni. Iata dialgul nostru:

“Ce usor este pentru cei tineri sa arunce cu pietre in cei care au fost informatori…sunt tanara si la inceput am fost foarte revoltata de pastorii care au fost informatori, dar apoi am auzit o explicatie: Daca erai acolo si ti`ar fi amenintat familia? Daca erai unul din fratii slabi in credinta? Daca iti amenintau copii sau parintii? Si repede ai raspunde: eu niciodata nu as fi acceptat!!! Nu ii aprob pe cei care au facut asa ceva dar nu am dreptul sa-i judec… Va fi vai de ei daca nu realizeaza ca mai au o sansa acum sa-si recunoasca greseala in fata turmei lor si va fi la fel de grav si daca turma nu va putea sa-i ierte si ii va condamna! Din cauza lipsei noastre de mila cred ca Dumnezeu nu ne-a dat dreptul sa judecam!!! ”

********

“Draga N”
Dumnezeu ne-a dat dreptul sa judecam! Ba inca ne-a spus ca avem datoria sa judecam. Nu ne-a dat insa dreptul sa osandim. Ultimul cuvant trebuie sa-l aiba El:
1 Corinteni 5:12 – “În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?”

Biserica este locul unde veghem unii asupra altora, disciplinam cu dragoste si cautam intotdeauna recuperarea celui gresit. O biserica fara disciplina este o biserica fara dragoste, careia nu-i pasa de ceilalti, ca o casa fara parinti, ca un orfelinat lasat la voia intamplarii. Biserica nu este doar locul in care Dumnezeu ne-a asezat “unul langa altul”, ci mai ales al celui in care Dumnezeu ne-a asezat “unul pentru altul”, asa ca din interactiunea noastra sa se faca voia Lui si sa se vada intelepciunea Lui.

Categories: Amintiri